"atât de singuri împreună" – 20348 rezultate
0.03 secundeMeilisearch
DADoru Alexandru
Parca nu mai era imbratisare contopirea aceea din urma, cand cu adevarat se topeau contururile, disparea carnea, ne uitam respiratia, mistuiti amandoi de o singura, insangerata si nesatioasa gura. De multe ori am nadajduit ca la capatul rapirii aceleia vom intalni, impreuna, moartea. N-am stiut cat ca poate fi atat de ispititoare moartea, atat de calda - voluptate fara spasm, beatitudine fara strigare. Mircea Eliade - Nunta in cer Yahoo ID: grydoryan
258 poezii, 0 proze
OCOctav Chivulescu
Cine sunt eu, dincolo de omul care îsi trăieste portia de viată alături de toti ceilalti asemenea mie, care împreună formăm câteva generatii contemporane le omenirii? M-am născut (18 Noiembrie 1963) în această dimensiune a realitătii sub forma unei mici vietăti goale, ghidate de instincte. Iar când spun “goale” mă gândesc, desigur, la bagajul gol de experiente personale. Astăzi, patruzeci si ceva de ani mai târziu, sunt, ca si voi toți de altfel, o entitate imaterială de gânduri constiente ce guvernează atât actiunile trupului meu efemer cât si suma informatiilor adunate de-a lungul vietii si memorate mai mult sau mai putin în format de experientă. Sunt o constiintă de sine. Singura noastra sansă de a accede nu la nemurire - caci ar trebui sa ne mutam in Urb Binaria - ci la o existență ceva mai îndelungată decât cea a trupurilor noastre, este cea a cultivarii gândurilor izvorâte din mintile noastre în mintile celor din jur, si a celor ce vin dupa noi. Pentru a întretine continuitatea...
19 poezii, 0 proze
JLJemna Ramona Laura
Luni Sunt singura in camera. De fapt, sunt iar singura...in viata. Pentru a cata oara? Ce rost are sa mai fac fac socoteala? Important acum e prezentul. Scaunele " tac ", nu scartaie nici unul. Cand spui "sunt doar cu mine", in interiorul tau doresti sa fi pronuntat acest cuvant pentru ultima oara. Vrei ca semnificatia, incarcatura lui s-o uiti cat mai repede. Si vin ploi...si sterg o parte din cenusiu. Iar apoi...dupa ploaie rasare soarele si purifica atmosfera. Da...dizolva semnificatia tristetii. Mi-am scos un sandwich si mananc. Ma cauta cineva...dar nu pot sa raspund. De ce? Pentru ca azi doresc sa stau de vorba doar cu "tine", cu trecutul pe care vreau sa-l uit. Pe care faptele-l pastreaza, dar pe care l-am ascuns in mine. Si care m-a facut sa ma simt uneori atat de singura, singura...chiar cand eram inconjurata de atatia prieteni. Trecutul..."taci", as vrea sa-i raspund iritata eului meu! Si totusi el are dreptate. Ar fi fost bun de geolog. Sapaturile lui duc totdeauna la...
2 poezii, 0 proze
Ioana Cristina Popescu
Scrisul este un hobby ce m-a urmarit de cand sunt mica. Prima si de altfel singura mea poveste - nepublicata vreodata, am scris-o cand aveam 9 ani si avea caini drept personaje. Poet preferat - Bacovia. Consider ca este unul dintre putinii poeti care exploreaza culmile tristetii atat de apasatoare. Atata de explicita este senzatia de dezolare in poeziile bacoviene, incat practic ai putea-o palpa. Admirabil... Unul dintre scriitorii preferati este Edgar Allen Poe, ce in povestirile lui reuseste sa mentina tensiunea si suspansul pana aproape de final. Il consider un autor greu previzibil si din acest motiv il respect foarte mult. Alte hobby-uri - muzica, lectura
3 poezii, 0 proze
DPDumitru Pricop
n. 21 mai 1943 d. 29 iulie 2007 Poet, supranumit "patriarh al Vrancei". Autor al volumelor de versuri: "Patima muntelui" (1978) "Lumile din strigăt" (1981) "Locuitor în Oedip" (1983) "Lacrima arlechinului" (1985) "Stelele din adâncuri" (1988) "Inițiere în obsesii" (1990) "Dumitru al peșterii - Dimitri de la caverne" (1997) "Paharul însângerat" (2001) "În căutarea muntelui albastru" (2003) "Muntele patimii" (2003, volum antologic "Scrisori din temnița libertății" (2005) Poezia lui Dumitru Pricop a fost receptată de mari critici literari precum Alexandru Piru, Laurențiu Ulici, Ion Rotaru, Constantin Ciopraga. Dumitru Pricop este un simbol al culturii vrâncene și merită un omagiu pe măsura valorii sale. Semn de prețuire fata de personalitatea poetului, colectivul de cadre didactice de la Școala Negrilești, propun schimbarea denumirii singurei instituții de învățământ din satul copilăriei lui, atât de drag marelui poet, în Școala cu clasele I-VIII „Dumitru Pricop”. Omul de litere Dumitru...
3 poezii, 0 proze
DBDan Boldeanu
"Nu este imposibil de dovedit, daca ai cateva cunsotinte psihologice si o repeti destul de des, ca un patrat este, de fapt, un cerc. In fond si la urma urmei, ce este un cerc si ce este un patrat? Simple cuvinte, care pot fi manipulate in asa fel incat sa ascunda ideile de baza." J. Goebbels. Mi se pare normal ca atunci cand te nasti si te dezvolti in mizeria unei taceri generale impuse, sa te intrebi la un moment dat: "Cum au reusit sa ne tina sub control atat de mult timp?" Si tot incercand sa afli, scormonind si adulmecand prin gunoaiele arhivelor, realizezi ca...pur si simplu au reusit si vor reusi mereu. Cine? Cei care isi dau seama ca putem sa fim redusi la tacere prin propriile noastre cuvinte. De fapt, cu cat tipam mai tare, cu atat mai adanca este linistea din jurul nostru. traim intr-un conglomerat de furtuni de sunet, bine ascuns intr-o mare de liniste totala. Tacerea dinainte de EL nu a disparut; singura schimbare este ca au aparut tipetele din noi.
5 poezii, 0 proze
DADanila Adriana
M-am nascut intr-un oras mic insa farmecul pe care l-am descoperit dincolo de zidurile aparent goale si de raceala resimtita la tot pasul in aer m-au indemnat sa caut alte culmi in a mi defini propria existenta si astfel mi am creat un nou univers.Arta....singura care poate vorbi chiar si atunci cand autorul nu mai e, mi a intins fragila sa mana si asa m am redescoperit pe mine,pe cea din launtrul meu.Ma plimb alene intre oameni stiind ca trupul imi poate fi intemnitat intr-o lume cruda ce doar judeca insa sufletul e liber sa zboare unde vrea!Desenand prin aer folosindu ma de cuvinte am realizat o serie de poezii(modeste,arta cred eu se masoara in sentimente,in ceea ce vrei sa transmiti,forma in care o faci nu este atat de importanta atat timp cat este originala)si cateva articole in proza. Atunci cand nu gasesti in cei de langa tine un sprijin,atunci cand cerul a fost sters cu o radiera si toate culorile vii au disparut,atunci ai nevoie de un prieten.Si daca el nu exista...atunci...
4 poezii, 0 proze
Mihail Dumitru
Sunt un barbat cum esti si tu, cum suntem cu totii, cu calitati si defecte.Ce motivatie si ce scop am?Atatea intrebari si atat de multe raspunsurii. Dileme si lucruri banale se reunesc într-o singura fiinta, un trup, o minte. Ce reprezint in aceasta lume? Poate ca forta de munca, poate cheia perpetuarii speciei, cu siguranta un nebun, opusul femeii, poate un scop, un visator dar cu picioarele pe pamant, poate un vis, un aparat de senzatii tari.Dar cel mai important: sunt un om. Un om care face totul sa aiba totul. Poate ca nu am totul pentru ca m-am nascut in niste conjuncturi nefavorabile. Dar fac totul ca sa am totul. De ce? Pentru ca simt ca pot! Pentru ca nu-mi place monotonia, si nu-mi place ca cineva sa fie mai bun ca mine. Chiar daca aparent las garda jos uneori si devin vulnerabil, astept un atac; ma sterg de praf si invat din greseli, devenind tot mai putenic cu fiecare esec. Nu sunt multumit niciodata de nimeni si nimic. Intotdeauna exista ceva mai bun. Momentele de...
5 poezii, 0 proze
TMTudor Musatescu
Tudor Mușatescu (n. 22 februarie 1903, Câmpulung-Muscel - d. 4 noiembrie 1970, București) a fost un poet, prozator, dramaturg și umorist român. A absolvit facultatea de litere și filozofie și facultatea de drept. Provenind din familia unui avocat, "contaminat" de înclinațiile artistice ale mamei sale, Tudor Mușatescu este cuprins de patima scrisului încă din anii de școală. Scrie epigrame, compune de unul singur o revistă scrisă de mână, "Ghiocelul", cu versuri, schițe și chiar cu o piesă de teatru, intitulată "Ardealul". A scris schițe, romane, piese de teatru dar succesul i-a fost adus de teatru. La maturitate, atât ca vârstă, cât și ca formație artistică, Tudor Mușatescu se dedică trup și suflet teatrului, în calitate de dramaturg, traducător, director de scenă, de conducător și proprietar de teatru. Criticii l-au considerat un fidel continuator, în perioada interbelică, al comediei caragialene de moravuri, prin tipologie, situații și dialoguri spirituale. Debutul scenic l-a avut...
4 poezii, 0 proze
GIgeorge ionita
George Ioniță s-a născut la 13 iulie 1954, în localitatea Bolovani, comuna Cornățelu, din fosta regiune București. După gimnaziul terminat aici, a urmat și absolvit Colegiul Economic “Ion Ghica” din Târgoviște și apoi Facultatea de Filosofie și Jurnalism “Spiru Haret” din București. Prezent cu versuri și proză în diverse reviste, George Ioniță a debutat editorial în anul 2000, cu volumul de poezie Panta Rhei, prefațat de Cezar Ivănescu (Editura Macarie, ISBN 973-9391-31-1). Autorul volumului La Baaad remarca în mod tranșant acolo atât inteligența poezei de notație practicată de poetul debutant, cât și autenticitatea și sinceritatea ei debordantă la nivelul trăirii. Cu o receptare critică pozitivă au urmat, în 2001: Umbre (poezie), Editura Macarie, ISBN 973-8135-69-9; 2003: Prizonierul unei clipe (poezie), Editura Macarie, ISBN 973-626-027-5; 2006: Labirinturi (poezie), Editura Macarie, ISBN 973-626-123-9; 2011: Rănită, umbra mea (poezie), Editura Singur, ISBN 978-606-92452-6-2; 2012:...
203 poezii, 0 proze
atât de singuri împreună
de Gabriela Marieta Secu
azi noapte roșu colț de lună m-a fulgerat ca un cuțit si-n nori grăbiți dinspre furtună in ochi cu ploaia am adormit... atât de singuri împreună rămași suntem în zori de zi cu marea in valuri ce-și...
Secrete abrupte
de Anton Cristiana
O ploaie fără margini stă să cadă. Unde ești ?.. Am văzut de la balcon, doi porumbei dezorientați sub balustrada sticloasă... Căutau ceva ; erau atât de \" singuri împreună \" !.. Și erau identici....
Te iubesc
de Sorana Petrescu Felicia
Cât de singuri o să fim. Dar cât de singuri am fost? Până și această întrebare își găsește greu răspunsul. De atâtea ori mi-ai spus: \"Mă simt atât de singur...\". De atâtea ori ți-am spus același...
Intr-o lume noua, noi vom fi primii alesi s-o intelegem
de Marinescu Victor
Introducere Au trecut sapte spectre de cand s-a descoperit ca nu suntem singuri. Imi aduc aminte si acum dimineata cand m-am trezit pentru ultima oara alaturi de ea. Era fericita. Nu cunoscuse acele...
Nici oamenii, nici copacii
de Silviu Somesanu
De-atâtea zăpezi și ger mi-e teamă, ca unui animal rănit de propria existență. Da, azi sunt mult mai indispus, mai neliniștit și mai incert, vara a plecat demult furată. Poate împreună am strivit,...
Urmele pasilor...
de Alina Barzaghideanu
Urmele pașilor mei pe zăpadă, alături de urmele pașilor tăi... Mâinile mele în mănușile tale, împreună cu mâinile tale... Buzele mele albite de frig, strivite de buzele tale... Trupul meu fremătând,...
Ultimul Ediseu
de Marinescu Victor
Ne tânguiam ca muții lângă moartea lui Ediseu. Îi alegeam carnea de pe cioburi. Seceta l-a împins spre gurile noastre și am condamnat-o multă vreme de atunci. Ne-am rugat pe rând să ne ierte păcatul...
Destine împletite
de Cornelia Georgescu
capitolul 6 Iar gândul îl purtă înapoi, în timp, la orfelinatul în care crescuse, împreună cu motanul său; Moţ îl botezase. Pentru că, încă de când îl găsise, mic şi speriat, i se păruse că avea un...
Arlechinul
de Lucian Gheorghe
„ Când inima ta Urmează cu credință Calea binelui Chiar si fără rugăciuni Zeii te vor ocroti „ Kami Sugawara Michizane De ce nu-mi plac după-amiezile de duminică? La această întrebare am căutat...
Noaptea
de Florin Draghici
Noaptea, Este prietena mea, cea mai bună… Pentru că ea știe să mă asculte, Fără să-i spun nimic, Ea știe, La fel ca și câinii Care nu latră de nici o culoare Când trec pe lânga casele lor...