Poezie

Un suflet ars de dor

1 min lectură·3 decembrie 2010

Mediu

Rămân, iubind Iubirea

printre dureroasele alunecări,

în besna indiferenței,

în ultimele urme ale existenței,

în neliniștea nopților

ce-mi înconjoară trupul

lovintă de cuvintele ce dor.

Am renunțat să mai lupt

îmbrățișând pământul,

aștept de mult răspuns

acuzând timpul,

neștiind ce simt...

ce pot... ce sunt?!...

În veșmintele albe,

strălucind minciuna,

plutind în pas de dans,

sfărâmă a visurilor taine

în adâncuri, una câte una

Aș vrea, să fug spre înalt

din umbra visurilor neîmplinite.

Aș vrea, să zbor pe un nor alb,

să ating cerul cu lacrima fierbinte.

Să-mi caut așezământ

printre culori de curcubeie,

departe de doruri nestinse.

dincolo de cerul plin de stele.

001.548

Elisabeta Branoiu. “Un suflet ars de dor.” Atelier, Poezie.ro, https://poezie.ro/atelier/elisabeta-branoiu/poezie/13963322/un-suflet-ars-de-dor

Comentarii (0)

Autentifica-te pentru a lasa un comentariu.