"ascund o lăcrimare în fular. amiază de lux" – 19294 rezultate
0.04 secundeMeilisearch
AJanna j
" Poezia este ochiul care plange, este urechea care te asculta, este mana care te ajuta, este buza care-ti zambeste, este inima care-ti este alaturi." asta simt eu, asta sunt eu , asa ma caracterizez. singurul adevar din viata mea este poezia mea, prin care pot sa fiu eu, fara sa ma ascund dupa o masca, fara sa ascund un strop de sentiment.
4 poezii, 0 proze
LTLara Ana Maria Thompson
incepe intr-o bataie de lumina, continua in piruete cu tente de dans si se indreapta spre Africa, India, Cambodgia.... in culorile inegalitatii in drepturi ce ascund forta de a lupta si a rupe premizele lumii... soleil, c'est moi. De ce sa scrii o biografie asemanatoare interogatorului de internare intr-un spital? Cand biografia reala este traiectoria individualizata a fiecaruia dintre noi... c'est mon opinion... c'est tout pour l'instant... si ai mai adauga, ca biografia ta isi modifica solzii ca si aripile unui fluture ce creste, creste, creste... un fluture phoenix ce renaste... devenind altu la fiecare nastere...
56 poezii, 0 proze
GDGabriela David
Sunt un fluture, azi ma ascund in coltul meu, parasita; maine zbor spre cele mai albastre si inalte clipe efemere. Sunt un vers, azi necitit si parasit pe-o coala orbitor de goala; maine, un castel de ganduri si patimi adanci. Sunt a nimanui cand versul parasit asteapta singur un suflu; sunt a tuturor cand castelul de ganduri se izbeste de ecoul unor pasi. Astept ecoul pasilor vostri. adresa mail:gabriella_cnx@yahoo.co.uk
34 poezii, 0 proze
SBSilvia Bitere
"Nu mi-am făcut vreodată din rugi șirag de perle Ca să-mi ascund noianul păcatelor cu ele. Nu știu dacă există o Milă sau Dreptate, Dar totuși nu mi-e teamă: curat am fost în toate. Mă dojeniți că veșnic sunt beat. Ei bine, sunt! Necredincios mă faceți. Și ce dacă-i așa? Puteți orice să spuneți pe socoteala mea. Îmi aparțin. Pricepeți? Și sunt ceea ce sunt!" (Omar Khayyam) - "autoportret"
142 poezii, 0 proze
AMA. Mirea
Pseudonimul A. Mirea!” sub care se ascund poeții St. O. Iosif (11 septembrie 1875-22 iunie 1913) și Dimitrie Anghel ( 16 iulie 1872- 13 noiembrie 1914) apare prima dată în iulie 1907 în revista „Semănătorul” și apoi în revista „Viața Românească”, în ziarul „Minerva” și alte publicații. Versurile se publicau sub titlul general „Caleidoscopul lui A. Mirea” Cei doi poeți mai colaboraseră și până atunci publicând traduceri din Paul Verlaine, H. Ibsen, Fr. Halm, Lafontaine ș.a. De asemenea mai semnaseră împreună o serie de lucrări originale: poemul dramatic „Legenda funigeilor”, comedia „Cometa”, poemul istoric „Carmen saeculare” precum și două volume de proză: „Cireșul lui Lucullus” și „Portrete” Interesul lui St. O. Iosif pentru temele sociale și verva uimitoare a lui Anghel se împletesc. Este greu de apreciat ce aparține unui poet și ce se datorește celuilalt. Cu toate că au colaborat foarte bine cei doi au iubit aceiași femeie Natalia Negru. Aceasta se căsătorește cu Șt. O.Iosif....
17 poezii, 0 proze
SAStoica Alexandra
Imi place vantul. Imi plac norii care ascund in spatele lor speranta soarelui. Caut sa ma cuibaresc prin munti. Ei sunt casa mea. Nicaieri nu ma simt mai libera ca acolo. Urc pe culmi ca sa pot fi mai departe de realitate. Primul meu „succes literar“ a fost in clasa a V-a, cand am scris compunerea „Frunza”. Era o poveste trista despre trecerea timpului si greutatea cu care ne despartim de trecut, apoi de viata. Bineinteles, pe vremea aceea nu cunosteam complexitatea de care vorbesc acum. Pe atunci eram multumita ca am reusit sa personific o frunza si sa creez o poveste deosebita. Apoi au urmat alte publicari in culegeri de eseuri si reviste ale liceului –am fost eleva a Colegiului National I. L. Caragiale, din Bucuresti – din cadrul unor seminare interdisciplinare. Apoi am scris doar pentru mine. Dar mi-am dat seama ca mi-ar placea ca numele meu sa insemne ceva, pentru ca in lumea asta exista un loc si pentru mine. Imi sunt foarte dragi lucrurile provocatoare. sau imi place sa-mi...
4 poezii, 0 proze
CSClaudiu Alexandru Surmei
Sunt un om cactus. Am flori frumoase, dar înțep. În spini îmi ascund durerea. Mi-au crescut în timp ce încercam să mă adaptez condițiilor de mediu, din teamă, dezamăgiri și incertitudini. Au crescut fără să fac vreun efort. M-am culcat îngrijorat într-o seară, iar dimineața, când m-am trezit, înțepam pe toată lumea. Atât de tare încât nimeni nu mai observa florile. Mă apăram doar. Dacă te doare să mă ții în brațe, așează-mă într-o vază, undeva, pe masa din sufragerie și în fiecare dimineață, când te trezești, privește ce frumoase sunt florile mele. Florile din suflet. P.S.: Dacă tu ai fi un om cactus, te-aș strânge în brațe până aș pierde ultima picătură de sânge
1 poezii, 0 proze
MEMiklos Emanuela
scriu pentru a mă descarca...pentru ca nu am reusit sa imi exploatez talentul pentru muzica pana acum, scriu pentru ca vreau sa cant si vreau sa imi ascund toate emotiile, pasiunile in spatele poeziei, prozei, pentru ca vreau sa arat lumii cum este, cum o vad eu, faptul ca exista oameni talentati si oameni tampiti, frustrati ce nu stiu ca Eminescu nu a scris doar poezie...
30 poezii, 0 proze
AMArdelean Mihaela
Sunt lumina, sunt întunericul…sunt un pas în noroiul morții și al lacrimilor, sunt un pas în noroiul vieții și al zâmbetelor, sunt o sculptură nereușită, pentru că am prins viață atunci când creatorul meu m-a scăpat din ochi, sunt exact ceea ce simt și nu mă ascund decât când îmi doresc să fac asta, pentru că pot să fac orice oricând vreau in a mea lume.
20 poezii, 0 proze
ASAdriana Marilena Stroilescu
Nu sunt deât un punct în mijlocul universului, o mică parte din natură, un fel de pastel al pământului în care cineva a amestecat printre luturi și catifele griuri dintr-un cer de cenușă cu pulberi din zilele în care te dor ochii de atâta soare. Viața e cel mai frumos lucru ce mi-a fost dăruit de aceea am propriul meu rol de jucat și caut să-l descopăr și să-l umplu cât mai bine cu aptitudinile mele căci vreau să trăiesc în armonie cu mine și cu ceilalți, să-i tratez cu iubire, înțelegere și respect. Stiu că în fiecare om ca și în lemnul unui copac se poate ascunde o vioară Stradivarius, drept pentru care nu-mi voi arunca niciodată visele la gunoi și voi căuta cântecul în acea sonoritate compatibilă cu mine. Mă uit la păsările cerului, "ele nici nu seamănă nici nu seceră și nici nu strâng nimic în grânare" iar " crinii de pe câmp nici nu torc, nici nu țes", atunci de ce mi-aș face vreo grijă?!... Foarte important nu e ceea ce avem în buzunare, ci mai ales ceea ce ținem în inimă,...
221 poezii, 0 proze
ascund o lăcrimare în fular. amiază de lux
de Ștefan Petrea
de gura vorbei țin de zori cu dinții dar vine un amurg de dimineață în soarele ce raza și-o învață și în icoane-n zâmbet larg toți sfinții din zări țâșnește-n pieptul nostru viață și bucurie în...
Balada iconarului de lângă rai
de Radu Gyr
Din evlavii de vlădică și porunci de Domn pios, mânăstire se ridică pe tulpina ei de os. Dintre schele se desface, pârguită sub mistrii, ca un măr care se coace lângă ceruri aurii. Zidurile cresc...
Balada iconarului de lângă rai
de Radu Gyr
Din evlavii de vlădică și porunci de Domn pios, mânăstire se ridică pe tulpina ei de os. Dintre schele se desface, pârguită sub mistrii, ca un măr care se coace lângă ceruri aurii. Zidurile cresc...
Primăvară transparentă
de Sașa Pană
sunt oglinzi care nu se văd ilarie voronca il fait toujours nuit quand je dors paul eluard O ușă de pământ s-a deschis în pământ și, printre lacrime în zăbrele, corpul tău străveziu s-a strecurat pe...
Jefuit de sentimente
de Petcu George Emanuel
Jefuit de sentimente, Lăsat singur, singurel Ca o lacrimă vărsată Ca un fir de păr rebel. Trist o zi am fost si sunt Gândul liber nu-l mai am, Cerul plânge fără nouri Si eu plâng fără motiv. Reacția...
După un joc urmează un alt joc
de Cezara Nica
Era întuneric și nu vedeam nimic. Încercam să mă ascund de cineva, de toți, de ceva, de tot. Îmi părea că fug, că singura mea șansă e ca ei să nu mă vadă, să nu mă prindă. Toți stăteau ascunși,...
Poezii
de MIHAIL TANASE
Cântec târziu Șoaptele tale ieri m-au chemat În parcul ucis, încet de amurg... Să culegem lumina cernută curat La răspântii de drumuri și burg. Am venit cu dorul, cu iarba, cu vântul Și-ți aștern...
portret cu cioc și cârtițe
de ștefan ciobanu
în blocul dintre stele un bărbat strânge șuruburile anilor cu ciocul unei păsări moarte pe care îl ascunde în spatele gingiilor de fiecare dată când sărută geamurile i s-au spart cu mult timp în urmă...
mărul lui Adam
de Vali Nițu
reproșurile mi se sparg de piept asemenea celor două scânduri pironite în formă de cruce la trecerea peste calea ferată când scârțâie pentru ultima oară ce-a mai rămas din așa zisa iubire a șarpelui...
Daca nu ar fi plouat
de Ioana Nosta
Refuza să-l privească și se juca absentă cu ciucurii fularului. - De ce te încăpățânezi sa mă ignori Maruca ? Amândoi știm acum. Ce rost își mai au toate copilăriile astea? Si spunând acestea o apucă...