"atunci mi-am înfipt în pământ unghiile" – 20288 rezultate
0.03 secundeMeilisearchIoana Dumitrachescu
M-am nascut intr-o zi calduroasa de 25 iulie in Oradea.De mica mi-au placut cartile si de mica am inceput sa scriu.Prima mea carte,Rex cainele erou.Din pacate aceea carte nu a fost scoasa niciodata dar atunci mi-am dat seama cat de mult imi place sa scriu.A urmat apoi,Dincolo de Viata,o carte in memoria unui prieten,care tot nu a fost scoasa dar e terminata si astept sa o lansez.Acum lucrez la un roman numit Si frumoasele plang, un roman de dragoste,ura si razbunare.Mai scriu pe blogul \"Blogul dragostei si sperantei\" si \"Monden West\" sub numele de jurnalista mondena.Imi doresc sa ajung o scriitoare celebra,scenarista si actrita, actoria fiind o alta pasiune mare a mea. ioanadumitrachescu@yahoo.com
1 poezii, 0 proze
Cris Tina
hmm...nu pot spune prea multe despre mine pentru ca sunt o incepatoare pe un lung drum :) M-am nascut acum 16 ani la Cluj... Simplitatea e o comoara de nepretuit si de aceea doar pentru ca scriu versuri nu inseamna ca ma consider o artista! multi se considera artisti si nici macar nu fac ceva ca sa-si dovedeasca identitatea! Indemnul sau impulsul de a scrie poezii s-a nascut acum 5 ani cand nu aveam o iarna asa cum imi doream...si atunci mi-am asternut pe hartie primele mele trairi in versuri care s-au publicat apoi intr-o revista. Nu ma dau in vant dupa citit ...mai degraba scriu eu randuri, randuri sa ma distrez putin pe seama celor care nu reusesc sa priceapa cuvintele mele cheie:))
8 poezii, 0 proze
BOBerinde Ovidiu
Mă numesc Berinde Ovidiu,născut acum 29 de ani în orașul ce urmă să fie simbol al Revoluției din 89,oraș al florilor sau mai numit orașul de pe Bega.A fost într-o zi de marți,pe data de 13,tocmai de aceea ,făcând haz de necaz,spun mai mereu că m-am născut într-o zi cu șase ceasuri rele și nu trei.Totuși,nu sunt deloc superstițios ,iar numărul 13 mi-a adus de cele mai multe ori noroc. Încă de mic,din clasele primare am fost atras de materiile umaniste,în defavoarea celor reale,pe care le găseam foarte complicate ,și greu de a le deslus””taina”.Dacă mai ține bine minte,era în clasa a patra,moment deciziv,când a trebuit să particip la un concurs de poezie pe oraș.Atunci mi-am încercat așa zisul talent pentru prima oară,scriind o poezie ,după puterile mele,despr flori.A fost apreciată ,câștigând chiar un loc doi,și am fost încurajat de către doamnă învățătoare să continui.Unele poezii din această perioadă ,cam puține la număr însă,le mai păstrez și astăzi,că o amintire a copilăriei și de...
22 poezii, 0 proze
CCcorina coman
Sunt născută la 04.07.1964, în partea de nord-est a Podișului Transilvaniei, în Depresiunea Bistriței, localitatea Lechința (în germană Lechnitz - "Pârâul uscat"), o așezare minunată, preponderent deluroasă. Am fost un copil imposibil, am făcut clasa I-a de două ori, prima oară cu fratele meu mai mare, când aveam cinci ani, în localitatea natală, iar în clasa a VI-a nu am mai vrut să merg la școala, decât cu condiția ca mama să mă mute la școala cea mai bună din Bistrița. De atunci mi-am croit drumul singură. Sunt mama unui băiat de excepție, sunt economist și uneori încerc să scriu… poezie.
7 poezii, 0 proze
Tilita Radu
Viata mea e o poveste Ce continua zi de zi. O poveste fara sfarsit Ce continua la infinit. Stau si ma gandesc... Ce am fost si ce-am facut? Si imi dau seama... Un trecator intr'un film al vietii mut. Daca mi'a fost greu sau usor, Nimeni nu m'a intrebat Eu doar am incercat Si am continuat sa razbat. Nu am reusit de fiecare data, Uneori am plans, Alteori am zambit. Eu iti multumesc ca ai fost langa mine, Atunci cand mi'am dorit!
1 poezii, 0 proze
RVRazvan Vischi
De cand mi-am facut acest cont au trecut peste zece ani. Am publicat atunci cateva fragmente. Intre timp am scris un roman care se numeste "Fragmente de creier". Va doresc lectura placuta. Contactati-ma si la http://www.facebook.com/BlogulpersonalalluiRazvan , unde eu scriu zilnic cate ceva. Adresa mea de e-mail este razvanvischi@gmail.com
5 poezii, 0 proze
AKAntrei Kranich
mi-am atarnat cuvintele dupa gat, asa cum altii isi atarna bocancii, sa nu si-i noroiasca. si de atunci ma plimb incolo incoace, nestiind daca merg inainte sau inapoi. dar merg. nascut '82 kranich zis si andrei ot tgocna (unul dintre orasele de suflet) (tragea dupa ea, rosu, alungit, un caine imprimat pe sacosa) andru_trocea@yahoo.com
30 poezii, 0 proze
Laura Cristea
Desi m-am nascut in Bucuresti, mi-am trait copilaria in Ardeal, cu bunicii mei alaturi de care am invatat placerea de a savura mirosul de iarba proaspat cosita, alergatul cu bicicleta pe strazile prafuite pline de copii razgaiati, campioni la topaiala incoerenta si aducatoare de zambete si nu in ultimul rand placerea si uitarea de sine pe care mi-o daruia o felie de paine cu untura rumegata impreuna cu bunicul meu in padure in timp ce ascultam greierii si asteptam aparitia efemera a vreunui cerb ratacit. De atunci scriu...
3 poezii, 0 proze
TOTonca Oana
Am început să "sunt" prin aprilie 1983 și de-atunci am publicat un volum de versuri intitulat "SUNT" și tot felul de poezii si "micro-eseuri" prin diverse reviste și antologii. Mai nou, am terminat jurnalismul și "mă joc" de-a redactorul la revista Rring, de-a transaltorul si de-a... "technical writer-ul" la firma DigitAIR și vizez la un ziar online... peste ani și ani :) Am început să scriu din joacă, apoi, ajungând într-o zi la concluzia că joaca e prea puerilă am încetat să scriu și, mai nou, când mi-am dat seama că joaca este ceea ce ne ține cu capul în nori și cu picioarele pe pământ și ceea ce mă reprezintă, am reînceput să scriu.
38 poezii, 0 proze
Laura Tirnovean
Cel mai frumos cadou pe care l-am primit atunci cand m-am nascut a fost viata. Imi place la nebunie sa-mi traiesc viata din plin, imi place sa iubesc...pana si poeziile pe care le-am scris sunt inspirate din viata de zi cu zi, din vietile celor din jur si din experientele extraordinare pe care le-am trait. Mi-am trait mult prea intens copilaria si acum traiesc intr-un univers in care trecutul conteaza mult prea putin.
5 poezii, 0 proze
atunci mi-am înfipt în pământ unghiile
de Anghel Geicu
prima dată am plâns apoi am cerut țâță după care am înțeles să cer și bucate de primit am primit doar iluzii a trebuit repede să mă conving de chestia asta deci! am hotărât să mă trezesc din ce în ce...
grație
de Dacian Constantin
mai târziu am intrat alergând în apă și el după mine m-a scuturat de umeri mi-a dat o pereche de palme carnea mea ca de melc și apa care face semne strâmbe în jurul nostru nu pot să mă culc cu tine...
către ruinele cetății troia
de Alexandru Gheție
Tabloul I (Un parc de la marginea unui oraș mare, lângă un aeroport. Zgomot. Avioane, tunete, vânt, o muzică spațială, sinistră. În ultimul plan al scenei – imaginea unei cerșetoare de 30-40 de ani,...
Nimic
de Crimilde
* „Pumnul e strâns închis. Îmi ridic brațul în dreptul ochilor, și îl răsucesc ușor, întâi spre stânga, apoi spre dreapta. Venele albastre și groase abia se văd. Falangele încordate se destind ușor,...
Moartea unui OM
de Nina Dinu
Au trecut aproape șase luni de când viața m-a zvârlit iarași în brațele durerii. De data asta, cu toată puterea. Se spune că niciodată nu ești pregătit pentru pierderea cuiva drag, oricât de mult...
b
de chs
Azi sunt lespede cu spatele ranit . Goana dulce a vantului a luat sfarsit . Un ciot de umar se alinta peste nori si margarete , explodeaza raspandind un miros de clor . Cand zgandaresti amurgul...
mihai zabet
de Andrei Ruse
RA: cine e, domnule, zabet ăsta? zabet ăsta e un vexat domnule un vexat care s-a născut pe agonia și probabil tot pe agonia o să moară un vexat care a intrat din întâmplare pe site fără nicio...
Plânsul lui Haar
de Paul Gorban
„Nicio legătură nu se stabilește decât prin sânge” îmi suna în noaptea aceea în minte. Încercam să adorm, însă gândul că pe fereastra deschisă pot intra în dormitor umbre sălbatice nu-mi dădea pace....
Anca Anghel Novac printre crâmpeie de primăvară
de Maria Prochipiuc
Artistul e un om, un om mai puternic decât noi, cu preferințe și cu sentimente mai adânci decât noi, și - încă o dată! – nu numai că ne vom permite, dar vom socoti ca datorie a noastră să-l întrebăm...
Când rădăcinele îmi cresc
de Valerian Ciobanu
Nu-mi înțeleg sătenii Adică pământenii mei Unii s-au dus... Alții s-au risipit prin lume, Și am rămas doar eu; Și cei care nu sunt ca mine. Iar mie rădăcinile îmi cresc, Nu din pământ, ci din cer. Și...