Căutare

Am aparut din chinurile mamei pe 23 decembrie. 1985.Cand am inceput lupta de supravietuire. Si de atunci ma lupt cu mine insumi. De careve zile incoace mi-am dat seama ca ma tem groaznic de femeile trecute de 70 ani:e de ajuns sa vad una pe strada p/u a incepe sa tremur. De cateve saptamani incoacenu pot varsa lacrimi.Pur si simplu, am secat.Ma tem ca nu voi mai putea plange vreodata.Nici piesa "Suflet fara chei" a lui Ducu Bertzi nu ma mai face sa plang. Pe timpuri, nu-i puteam rezista.

1 poezii, 0 proze

George ACHIM

\"Asasin din fotoliu\" - roman \"Cap de drum\" - poeme \"Eminescu sau Cele zece porunci ale Limbii Române\" - poeme \"Botezul urșilor\" - versuri pentru copii \"Chipurile Oltului\" - poeme \"Povestea vorbirii\" - poezii pentru copii \"Hoinar prin doruri\" - poeme \"Cotite\" - fabule \"Întrebări de serviciu\" - poeme \"În grădina lui Ion\" - proză satirică \"Iubiri ratate\" - proză fantastică \"Drumuri\" - poeme \"Halouri\" - poeme \"Singur în oraș\" - poeme \"Trăsnăile lui Gogică\" - poezii pentru copii \"Poeme puțin bronzate\" - poeme \"Biografiile iubirii\" - eseuri \"Aproape de cer\" - poeme

0 poezii, 0 proze

George ACHIM

Asasin din fotoliu - roman Cap de drum - poeme Eminescu sau Cele zece porunci ale Limbii Române - poeme Botezul urșilor - versuri pentru copii Chipurile Oltului - poeme Povestea vorbirii - poezii pentru copii Hoinar prin doruri - poeme Cotite - fabule Întrebări de serviciu - poeme În grădina lui Ion - proză satirică Iubiri ratate - proză fantastică Drumuri - poeme Halouri - poeme Singur în oraș - poeme Trăsnăile lui Gogică - poezii pentru copii Poeme puțin bronzate - poeme Biografiile iubirii - eseuri Aproape de cer - poeme

0 poezii, 0 proze

George Achim

născut 30 mai 1950 Păușești-Otăsău - jud. Vâlcea Asasin din fotoliu - roman Cap de drum - poeme Eminescu sau Cele zece porunci ale Limbii Române - poeme Botezul urșilor - versuri pentru copii Chipurile Oltului - poeme Povestea vorbirii - poezii pentru copii Hoinar prin doruri - poeme Cotite - fabule Întrebări de serviciu - poeme În grădina lui Ion - proză satirică Iubiri ratate - proză fantastică Drumuri - poeme Halouri - poeme Singur în oraș - poeme Trăsnăile lui Gogică - poezii pentru copii Poeme puțin bronzate - poeme Biografiile iubirii - eseuri Aproape de cer - poeme

42 poezii, 0 proze

Ioana Nastase

M-am născut în București într-o după-amiază de februarie în care ningea cu niște fulgi incredibili...(semnul norocului?!).Cea mai mare parte a copilăriei mi-am petrecut-o în Blaj, oraș aflat în inima Ardealului, loc unde am devenit Om și am învățat că nimic nu e mai de preț pe lumea asta decât să fii întâmpinat în pragul casei de chipurile zâmbitoare ale celor care te iubesc necondiționat.Mai târziu, întorcându-mă în București, am învățat că e mai greu să rămâi Om, decât să devii.Am urmat cursurile Universității Tehnice de Construcții București, devenind un inginer căruia-i stă mintea numai la scris, deși în prezent îmi profesez meseria.Însă fiecare om e destinat a-și urma chemările, indiferent cât de departe...

7 poezii, 0 proze

Alexandru Adrian Ardelean

Iată-mă. Colindând meleaguri blânde ori de-a dreptul vrăjmașe, pendulând între frumuseți mărunte și mizerii de necuprins, mă deprinsesem să potrivesc în gând cuvinte măiestre, cuvinte a căror vrajă, fără nici o îndoială, ar fi subjugat până și pe cel mai pretențios cititor. Le întorceam pe toate părțile, căutând armonia și-o muzică numai de mine auzită, le înnobilam cu freamătul cel mai de taină al simțirii mele, chipurile, pentru când voi ajunge la masa de scris, să le aștern dintr-o răsuflare. Adevăruri unanim acceptate se oglindeau, iată, limpezi și de neclintit, în cugetul meu. Nu am nici o îndoială, nu este om care să nu fi trăit acest sentiment, această bucurie arareori împărtășită. Mai întotdeauna se ivea însă ceva neprevăzut, o cunoștință pusă pe bârfe, un detaliu aproape neînsemnat și-n clipa aceea fugară vraja se risipea, cuvintele se destrămau din îmbrățișarea suavă. Uitarea își râdea atunci de mine, amintirea zăbovea haotic împrejurul unei taine ce n-avea să se mai...

3 poezii, 0 proze

Alin Stelian Dobre

00 00 00 Dialog cu Dumnezeu: -EU sunt Inceputul si Sfarsitul. Tu cine esti sau ce esti? -Eu sunt Singur pe Lume,sunt cel fara Inceput si fara Sfarsit. -Cum poti tu, un muritor sa nu ai Sfarsit? -Pentru ca eu sunt numai Suflet.Cand Sufletul se va desparti de trup asemeanea unor pasari carora le-au fost distruse cuiburile,el va colinda prin lume nelinistit,neinteles si trist, isi va gasi o noua casa si inca una si inca una...la nesfarsit. -Tu nu ma iubesti pe Mine? -Ba da te iubesc cum l-am iubit si pe tatal meu. -Tu nu ma iubesti pentru ca nu vei aduce rod pentru mine,tu esti copacul neroditor, esti cel blestemat . -Doamne, si eu am in gradina mea multi pomi neroditori si ii ud in fiecare zi si am grija de ei ca si de cei cu rod. Cand vine primavara si ciresii si visinii neroditori infloresc si totul e un colt de rai, dar din cauza raului din lume ei se scutura iar fericirea ia locul tristetii. -Frumusetea vietii voastre este data de faptul ca moartea va poate lovi in orice clipa. Daca...

10 poezii, 0 proze

ilona braica

M-am născut în Cluj-Napoca, la data de 11 iulie 1964, unde îmi trăiesc zilele una după alta și încerc să supraviețuiesc. Arta m-a atras mereu sub orice formă ar fi fost, îmi place să găsesc frumosul și acolo unde altcineva vede doar un lucru banal. Îmi place mult să citesc, să-mi aștern gândurile pe hârtie. Îmi place să mă pierd în visare, în contemplarea frumosului; să apreciez frumusețea gesturilor, a naturii, frumusețea oamenilor, frumusețea fiecărei zile din viața mea. Iubesc frumosul, iubesc copiii, iubesc oamenii, florile, natura cu toate minunile ei, iubesc viața. Poezie la modul mai serios am început să scriu acum doi ani, când mama mea se lupta cu cancerul. După o lungă suferință, după agonia dinaintea morții, s-a stins sărmana, așa cum a trăit, în liniște. Mi-a fost așa de greu s-o văd cum se chinuie, cum se stinge și eu să nu pot face nimic, încât într-o zi stând la calculator și plângând sfâșiată de durere, am deschis o pagină nouă și-am început să scriu ca după dictare....

26 poezii, 0 proze

Virgil Maxim

Virgil Maxim (4 dec. 1922, după unele surse 1923-1997) Elevul Virgil Maxim reprezintă unul dintre numeroșii foști deținuți politici care au lăsat urmă de aur în conștiința colegilor de detenție și în închipuirea celor care au auzit doar de el, fără să-i cunoască direct. Numele câtorva dintre aceștia sunt: dr. Traian Trifan, Traian Marian, studenții Valeriu Gafencu, Ion Ianolide și viitorul ieromonah Arsenie, pe atunci: Anghel Papacioc, tineri total dedicați vieții creștine Maxim Virgil s-a născut în anul 1922. Ca elev al Școlii Normale din Buzău, a fost arestat în ultima clasă, și condamnat, în 1942, la 25 ani muncă silnică, pentru apartenența la Frățiile de Cruce. Amnestiat prin Decretul din 23 august 1944, a fost ținut în continuare, timp de 20 ani, într-o detenție ilegală. Smuls din penitenciarul destinat elevilor – Târgșor –, socotit un element ‘periculos’, este aruncat în brațele reeducatorilor din Gherla, unde suferă chinuri indescriptibile. Totuși a supraviețuit torturilor și a...

2 poezii, 0 proze

chinurile depărtării

de Florentin Cristian

Dragostei tale îi scriu câte un cânt Ce simt, cum pot de la mine Și ca să nu rămânà în vânt Le public, nu te numesc pe tine Știu că tu vrei să stai departe De a fi numită specială una Dar ele...

Inima unui peregrin II

de Delia D Ozarchevici

E tarziu, ora in care se incalca promisiunile. Plecasem sa imi gasesc inima, care, in iubirea-i, traia sa cucereasca Imparatia Bucuriei. Nu ma ingrijoram ca nu i-ar fi bine, pentru ca eram sigura ca...

ProzăAtelier

Citesti si tu ce scriu? - V

de Lorena Stoica

Am ajuns și la ultima ta scrisoare… Și am înțeles că nici de data asta nu am reușit să transpun povestea în emoții scrise. Pur și simplu, mă simt golită de orice inspiratie sclipitoare, de orice...

Atelier

Când am să te văd

de Kabir

Când am să te văd din nou Iubirea mea? Neogoit sunt de dorul să te privesc, Tulburate îmi sunt și ziua și noaptea, Ochii mei numai la tine tânjesc fără să îngăduie înfrângere. De chinurile...

PoezieClasic

Coruri ce descriu stările sufletești ale Didonei

de Giuseppe Ungaretti

Risipindu-se umbra În depărtarea anilor, Când nu ne sfâșiau chinurile, Auzi atunci cum tresaltă Sânul pueril mult dorit Și ochiul tău alarmat Dezvăluind o dogoare nestăpânită, în Aprilie, De pe-un...

PoezieClasic

Scris cu cerneală simpatică

de Ilarie Voronca

Terezei Aubray Văd rana mea care sângeră pe chipurile tuturor celorlalți, Ochii orbului îmi fac rău Surzenia surdului face să nu mai aud ce mi se spune, Picioarele tremurătoare mă părăsesc pentru a...

PoezieClasic

Marele Nord

de Mariana Cardas

Protuberanțe ale arborilor germinează în inima vârtejurilor și a orașelor. În depărtare, bălțile de promoroacă se sfărâmă, iar memoria devine marmoreană. Cântul se ridică, eliberat de scoarțe...

Inevitabil...

de Adrian Andrei

Inevitabil a plecat, Odată cu primii stropi de ploaie, S-a scurs în depărtări, așa cum apa s-a scurs în mine Șiroind apoi in lacrimi. Inevitabil m-am înfuriat pe ziua ce ne-a despărțit, Odată cu...

IERI, AZI, MAINE

de Adriana Camelia Silvia Popp

IERI Liniste, Soare, Toate clare. Un sunet? Poate ... Nu! Liniste, Soare. Dar ... Vantul. Zbor de frunze, Tulburare. Liniste? Soare? De ce oare? AZI Ma doare ideea Durerii tale, Ma chinuie neputinta...