Căutare

"Pasolini apare pe scena literară și culturală italiană încă de foarte tînăr, la jumătatea anilor '50, și de atunci nu o mai părăsește, traversînd-o și ocupînd-o în mod răsunător, adesea în chip de protagonist, pînă în anul morții sale, 1975, și chiar mult timp după aceea. Într-adevăr, la mai bine de treizeci de ani de la sfîrșitul lui violent se vorbește în continuare despre el ca despre un protagonist al timpului său și se discută despre ideile și provocările sale cu o pasiune cîtuși de puțin îmblînzită. Moartea lui este o rană necicatrizată, o pierdere pe care, din fericire, societatea italiană contemporană nu a reușit încă s-o metabolizeze." "Ultimul film al lui Pasolini, Salò sau cele 120 de zile ale Sodomei, este proiectat în avanpremieră la Paris, pe 22 noiembrie 1975. Cu numai 20 de zile înainte, în noaptea de 2 noiembrie, viața lui Pasolini fusese frîntă pentru totdeauna în portul de la Ostia, la cîțiva kilometri de Roma. Prin acea moarte, s-au frînt și vena creativă și...

1 poezii, 0 proze

Paul Emanuel

Paul EMANUEL, pseudonim al lui Mircea Gh. Niculescu, poet, eseist. Data nașterii: 1940-02-14 Data morții: 1989-10-20 Localitatea nașterii: București Localitatea morții: Los Angeles Ioana Diaconescu - UN POET EMBLEMATIC: PAUL EMANUEL S-ar putea vorbi despre dificultatea explorării actuale a operei poetice a lui Paul Emanuel din cauza mult prea restrînsei ei publicări. Realitatea este, însă, că, recitind singurele sale volume de versuri apărute (Existența și cuvintele, Editura Cartea Românească, 1971 și Astă seară, Editura Cartea Românească, 1976 [și Solilocvii: Însemnări și aforisme (1972-1977), Editura Cartea Românească, 1978]), se poate spune că avem de-a face cu un univers îndeajuns de bogat în variantele lui lirice, cu o voce poetică formată, unică și neașteptat de actuală, poate depășind actualitatea limbajului liric, condusă cu luciditate și vocație de către un autor care știe să renunțe la tot ceea ce consideră a fi balast, nedemn de numele pur al Poeziei. O lume de...

5 poezii, 0 proze

Yunus Emre

Yunus Emre (1240? - 1321?) Viața poetului se pierde în legendă, poeziile fiind singurul izvor biografic. Din acestea se desprinde faptul că și-a însușit o temeinică instrucție filozofică și religioasă, fiind discipolul unui mare învățat al vremii, Taptuk Emre, căruia i-a slujit mult timp și de la care, din respect, a împrumutat numele. În căutarea adevărului și frumosului, a pelegrinat prin toată lumea islamică, întâlnindu-se cu mari poeți și învățați ai vremii, printre care și genialul poet persan Gelaleddin Rumi Mevlana (m. 1273). Informații despre ultima perioadă a vieții sale lipsesc cu desăvârșire, poetul încetând să mai transmită ceva din enigmatica sa existență, sporind și mai mult misterul în jurul său. În 1970, în localitatea Sarıköy, locul presupus al morții poetului, a fost ridicată în semn de adâncă pioșenie o nouă piatră funerară. Numărul total al poeziilor sale se consideră a fi de 360 și au cunoscut mai multe ediții, cea mai completă fiind tipărită cu noul alfabet,...

1 poezii, 0 proze

maricica frumosu

cândva am învelit jumătate de kilogram de primăvară într-un ziar alb-negru și acum citesc despre morți

111 poezii, 0 proze

Serghei Esenin

Serghei Alexandrovici Esenin s-a născut la 3 octombrie 1895 într-o familie de țărani din satul Constantinovo (astăzi, acest sat, îi poarta numele, Esinino), din Rusia. A început să scrie poezii de la vârsta de nouă ani. Copilul minune al literaturii ruse, în 1912, s-a mutat la Moscova unde s-a întreținut muncind ca și corector la o tipografie. Un an mai târziu s-a înscris Universitatea de Stat din Moscova, unde a studiat un an și jumătate, ca student extern. În această perioadă scria poezii inspirate din folclorul rus și devine un apropiat al poeților Alexandr Blok, Serghei Gorodetsky, Nikolai Kliuev și Andrei Beli. În 1915, Serghei Esenin a publicat primul său volum de poezii, Radumița, urmat curând de “Slujbă pentru morți” (1916). Poeziile sale despre dragoste și despre viața simplă i-au adus un plus de popularitate la acea vreme. În 1916-1917, Serghei Esenin a fost înrolat în armată. Crezînd că revoluția Octombrie din 1917 va aduce o viață mai bună, a susținut-o pentru o perioadă...

95 poezii, 0 proze

Ilinca

Sa vorbesc despre mine. Sa stiu cine sunt. Sa ma scriu. M-am scris de atatea ori. Mereu cu alt chip. Am fost oricine, si am purtat chipul meu. Cu petalele ofilite legate in jurul gatului, si ochii deschisi. Sa vad. Sa stiu ca nu sunt oarba. Sa stiu ca n-am uitat.. Ratacita, ceilalti m-au vazut. M-au inchis intr-o lume, cu geamurile catre strada. Credeau ca prea multa miscare ma va ameti. Credeau ca o sa incep sa-i vad. Sa uit ca ei tin in mana oglinda. Sa uit ca ma vad. Sa uit ca vreau sa le scriu. Sa le spun ca inca ma vad. Sa le spun cat de tristi sunt. Morti. Ei nu-si vad chipul in oglinda lor. Acum sunt doar o ultima fraza, la capatul propriului meu nume. Aceasta este, atat de lung. Sa ma pot ascude toata dincolo de el.

24 poezii, 0 proze

cris

despre mine...sunt o indianca ratacita pe plaiurile mioritice, port in suflet un dor nedefinit...

5 poezii, 0 proze

Florin Opran

DESPRE MINE: Data nașterii: 27 iulie 1984 Resedinta: Bucuresti Profesie: economist Realizări literare: Detalii mai jos. LANSARE DE CARTE: Oamenii trăiesc, adesea, o viață întreagă negându-și vocația, aspirațiile, dorințele… O vreme am fost și eu unul din acei oameni, aspirați de curentul pragmatic al vieții. Însă… poate că era inevitabil să îmi amintesc de acea parte a mea… Navigând prin cotloanele trecutului, am regăsit versuri scrise de mine acum mult timp. Și lăsate acolo, în calculator, să fie uitate. Am decis să adun toate aceste texte într-un volum. Un volum de versuri și proză. Un volum jurnal, ce acoperă aproape 15 ani de trairi personale. Așa că, iată-mă întors pentru o vreme, “part-time” la atitudinea de artist, iata-mă scriind din nou, boem și transfigurat într-o realitate interioară de care uitasem. Scriu din nou versuri, printre toate celelalte proiecte care îmi ocupă timpul prezent. Și făcând asta, mă simt mai complet și mai racordat la...

113 poezii, 0 proze

Alexandra

Despre mine nu ar fi atât de multe de spus. Am mers mai mult pe "real" decât pe uman. Poeziile de aici datează din perioada adolescenței, de când eram în liceu. Ați putea ține cont de asta când vă gândiți să comentați. Am mai scris o perioadă foarte scurtă de timp după ce am terminat liceul, iar mai apoi am lăsat-o baltă. Îmi mai scriu ocazional gândurile sau ideile, dar pe blog și nu sub forma unei "povești frumoase".

5 poezii, 0 proze

vorniceanu ionut

Despre mine nu pot sa spun decat ca sunt un om normal cu ceva special...Acel ceva care se intalneste la multi,acel ceva care iti da putere sa transformi pana si cea mai amara lacrima intr-un sentiment pus pe hartie.. Acel ceva care iti da lumina in suflet si putere sa mergi mai departe.. Cred ca in final tot ce conteaza e sa lasi o urma.. O las si eu cum pot.

38 poezii, 0 proze

despre morții și despre viii mei

de Gabriel Nicolae Mihăilă

(în exces întunericul dinlăuntru va curge pe alături ori va sparge recipientul) azi îmi îngrop morții în piept ca într-o groapă comună sângele meu este acid sângele meu descompune rapid sângele meu...

Din anii cu secetă

de Adrian Suciu

SCRISOAREA I Ai intrat dărîmînd zidul Ai intrat dărîmînd zidul și purtînd pe umeri armele noi: icoana făcătoare de venin și talgere mari cu sînge de bou. Mi-e frig la două mîini, Þi-am spus, și numai...

bătrânețe fără tinerețe și moarte fără de viață

de Vasile Munteanu

1. ce am ales de-aceste libertăți bizare jumătăți călare pe-alte jumătăți neputința firii de-a primi dreptate și putința javrei de-a intra în toți am crezut în jarul iernii-n care morții au ieșit în...

senzațional

de emilian valeriu pal

cel mai mult îmi place ceea ce fac. probabil o să mor rapid și singurul gînd care-mi va trece prin cap va fi ohoo ce viață am avut și-o să zîmbesc. hai să ne descompunem: îmi plac documentările pe...