"departe în noi" – 20101 rezultate
0.01 secundeMeilisearchSebastian L. Racean Delareea
"Adieri calde razbateau intrupandu-ma in august 1988. Timpul s-a scurs continuu prin clepsidra crapaturilor degetelor mele redandu-ma complet scenei stereotipiei lumesti... M-am deghizat cu masca presupusei eternitati, colindand infaptuiri care intotdeauna rasufla cuvinte prin viscol sau sperante..." - noiembrie 2004 "Când realitățile sunt contrariante, mă duc la preparatele mele de histologie comparată și-n lumea organizării nervoase a unei păsări călătoare, departe în lumea spațiului; în creierul unui pește reflectez la adâncimea tăcerei, iar în acela al unei maimuțe îmi găsesc umor pentru moment filogenetic mai recent". (Ion T. Niculescu)
41 poezii, 0 proze
Gabriela Frantz
M-am nascut la 12 noiembrie 1968,in vecinatatea orasului Bacau, intr-o minunata zona peisagistica, un coltisor de rai uitat parca de vicisitudinile timpului. Am urmat scoala primara, gimnaziala si liceul in zona, dupa care mi-am continuat studiile la Universitatea "Titu Maiorescu" Bucuresti, Facultatea de Drept. Timp de 10 ani am lucrat ca profesoara in localitatea unde m-am nascut si am depanat pe ghemul existentei cei mai frumosi ani: anii copilariei. M-am casatorit in Italia, la Montecchio Maggiore, orasul legendarilor Romeo si Julieta unde am rezidenta si in momentul de fata. Am cochetat cu poezia inca din copilarie.Sensibila si visatoare mi-am creat un univers al meu in care ma refugiez ori de cate ori doresc sa evadez zidurile realitatii si sa ma alimentez cu energia necesara pentru a putea merge mai departe. Sunt sociabila, altruista, perfectionista dar nu perfecta,neinteleasa de cei din jur si uneori de mine insami. Iubesc inocenta copiilor, prospetimea naturii si ma simt...
24 poezii, 0 proze
nicolau george daniel
Nascut in Bucuresti, 1976, absolvent al Colegiului Universitar de Birotica (2001), am ales domeniul managementului resurselor umane, adica un mediu in care ma simt cel mai bine, in care emotiile oamenilor nu sunt mereu cenzurate. Sunt casatorit si am in prezent o fetita care imi lumineaza viata. Poate copiii nostrii vor stii sa duca mai departe traditia pasiunii pentru romantism, pentru visul frumos al inteligentei, pentru ca noi romanii, indiferent cat de hoti si de vicleni suntem considerati, am fost si vom fi mereu mai aproape de D-zeu prin caldura sufleteasca si prin pasiunea cu care stim sa iubim. Sper ca viata sa imi permita sa compun texte care sa ajuta oamenii sa intre intr-o lume ideala, sau macar sa imbratiseze intr-un mod ideal toate sentimentele si trairile pe care m-au incercat si pe mine.
19 poezii, 0 proze
Iulia Minulescu
Nu sunt nici pe departe cine ar trebui sa fiu, nu am nimic din ce ar trebui sa imi lipseasca, sunt o antologie a defectelor inabusite in calitati, sunt aici, sunt acolo...sunt cel mai sincer mincinos !! > (17 Noiembrie, 2006)
3 poezii, 0 proze
gabriela ungureanu
M-am nascut in Toplita, judetul Harghita. Am copilarit impreuna cu fratele meu mai mare Mihai, si o gasca de prieteni in acelasi oras. M-am scaldat in dragostea scumpilor parinti de la care am invatat ca viata e o lupta, iar noi putem invinge. Gandul la orasul de munte mi-e starnit de amintirea cizmulitelor in carouri rosu cu alb care-mi purtau pasul spre cladirea uriasa si rece, unde in ciuda tristetii de a ma trezi a nimanui, rasuna zglobiu glasul tinerei educatoare. Apoi imi aduc aminte tenesii ce-mi grabeau pasul pe trotoarele orasului prafuit, genunchii si coatele pline de julituri provocate de neastamparul fetei tunse baietoi, care visa "la mai mare". Evadarea mea, era "departe", care la vremea respectiva se concretiza in hoinareala la munte, pe dealuri, la lacul din satul bunicii si cand nu gaseam mai mult, in imaginatia mea. Copilaria mea a insemnat zambet si tristete, speranta si dezamagire si permanenta cautare a acelui ceva, care intr-o zi il voi gasi si nu il voi mai lasa...
15 poezii, 0 proze
nicolae costel alin
Nu știu ce am realizat în viață, nu știu ce voi realiza. Merg înainte și cu rele și cu bune și poate cândva voi întâlni un îngeraș care merită și voi fi din nou fericit. Am învățat prea mult și acum încep să mă întreb de ce... Suntem doar trecători prin această lume (viață) și tot ceea ce învățăm pentru a evolua în plan profesional, ... în lumea de dincolo, nu ne este de folos. Uităm cea mai importantă lecție care ni s-a cerut să o învățăm ... IUBIREA. Suntem preocupați de lucruri efemere: funcții, bani, renume. Din ce avem mai mult, ne dorim mai mult. Totul pare să nu aibă o limită clar definită. Când ajungem să tragem linie, sufletul nostru este pustiu, căci l-am abandonat. Sufletul e cel ce-ți dezvăluie lucrurile pe care mintea nu le poate înțelege și cuvintele nu le pot cuprinde, .... e tot ceea ce rămâne din noi și trece mai departe ... (Adriana Georgian)
78 poezii, 0 proze
Cristina
Începeți de azi o poveste nouă cea din 23 iunie 1990 a mai crescut dați-i formă și noi înțelesuri dați-i un nume și apoi părinți lecturați-i lumina până începe să-i viseze și marginea firii apoi lăsați-o să scrie mai departe alte și alte copilării despre ceruri copaci și copii între aceste două coperți de idee. În palmele ei stau înscrise toate ideile și părerile voastre galbene din raze de soare sau liniștite albastre verzi cu gust de oglindă retrovizoare. Iar mai presus de toate în istoria ei stau încrustate povești de iubire din sentimente umane sau complexe dorințe și ambiții îngerești pornind din trecutul acesta: o parte din coperta-spate a volumului de debut "iubind copaci neterminati",editura Eikon,Cluj,2008
11 poezii, 0 proze
carlova andrei-a
Am vrut sa opresc sentimentele mele punand lacat pe inima mea dar n-am putut legatura noastra este atat de puternica incat nu poate fi rupta IUBIREA ESTE UN RESORT SPLENDID AL VIETII UMANE-NOI2 TREBUIE SA NE TRAIM ACEASTA IUBIRE SI SA FACEM CA FIECARE CLIPA SA FIE SPECIALA:* IN FIECARE ZI SIMT NEVOIA SA TE AM APROAPE SI SA ITI FIU APROPAE CEEA CE SIMT PENTRU TINE SE AMPLIFICA DIN ZI IN ZI Tu pentru mine esti soarele in noapte Esti precum oceanul in pustiu, Esti aproape dar si departe Si devreme si tirziu… Eu cu tine am sa fiu
38 poezii, 0 proze
George Murnu
George Murnu (n. 1 ianuarie 1868, Veria, Grecia - d. 17 noiembrie 1957, București) a fost un scriitor, traducător și istoric de origine aromână (macedoromână) (vezi Hristu Cândroveanu "Un veac de poezie aromână"), membru corespondent al Academiei Române. Cel mai prestigios scriitor aromân modern, George Murnu, s-a născut la 1 ianuarie 1868, în cătunul Brazi, de lângă orașul Veria, în Macedonia, nu departe de râul Bistrița. A crescut însă la Veria, localitate aflată într-un grup de alte așezări aromânești - Marușea, Șelea de Sus, Șelea de Jos, Xirulivad, ce se continuă spre nord-vest, până la actuala graniță a Greciei cu Yugoslavia, cu un alt șir de comune și târguri locuite de aromâni, unele mai noi, altele mai vechi, cum sunt Neaguste, Cândrova, și Grămaticova, Fetița, Paticina, către muntele Caimaccealan. O regiune deschizându-se și coborând înspre miază-noapte și răsărit prin câmpia Sărunei (Salonic), iar înspre vest și sud-vest urcând mereu prin culmile munților Veriei mai întâi...
9 poezii, 0 proze
Adriana Georgian
Am învățat prea mult și acum încep să mă întreb de ce... Suntem doar trecători prin această lume (viață) și tot ceea ce învățăm pentru a evolua în plan profesional, ... în lumea de dincolo, nu ne este de folos. Uităm cea mai importantă lecție care ni s-a cerut să o învățăm ... IUBIREA. Suntem preocupați de lucruri efemere: funcții, bani, renume. Din ce avem mai mult, ne dorim mai mult. Totul pare să nu aibă o limită clar definită. Când ajungem să tragem linie, sufletul nostru este pustiu, căci l-am abandonat. Sufletul e cel ce-ți dezvăluie lucrurile pe care mintea nu le poate înțelege și cuvintele nu le pot cuprinde, .... e tot ceea ce rămâne din noi și trece mai departe ...
3 poezii, 0 proze
departe în noi
de Vasko Popa
Neliniștită te plimbi Peste cearcănele mele Pe invizibilul grilaj Din fața buzelor tale Dezgolite cuvintele-mi îngheță Clipele le răpim de sub tirania Ferăstraielor lipsite de scrupul Mâinile tale se...
departe în noi
de Vasko Popa
Fremătă verzile mănuși Pe ramurile arborilor de pe alee Seara ne poartă la subsoară Pe-un drum care nu lasă urme Ploaia cade-n genunchi În fața ferestrelor transfuge Curțile ies de prin porți Privind...
departe în noi
de Vasko Popa
Ni se-ntâlnesc În intersecții Vinețiile cearcăne ale zilei Capul de l-aș întoarce Soarele ar cădea de pe creangă Surâsurile îngropatu-le-ai În palmele mele Cum să le readuc la viață Umbra mi-e din ce...
departe în noi
de Vasko Popa
Casele și-au întors pe dos Amarele buzunare ale camerelor Vijelia să le scotocească De-a lungul coastelor noastre Lampioanele străzii Își dezbracă însângerate rochiile Nu suntem decât două pagini de...
lume în război
de ana maria ciubotariu
mâna, îmi lunecă încet pe lângă trupul obosit, cealaltă - sprijinind o falcă peste care se varsă un cap mustind electric - amorțită, o funie de fum șerpuind înaintea ochilor un miros greu, de sulf și...
În loc de așteptare
de Sorana Petrescu Felicia
Mă gândesc la tine, în doliu de seară, prea roșu și devreme e astăzi apusul, nu crezi? și la fel de departe ca orizontul pe care mi-l devi, îmi vine să fug de mine... Am văzut cum a murit câte un...
în cazul în care nu mă mai găsiți dimineață
de Leonard Ancuta
să știți că mi s-a făcut greață de toate poftele voastre și de ambiții, eu am visat doar la solstiții, altfel sunt chiar sătul de prostie, politică și minciună, sunt un nimeni pe drum căutînd pașii...
în cazul în care nu mă mai găsiți dimineață
de Leonard Ancuta
în cazul în care nu mă mai găsiți dimineață să știți că mi s-a făcut greață de toate poftele voastre și de ambiții, eu am visat doar la solstiții, altfel sunt chiar sătul de prostie, politică și...
Bat clopotele a mirare
de Iuliana Serban
departe în noi bat clopotele a mirare. au înzăpezit demult cerurile dar noi tot le ieșim în întâmpinare cu un zâmbet, două, un mănunchi de iluzii și o viață bună de stat pe gânduri. de o vreme am...
Semaforul vietii
de Gavril Kostachis
Fiecare din noi avem încrustat în suflet un semafor. În tinerețe avem verde și mergem cu toată viteza pe cărările vieții. Uneori depășim limita bunului simț și ne poticnim de păcate. Domnul știe că...
