"alunecări" – 9269 rezultate
0.01 secundeMeilisearchCatalin Ionescu
Imi merge mintea si aluneca in idei permanent.
2 poezii, 0 proze
CTcrisan teodora
O stare ingrozitoare, de nemarginita sila fata de tine insuti, cand totul se destrama, cand totul parca aluneca intr'o prapastie, un fel de mahmureala psihica, un gust neplacut in gura, o oboseala adanca, atat de adanca incat pana si ideea mortii o privesti cu plictiseala..
3 poezii, 0 proze
CGcrisan gabriela
REZUMAT MESCHIN Rezumatul meu Privind in depàrtare /cum candida ninsoare , Se-asterne peste noi /purtìndu-ma ‘napoi, In timp...si ma-nspàimìnta ,/Tacerea ce se-‘mplìntà, Atunci ìn viata mea… Vad zari de catifea, /Si gìnduri sìngeroase, Cu degete paroase,/Pocnindu-mi ochii grei…/de lacrimi si tristete, si zìmbete razlete… _Reci mìmgìieri materne,/_Zàpada ce se-asterne,/ Si ploi ce o topesc… Barbati ce nu-i iubesc; Poi prietene perfide/ce linistea-mi ucide, si case de straini_ecouri de haini… Ce-aluneca pe-o scarà,/cu trepte ce-ntr-o doara / ma chinui sa le spal.. Si-apoi un tainic val,/de flori mirositoare Si dulci si tematoare;_Gradina ce-o iubeam_ Iar marul de la geam,,/cu crengile-agitate, de merele stricate/ce cad cu zgomot greu. Iar dupa, _ tatàl meu/ cu vocea lui blajina, si inima meschina…/strivindu-ne auzul… Vad parca troleibuzul/ ce trece iar si iara; Si-‘nfecta mea càmarà… Imi pare ca aud / Latrìnd cu glasul surd,/un cìine din gradina; O ploaie ce suspina/ìncet ìn viata mea...
10 poezii, 0 proze
ivan ion ovidiu
Mă simt ca un uliu însetat de mine. Mă mușc, îmi curge sângele, degeaba. Durerea e prea mică Mă mușc încontinuare, îmi rumeg pripria-mi carne, Sângele îmi alunecă pe haine, nu mai contează, Încerc să aflu ce e durerea. Nimic nu ajunge să mă facă să uit, totul mă doare, Sufletul îmi e rănit, e zgârâiat acolo unde nimeni nu poate ajunge. Corpul nu mai înseamnă nimic, e doar un morman de carne și oase. Ce gust bun are sângele! Sufletul meu e doar un coș de gunoi plin de sentimente, Greutatea iubirii mă copleșește, nu mai fac față plăcerii de a ma scrijeli. Vreau gheare de uliu să pot ucide viața din mine, Vreau cioc de vultur să-mi pot smulge urechile și ochii, Să nu mai aud, să nu mai pot vedea ploaia de ură și de ignoranță ce mă udă. Cuvintele nu mai au viață, viața nu mai are cuvine. Totul e doar imaginația mea, viața nu exista, nimic nu e real, Doar durerea face totul vizibil. Ura îmi înțeapa neființa, infinitul devine vizibil. Ura se masoară în momente de singuratate, Viața se...
2 poezii, 0 proze
Chwoika
mă plictisesc. într-o zi așa urâtă chiar nu am ce face. melodia se repeta obsesiv. îmi place. mă gândesc la tine și pe ritmul agresiv al lui marylin manson încep sa mă ating. mâna mea coboară lasciv pe tot corpul. îmi imaginez că ești tu, iubire. mintea mi-o ia aiurea și m-i te imaginez la picioarele mele, sărutându-mă cum numai tu știi să o faci. mâinile tale mă ating peste tot, iar buzele tale moi mă alintă. Mâna mea alunecă… „ I don’t care if you don’t want me… ‘ Cause I’m yours, yours, yours anyhow… “ și nu mă interesează nimic. mă gândesc numai la mâinile tale fine, la săruturile fără sfârșit. închid ochii și mă pierd. deodată simt o mână. aș putea să o recunosc oriunde. mă privești curios și mă întrebi ce fac. mă rușinez… nu am mai făcut-o niciodată … - Mi-era dor de tine iubire… când ai venit ? nu spui nimic și îmi faci semn să continui. mi-e greu la început, dar intru în joc. continui să mă mângâi și din când în când îți arunc câte o privire. mă privești și îți umezești...
1 poezii, 0 proze
PAPetru Anghel
Întors de ani buni în locurile pe care, de drept, de suflet și de dor nu le-a părăsit niciodată, poetul Petru Anghel, născut la 4 aprilie 1931 în comuna Ciugud, județul Alba, se află într-o postură ușor inedită, în fața unui bilanț de moment, dictat mai mult de cifra rotundă a anilor împliniți, decât de elanul creator, nestins încă, neostenit în cuvântul scris, cu aceeași sfială în glas și în mers pe care i-am admirat-o întotdeauna. „Sunt poetul neștiut al unui sat,/sunt chiar satul neștiutului poet/unu-n celălalt adânc, îngemănat/cum de sunet clopotul, încet, încet,/se topește într-un imn nemaiîncîntat.” Poezia alunecă în timp înapoi, la chipul neșters al părinților, creionați cu nostalgie și naturalețe în curgerea timpului, simplu și duios, ca într-o icoană de suflet la care te închini cu drag: „Acasă, cu muma și tata, mereu să mă nasc în April,/ când cerul grădinii e gata/ de păsări cu limpede tril.” Liceul teoretic „Mihai Viteazul” din Alba Iulia, urmat între anii 1942-1950, a...
1 poezii, 0 proze
AMAlexandrina Mateescu
Mă numesc Alexandrina Mateescu, sunt născută în miez de iarnă în satul dintre plopi, prin geamul casei mele în fiece dimineață schițez răsăritul, pe care-l port de la primele poezii în suflet. Cel mai frumos joc al dimineții sunt razele de lumină care alunecă printre gene și înfășură sufletul în cîntul veșnic al începuturilor.
22 poezii, 0 proze
NNNicolae Neagu
ASASINAREA POETULUI NICOLAE NEAGU Găești, 20 iunie, 2009. Ne-am strâns de dimineață, la casa cu nr. 7 de pe strada Șerban Cioculescu, unde era depus cadavrul lui Nicolae Neagu, înaintea înmormântării, care a avut loc la ora 12 în Cimitirul Eroilor de pe Strada Nicolae Bălcescu. Poetul a fost înmormântat lângă soția sa, Ana-Reli. Mai degrabă discret, apăruseră la vreo zece coroane din partea unor organizații și persoane precum Societatea Scriitorilor Târgovișteni, Cenaclul literar al Medicilor, Laura și Lucian Blaga. Convoiul de la Casa Poetului, pe șoseaua București-Pitești, cu opriri și aruncări de monede, a excelat și el prin discreție, dacă nu autocenzurată stupefacție și mocnită revoltă. După slujba religioasă și discursul preotului, subsemnatul (rupând involuntar vreo omerta?) a citit câteva pasaje din opera scriitorului: “(- Ce este viața? întrebă îngerul. - Un răspuns puchinos, ticălos, păgubos, dar frumos între două tăceri, răspunde Oarecarele. - Atât? - Păi, nu-i de-ajuns?)...
1 poezii, 0 proze
alunecări
de ioan albu
diminețile vin fără treziri insomnia asta epurată de vise în care calculezi căderea și apoi reînălțarile poticneala pe un drum prost luminat bâjbâiala prin culoare triste învechite după ceva care iți...
alunecari intre A si B
de alex bâcu
brusc, ma surprindeam glisand pe spiralatul tobogan al identitatii personale, asa cum mi se intampla de atatea ori in adolescenta, cand de sub umbra facila a zambetului varuit de spuma de ras...
alunecări printre gene
de Ioan Barb
în curând se vor sfârși sărbătorile iar cadourile voastre vor îmbătrâni în pod așteptând cuminți pe rafturile cu ani va mai trece o vreme până când podul de gheață se va topi și va picura în somnul...
între două alunecări
de Bogdan Nicolae Groza
irevocabilitatea morții îmi dă posibilitatea de a spera într-o altfel de oglindă cu marginile concave și cu zimțuri de unde și ce e dacă un râu infernal de culoare roșie va curge zgomotos pentru a mă...
ivan face amor
de Madalina STATE
ivan face patul închide jocurile scările (alunecările sunt interzise ) când totul e gata poate pleca ochii pe mâinile ei o pasăre neagră le ciugulește dar ea nu împinge niciodată aerul cu pomeții...
tăișuri cu distanțe pragmatice între ele. pregătit pentru frumusețea luminii
de Plopeanu Petrache
într-o bucătărie s-au întâmplat toate alunecările acestea dinspre stânga spre dreapta din afară spre interior de jos în sus multiple tăișuri erau aduse de acolo de unde ele spintecau ceea ce aveau de...
sunt fascinat de pălăria ta
de Cristian Munteanu
sunt fascinat de pălăria ta și de ce scoți din alunecările ei de teren periscopul prin care-mi place atât de mult să visez harta pe care ții degetul în dreptul uliței unde trebuie să-mi retrăiesc...
ora închiderii
de Meda Bittermann
să ai timp la îndemană timp secunde blonde sau poate numai păreri secunde păreri alunecări scân-te-ieri umbre logica ta schimbată de unde și până unde striga in tine cateodata aaaaaaaaaaaaaaaaaa se...
Nostalgice zboruri
de Cornel C. Costea
În palmele tale de rouă se odihnește cugetul meu visător alfabet ocult sublimând alunecări de teren în nostalgice zboruri Jucu, 10 august 2007
Un suflet ars de dor
de Elisabeta Branoiu
Rămân, iubind Iubirea printre dureroasele alunecări, în besna indiferenței, în ultimele urme ale existenței, în neliniștea nopților ce-mi înconjoară trupul lovintă de cuvintele ce dor. Am renunțat să...
uneori noaptea
de viorel gongu
uneori noaptea apa aduce la țărm forma ta rămasă în unde picătură jertfită în alunecări dureroase te mângâi apoi abur te pândesc la încheietura mâinii să-mi treci din sânge în palme și orb să te sorb...
taifunul weber
de dan petrut camui
ne leagă pământul luat cu vagoanele din Clisură în exaltare pe sâni buzele alunecări de teren înjur fântânile din oraș stațiile de tramvai prin care trece marfa spre Est hoarde puse pe furat iluzia...