"atac cu două aripi fragile" – 20288 rezultate
0.04 secundeMeilisearch
EBEmil Brumaru
Emil Brumaru (n. 25 decembrie 1939, Bahmutea, Basarabia) este un scriitor și poet contemporan român. Fiul lui Grigore Brumaru, funcționar CFR, și al Elisabetei, învățătoare. Urmează Liceul Național (absolvit în 1955), Facultatea de Medicină din Iași (1963). Devine medic la Dolhasca (1963-1975), din 1975 renunță la medicină pentru a se dedica exclusiv scrisului. Apreciat în egală masură atât de critica literară, cât și de publicul larg, reușește să impresioneze și prin personalitatea sa non-conformistă. Are rubrici în România literară, Ziarul de Iași și în Suplimentul de cultură, a scris în revista Plai cu boi, dă interviuri în revistele mondene, participă la discuții pe Internet. Debut cu poezii în revista Luceafărul, debut editorial cu două volume, ambele publicate în 1970, Versuri și Detectivul Arthur. Poemele sale au fost incluse în antologii din România, Germania, Franța, Anglia. Scrieri Versuri, 1970 Detectivul Arthur, 1970 Julien Ospitalierul, 1974 Cîntece naive, 1976 Adio,...
132 poezii, 0 proze
Alexandra Mihaela Munteanu
"Artiștii buni există doar în opera lor și, drept urmare, sunt cu totul neinteresanți în ceea ce priește personalitatea. Un poet mare, un poet cu adevărat semnificativ, este ființa cea mai lipsită de poezie dintre toate făpturile. Dar poeții inferiori sunt absolut fascinanți. Cu cât versurile lor sunt mai proaste, cu atât mai pitorească este înfățișarea lor. Simplul fapt de a fi publicat un volum de sonete de mâna a doua îi face irezistibili ca pesonalitate. Ei trăiesc poezia pe care nu o pot scrie. Ceilalți scriu poezia pe care nu îndrăznesc s-o transpună în viață"(Oscar Wilde - Portretul lui Dorian Grey). Sunt un copil de abia 16 ani(fac 17 în aprilie).Cu siguranța nu contează că sunt redactor-șef adjunct la revista "Adolescent" sau că am fost la multe olimpiade. Momentan tot ce ar putea conta e că îmi place să scriu, deși, recunosc, mi-e îngrozitor de frică să o fac. Poezia nu e punctul meu forte, dar nu aș putea să spun că excelez în proză. Probabil mă integrez în categoria de...
8 poezii, 0 proze
HRHelia Rimoga
Am debutat editorial in anul 2004 cu romanul "Destinatia finala" publicat de Editura Geea din Botosani. Am mai scris doua romane "Sah la regina" si "De ce n-a fost jelita Carmen Zgarbur". Viitorul meu literar sta sub o zodie incerta atat vreme cat nu stiu cum sa gasesc poarta de acces la edituri de anvergura nationala, nici nu fac parte din vreo comunitate literara cu deschidere catre marea critica de specialitate. Sper ca lucrurile sa se schimbe in bine intr-un fel sau altul.
152 poezii, 0 proze
Negrescu Maria
Hm...O stea pe un soare...Adica doua stele... Nu mi-am facut niciodata o biografie, asa ca ce o sa scriu eu aici nu stiu daca o sa corespunda cu ceea ce se cere.. Eu m-am nascut si am trait(cel putin pana acum) in acelasi oras, in acelasi cartier, cu aceeasi familie.. Am muncit la copilaria mea, am mers si pe la gradinita(de la vreo 3-4 ani), apoi am trecut la scoala generala nr 12 si la sfarsitul ei, am dat(ca tot omul) examenul de capacitate. Am intrat si la liceu si au urmat 4 ani frumosi. Apoi, am terminat si liceul(yeah!...)..de fapt, scuze, Colegiul National I.C.Bratianu si am intrat(cica!) la A.S.E.(sectia SELS) la Bucuresti. Ce-o sa fie de acum incolo? Habar n-am... Cam atat despre mine... Cam putin si prea normal?!Ata ete!
7 poezii, 0 proze
FGFredy Goldștein
Un colaborator de scurtă durată a revistei avangardiste Alge (a semnat doar în două numere din 1931), Fredy Goldștein avea la acea dată doar 6 ani. A spus câteva ”povești” transcrise în revista Alge de către Gherasim Luca. Încadrabilă în sens larg în familia prozelor urmuziene, ”poveștile” lui Goldștein sunt totuși de o factură relativ inedită (practicând, în mod diferit față de ceilalți algiști, ”delirul juvenil” specific publicației). Bâlbâielile, rectificările, onomatopeele și elementele de oralitate, laolaltă cu imaginația suscitată de morbidul și absurdul din România interbelică, remarcate de G. Călinescu mai mult în sens negativ, ar putea fi azi recuperate și valorificate cel puțin ca și curiozitate estetică, dacă nu chiar sub titlu de autenticitate, ca și elucubrațiile în versuri ale lui Petru Popescu-Poetul din revista unu (atât Fredy Goldștein, cât și Petru Popescu-Poetul fiind puțini discutați chiar și de experții avangardei, probabil pe motivul lipsei evidente de conștiință...
1 poezii, 0 proze
ITIonelia Tugui
Suferința nu însumează altceva decât momentul unic în care se instalează. Apogeul ei este demn de a fi simțit și atât, căci orice intenție de a povesti sau reaminti de acel moment va fi degradantă. Vei vrea să povestești a doua zi cuiva, și mânat de dorința de a expectora acea trăire înecăcioasă, îți vei căuta cuvintele potrivite. Și chiar de cuvintele nu ar fi cele potrivite, chiar de ai exagera, tot nu o să te înțeleagă nimeni, căci a simți nu este egal cu a povesti. Vei fi privit cu o milă tâmpă, zi mersi și de aia, și cel din fața ta te va considera patetic sau mincinos sau nebun sau câte puțin din toate. Agonia acelui moment nu înseamnă nimic din ceea ce dai afară atunci când povestești, sau din ceea ce explodează poate fără voia ta, ci înseamnă să realizezi că esti un Cineva pe care nimeni nu îl va putea vreodată înțelege, și din acest motiv să te suporți și să te asculți pe tine însuți. A povesti ceea ce suferi este o ofensă la adresa acelor simțiri, căci interiorul nimănui nu...
14 poezii, 0 proze
PVPaul Verlaine
Poet francez si lider al simbolismului in evolutia poeziei. Stilul de viata a lui Verlaine a oscilat intre criminalitate si inocenta; s-a casatorit cu o tinerica in 1870 dar dupa un an s-a indragostit de tanarul poet Arthur Rimbaud, care avea 17 ani. Impreuna cu Stéphane Mallarmé si Charles Baudelaire au format asa numitul "Decandents". In opera lui Verlaine predomina doua impresii: doar "eu" este important si ca rolul poeziei este de a pastra momentele celor mai intense si unice trairi. A folosit atat forma clasica dar si versul liber si un limbaj simplu, muzical. Paul Verlaine s-a nascut in Metz, nord-estul Frantei, unde tatal sau, capitan de infanterie, s-a intamplat sa stationeze. Verlaine a fost singurul copil, dar alaturi de familia sa a trait si Elisa Déhee, o verisoara orfana, de care poetul s-a indragostit nebuneste mai tarziu. In 1851 familia se muta la Paris, unde a fost trimis la liceu. La varsta de 14 ani citeste Baudelaire "Les Fleurs du mal" ce il va influenta puternic...
64 poezii, 0 proze
AGAlina Grozea
Geamană, de mijloc de zodie. Duală, se spune. Sfâșiată între doua euri, spun eu. Deloc parșivă - sper - contrazicând astfel prejudecățile legate de configurația planetelor. Ingineră - printr-o conjunctură de sfârșit de ani comuniști. Editor cu sufletul, dar si pe salariu. Tristă. Nu pentru ca e inteligent și la modă, ci pentru că nu pot să mă abțin. Cinică - pot să ma abțin, dar nu vreau. Sarcastică. Îmi iese, câteodată, însă e un joc cu focul. Isteață - mai degrabă speculativă, decât spontană. Cu tupeu - nu-mi doresc, deși aș avea nevoie. Orgolioasă - prea mult și prea cu cine nu merită crizele mele de personalitate. Mândră - cât să mă umflu în pene, de multe ori, și să mă simt nedreptățită, de la fel de multe ori. Frumoasă - spun cei care mă iubesc, și stim că iubirea nu stă bine cu vederea. Rea - neintenționat. Răutăcioasă - intenționat. Optimistă - mereu. Pesimistă - de câte ori mă întreabă cineva. Timidă. Punctuală. Luptatoare. Leneșă - la modul boem. Harnică - atât cât să-mi...
14 poezii, 0 proze
BBBogdan Burileanu
Urâtul Nu-l iubeau deloc. Chiar îl disprețuiau, privindu-l de sus. Un ceva, acolo, de mâna a doua. La ce bun să te împiedici tot timpul cu privirea într-o vechitură antipatică, moștenită din alte vremuri, când utilitățile, dar și gusturile, erau altele? De folosit... le era și silă să o facă. Rar erau obligați să apeleze, fără nici o plăcere, la serviciile lui – îndeobște, când nu ajungeau destul de sus. Se hotărâseră de atâtea ori să îl arunce... La ce era bun? Așa că l-au tot mutat de colo colo, prin casă. Îi căutau un loc cât mai dosit. Și i l-au găsit, până la urmă: în magazia din dos . Să zacă naibii acolo, ca un obiect de prisos ce era. Când stăpânul casei l-a călcat pentru ultima oară în picioare, e posibil să fi tras nădejde până în ultima clipă că nu va fi nevoie să se umilească într-atât. Era orgolios stăpânul... vanitos și al naibii de impulsiv. În rest – pâinea lui Dumnezeu, cum îi plăcea să fie perceput. Aruncat cu o smucitură violentă de sub tălpile bărbatului care se...
6 poezii, 0 proze
GOGeorge Orwell
George Orwell (pseudonimul literar și jurnalistic al lui Eric Arthur Blair) (n. 25 iunie 1903, India — d. 21 ianuarie 1950, Londra) a fost un scriitor englez, comentator al radio BBC, editorialist și reporter. El a luptat ca voluntar în Războiul Civil din Spania de partea comuniștilor. A scris romane, eseuri și critică literară. George Orwell este autorul a două faimoase romane satiră în care care atacă totalitarismul: "Ferma Animalelor" (1945) și "O mie nouă sute optzeci și patru" (1949), ambele republicate la Editura Polirom în 2002. Eric Arthur Blair s-a născut la data de 25 iunie 1903, în orașul Motihari, capitala statului Bihar, din India de astăzi (fosta provincie Bengal, în timpurile colonialismului britanic din India), fiind al doilea copil al lui Richard Walmesley Blair (un funcționar din administrația engleză din India - în domeniul opiului) și al soției lui, Ida Mabel Limonzin, fiica unui comerciant de ceai. În anul 1904 s-a mutat împreună cu mama și sora lui în Anglia,...
1 poezii, 0 proze
atac cu două aripi fragile
de silviu dachin
ca o pisică blănița moale mișcări feline ochii da ochii aprinși haț lăbuța ageră acoperă crăpătura prin care fluturii ies la plimbare în jurul lunii liniște încet încet prin crăpătura lăbuței iese un...
Oglindă
de Doru Alexandru
Ne-am prins de mâini și ne luăm zborul prin lumi cu licuri argintii, dantele violet și flori albe; Dansăm, iubito, acoperind soarele cu aripile noastre infernale... Iar bucuria noastră zeiască a...
Nu privi înapoi
de Bot Eugen Iulian
Cade noaptea, clandestinul corb care mă plouă pe umbra inimii vânând cu arma sa de foc sfera vânătă a Lunii... * * * În dreptul părții mele stângi și mute te văd din nou cum frica ți-o petreci la...
Monica Mihaela Pop cu destinul in palme
de Maria Prochipiuc
trandafiras - o minatura a frumusetii catifelate, aceasta este vocea Mihaelei Pop, discreta si suava , fara a fi stinsa, un crescendo, fara a atinge cote vehemente, dezvaluind fara a brusca,...
alienatul octombrie
de marin badea
1 anemicul ăsta vor șușoti anticarii nu-l luați în seamă e mult prea fragil - l-am văzut eu în timp ce devenea puțin câte puțin străveziu ca o pală de vânt - și eu l-am văzut - l-am văzut anemicul...
Locul care nu foloseste la nimic
de Mihaela Plesa
Picaturi rubinii de sange straluceau nefiresc in semiobscurul camerei si toate pasarile care se zbatusera pana atunci in trupul ei aproape transparent incetau brusc sa mai dea din aripi, se linisteau...
Alimentație naturistă și Criza economică
de george geafir
- La prima vedere, orice om poate să creadă că războiul este acela dus pe șenile sau pe aripi de avion în zbor, acel act regretabil care pornește din lăcomie și orgoliu și se încheie cu pierderi de...
Trei poezii
de Lucian Pop
Ahile Ca un scafandru ieșit din mare pe plaja înserării, Valetul îmi desface de la brâu centura cu punga de bani și stiletul: - limbajul odihnitor de simplu al întâlnirilor din meandrele zilei. Apoi...
Palatul, Damnat, De Cleștar
de Sorana Petrescu Felicia
Întâmpină-mă, te rog, în pragul ușii ființei mele, prinsă captivă în zidurile palatului de cleștar ! Fermecați am fost împreună, într-o poveste lipsită de mila unui sfârșit. I-am pătruns deja tate...
Perdeaua
de Elena Albu
Trenul se îndepărta de oraș alergând pe câmpie.Cerul era albastru și roz și gri sub aburul dimineții.În zare se profila un orizont încă somnoros. Bărbatul închise ochii lăsându-se pradă mersului...