"ce spun copacii într-o zi ploioasă de luni" – 21331 rezultate
0.05 secundeMeilisearch
primul_volum_virtual
Ce-ai avut cu Beethoven mă animalule?
de Radu Herinean
AAAdrian A. Agheorghesei
Totul a fost sublim până am trecut - ilegal - frontiera prin sudul mamei, într-un șase cireșar, prin 1984. ...Copilăria, cu de toate și nimic, încă e valabilă marțea și-n toamnele cu soț. …Mama a vrut contabil, deci – liceu economic. O factură îmi poate scrânti iremediabil sinapsele și orgoliul. Licențiat în modul de a spune complicat că nu știu nimic, adică în filosofie. …Torturez copaci de vreun deceniu, cu tot cu pauze de masă și somn. Într-una dintre aceste recreații care a durat numai trei ani, îmi dau foc la cinci sute de texte. N-am băut cenușa! Când mâzgălesc vorbe, o fac duios, compact, cu vis de răspundere, cu prezență de sictir și, uneori, în lipsă de mine. ...Ce-i poezia? Câteodată, infirmieră cu craci groși, riglă și ferestre deschise în palme. Altădată, camionagiu în moarte cerebrală - donator compatibil. ...Ce ofer versului? Șuruburi, cârje, intimitate, timp. Foarte rar, uter. …Ce-mi oferă el? Leucoplast cu gust primăvăratic, după ce-mi toarnă șuturi în gură. ...Literar...
109 poezii, 0 proze
DCdana constantin
coodblu@yahoo.com http://www.youtube.com/watch?v=YVrOE39KT5A Tom Baxter - Skybound Toamna... traseu involuntar ...si nu am unde sa opresc mi-am spus pasul sau piatra pe care voi calca fara margini ca un apus fara bucurie ma va propti de umerii tai si am cazut in dorinta in dorinta de a avea frati printre copaci milenari dar unde mi-am infipt radacinile se facea ca era o inima vie ce rosogolea pamantul aratandu-ma lumii pe dinauntru afara de mine era inca liniste...
19 poezii, 0 proze
EBemanuela bunea
ce spun despre viatza?!absurd..dispret.cum e sa simti pe propria piele inutilitatea?cum e sa intrevezi mereu un final nefericit,nedem care sa tzi infraneze elanul..?cum e sa suferi?sa suferi pt nimic concret ..asa,intruna..degeaba..din panica.sa rizi scriind,stiind,crezind ca ai secretul.stiu ca e zadarnic.cine pierde? timpul ma omoara,putin ate putin..mai greu decat singuratatea...de ce?cum sa inteleg de ce?!mereu intrebari..intrebari fara raspunsuri..intrebari cu raspunsuri care genereaza alte intrebari..oare cum ajung la capat? nu voi reusi.nu pentru ca sunt pesimista ..ci idealista.nu voi reusi pentru ca n se poate
1 poezii, 0 proze
AHalexandra hagiu
nu conteaza ce spun despre mine, conteaza ce simt despre mine
3 poezii, 0 proze
ICIoana caraian
Nimic din ce spun despre mine nu m-ar putea defini obiectiv...Și atunci incerc să mă regăsesc, să mă chem, să mă scriu.Poate mai frumos, mai trist, ori mai leneș.Poate scriu și despre tine…
3 poezii, 0 proze
Roman Ionela Nicoleta
Numele meu este Ionela, prietenii îmi spun Ioni. Sunt totul pentru unii, iar nimic pentru alții. Nimeni nu știe cum sunt eu cu adevărat, unii mă văd doar în aparențe și mă caracterizează fără să știe ce fel de persoană sunt. Nu-mi pasă ce spun alți despre mine, sunt simplă, dar totuși atât de complicată. Îmi place soarele, dar nu mă supăr când vine ploaia. Iubesc enorm animalele, în special, câinii. Îmi place creația lui Dumnezeu, îmi place natura. Mi-aș dori din tot sufletul să fim o lume mai bună, să iertăm, să uităm, să ne iubim așa cum El ne-a învățat. Am învățat că trebuie să ascult ca să fiu și eu ascultată la rândul meu. Ador să petrec timpul cu familia, deoarece trebuie s-o prețuiesc cât timp mai e cu mine…. Nu-mi place să se vorbească urât despre familia mea, să se ridice tonul la mine, oamenii să se certe. Mă deranjeză faptul că am început să devenim din ce în ce mai răi, să ne urâm în loc să ne iubim. Aceasta sunt eu…. . “Uită, iartă, cea mai frumoasă artă.” – este motto-ul...
6 poezii, 0 proze
Pica Valentin
Dacă, pentru o clipă Dumnezeu ar uita că nu sunt decât o paiată de cârpă si mi-ar oferi o alta bucată de viată, fără îndoială că n-as spune tot ceea ce gândesc, dar m-as gândi la tot ceea ce spun.
1 poezii, 0 proze
NDNecula Florin Danut
Dacă aș vrea să-mi pun viața într-un jurnal, nu l-ar încăpea nici Cartea de nisip. Atunci cum să scriu o biografie? O, cititorule, nu împlinisem încă 18 ani cînd îl traduceam pe Baudelaire. Dar ce spun eu, nu împlinisem 12 ani precînd eram fascinat de poezia lui Nichita Stănescu. Asta nu mă împiedica, dimpotrivă, de a fi cel mai bun la matematici în clasele pe care le-am absolvit. Facultatea de Matematică, secția Informatică am și terminat-o, de altfel. Spun am terminat-o pentru că nu acolo au fost singurele cursuri superioare pe care le-am urmat. Am fost admis la Academia de Studii Economice, Facultatea de Comerț la care am renunțat după un an de zile. Am fost profesor de Informatică la un liceu din urbea natală. De 20 de ani lucrez în Finanțe la compartimentul IT, tot în urbea natală. Dar să revenim la preocupările mele literare. Am citit enorm, cred că cine mi-a lecturat scrierile și-a putut da seama de asta. Chiar și cine citește această confesiune (i-aș spune mai degrabă decît o...
186 poezii, 0 proze
MCMaria Constantin
M-am născut în 3 august 1967, în București. Scriu câte ceva din anul 1989. Sper că voi reuși să las posterității si ceva scris, ceva demn de luat în seamă, în afară de cei trei copii pe care bunul Dumnezeu mi i-a dăruit. Păpușa de cârpă Dacă Dumnezeu ar uita pentru o clipă că nu sunt decât o păpușă de cârpă și mi-ar oferi în dar o bucățică de viață, probabil că n-aș spune tot ce gândesc, deși în definitiv aș putea să gândesc tot ce spun. Aș da valoare lucrurilor mărunte, dar nu pentru ce valorează ele, ci mai curând pentru ceea ce ele semnifică. Aș dormi mai puțin și aș încerca să visez mai mult, înțelegând că pentru fiecare minut în care închidem ochii, pierdem șaizeci de secunde de lumină. Aș merge în timp ce alții ar sta pe loc, aș rămâne treaz în timp ce toți ceilalți ar dormi. Aș asculta în timp ce alții ar vorbi și cum m-aș bucura de savoarea unei înghețate de ciocolată! Dacă Dumnezeu m-ar omeni cu o fărâmă de viață, m-ar împinge de la spate în bătaia soarelui, acoperindu-mi cu...
9 poezii, 0 proze
chira florentina
ce sa spun?ca sunt o pustoaica zgubilitica cu aere de poeata..?mai bine nu zic nimic!!!
1 poezii, 0 proze
ce spun copacii într-o zi ploioasă de luni
de Dana Banu
* în vitrina zilei ceasuri pe umărul meu o lumină prin fereastra deschisă orașul el acoperă pereții cu semne ciudate mă îmblânzește * un punct desenat pe tocul ușii să nu uit nu mai creștem de-acum...
Semnat, Alexe
de Tudorache Maria-Mirabela
1.Încântată de cunoștință Mergea pe stradă, grăbită să ajungă acasă; plouase mai devreme. Iar ea, o mare iubitoare a mersului pe jos, nu avea umbrelă, ci doar geanta-ghiozdan de culoarea abanosului....
Pagini dintr-un jurnal
de Ciureanu Daniela Ana-Maria
Nou, nimic nu pare a fi nou, totul este vechi, vechi față de ceea ce am trăit eu cândva, față chiar și de iubirea ce am trăit-o odată și mă epuizat; veche îmi pare parcă și privirea vecinilor mei,...
Sub anestezie
de Emil Iliescu
Sub anestezie Așteptase o iarnă întreagă împreună cu Mioara această vacanță. Acum, când primăvara înmugurise abia sfios peste toate, se hotărâseră să meargă la casa lor de la țară. Sebastian voia să...
E ziua ta maicuta!
de Maria Prochipiuc
Cat de mult te iubesc , nu pot sa spun! Dar, cat de mult te-am iubit imi este cu neputinta. Tu esti olarul , ce mi-ai dat forma, Ai plamadit in lutul galben dorinta Cu lacrimi in nopti de nelinisti....
Flobo
de Ana Dobrescu
Flobo trăia în Pădurea de Argint de când se știa. Locuia în scorbura Stejarului Uriaș, pe care soția sa, Helma, fiica piticului Golum, o transformase într-un adevărat cămin. Podelele de argint...
Sonia cu accent grav și hiat (5)
de Daniela Luminita Teleoaca
Cunoaștem cu toții, desigur, sentimentul acela al adâncirii prea acute, aproape autistă, în sine. Din narcisim? Din nihilism? Dintr-o părere prea puțin pozitivă despre tine? Dintr-o neîncredere...
Saprofit
de Leonard Ancuta
1. Pășesc cu emoție dincolo de porțile realității. Simt rând pe rând sub picioarele goale, asfalt, pietriș, nisip, pământ reavăn. Pământul comunică, îmi gâdilă tălpile și mă simte aproape. Esența mea...
Martie
de Florin Kshky
- Și apoi ce facem? - Ne plimbăm prin parc. Mai întâi pe aleile aglomerate, să ne uităm la oamenii de acolo, apoi, treptat, ne mutăm pe aleile singuratice. - Cum e afară? - E frumos, soarele se...