"Visează altă întrupare..." – 5014 rezultate
0.04 secundeMeilisearch
RRRaduly Elena Rodica
Nu vă uitați de parc-aș fi Un mugure străin pe-o creangă, Un pește de alt soi în balta, O pată de culoare neagră. Nu sunt lumina, nici pământul, Doar o sclipire de-ntuneric... Pe când în suflet intră vântul, Trupul visează-un loc angelic...
11 poezii, 0 proze
IMirina mihalcea
doar un om din multi altii care viseaza la o viata... la un ideal...
7 poezii, 0 proze
EVEugenia Vasiloae
Sunt vantul care adie bland peste orasul adormit,sunt crivatul puternic ce rascoleste zapada in miezul iernii,sunt uraganul care zdrobeste totul in calea sa,sunt briza marii intr-o seara de mai...sunt copilul trist care priveste pentru ultima oara la gradina copilariei sale,sunt fata care viseaza la dragoste,sunt femeia care si-a pierdut visul si incearca sa il regaseasca...Sunt planeta al carei soare s-a stins si care pluteste in deriva...
6 poezii, 0 proze
ADAnghel Dumbrăveanu
Anghel Dumbrăveanu (n. 21 noiembrie 1933, Dobroteasa, județul Olt) este un poet, prozator și traducător român, aparținând generației resurecționale (1965 - 1970) și a revoluției paradoxismului bine temperat. După absolvirea Școlii Pedagogice (1949–1953), urmează cursurile Facultății de Filologie a Universității din Timișoara (1962–1968). Între anii 1953 și 1990 funcționează ca redactor, apoi ca secretar general de redacție și redactor-șef adjunct al revistei Scrisul bănățean, devenită Orizont. În prezent este redactor-șef al revistei Rostirea românească. Este căsătorit cu profesoara și poeta Alina Dumbrăveanu. Cei doi au împreună o fiică – profesoara, poeta și traducătoarea Violeta Dumbrăveanu. A scris și publicat peste 50 de volume de beletristică. Teritoriul poetic al lui Anghel Dumbrăveanu s-a conturat de-a lungul a patru decenii în volumele: Fluviile visează oceanul (București, 1961), Pământul și fructele (1964), Iluminările mării (1967), Oase de corăbii (1968), Fața străină a...
17 poezii, 0 proze
DWDan Waniek
Am educat mâna stângă pentru șoriceii ce-mi mișună pe masă... Am zis apoi j'ai vécu, aproape ca abatele acela, bun la inimă ca un medic de plasă... Ce să zic? La capăt de drum nu mai sunt decât începuturi eterne a capella, nu însemnări, n-ai nici casă... Necum biografii, muieri, ori plângeri spre Cruella. Aplauzi doar din dreapta, cine să te mai descoasă ? Autorul locuiește și lucră la Paris ( în Francia, dar visează doar la Navarra... ). Dan Waniek este medic român ( cu numele cel meseriaș ce vine de la protovasconicul *bade, întregitor, care după Vennemann a dat deponentul - căci nu are pasiv - și defectivul - căci nu are perfect - Lat. mederi, a vindeca, verb dual, pentru că are complement atât cu dativul cât și cu acuzativul :-).
7 poezii, 0 proze
LCLavinia Cirjan
"Scriu din datorie față de propriile-mi sentimente." n. 1989. Absolventă a liceului "Scoala Centrală" din București, în prezent studentă la Universitatea Spiru Haret Facultatea de Jurnalism și Filosofie. "Sufăr și mă bucur de obsesii constante din viața mea." Visează ziua în care v-a reuși să facă toți oamenii să zâmbească cel puțin pentru o clipă. Premii semnificante, momentan, nu deține, însă este extrem de mândră de micile diplome și concursuri câștigate pe perioada liceului.
2 poezii, 0 proze
Ciuc virgil-Ioan
Sunt si vesel, sunt si trist, sunt romantik doar in scris ..sunt o parte dintr-un nor ..sau frigul rece-al zarilor ..sunt mangaierea noptilor de-amor .. Brunet ca noaptea noptilor Si focu-mi mistuie priviri Simt mangaierea mortilor iar oameni,doar dezamagiri... Viata...Este o necunoastere a normalitati..O inviere a necunoscutului..O dagoste nepriceputa...O melodie fara versuri....Nu te uita la imprejurari!Caci ele iti vor fi capcana...Zambeste!.Iubeste.Viseaza..Nimic nu te opreste...
4 poezii, 0 proze
VDVictor Vlad Delamarina
Victor Vlad Delamarina (31 august 1870 - 15 mai 1896) a fost un poet și scriitor român născut în Satul-mic, azi localitatea Victor Vlad Delamarina, de lângă Lugoj, județul Timiș. S-a remarcat prin poeziile sale scrise în dialect bănățean. S-a născut la Satu-Mic, unde tatăl său, Ion Vlad, era pe atunci prim-pretor. Mama, Sofia Vlad, născută Rădulescu, provine dintr-o familie de intelectuali din satul Chizătău înrudită cu familia Bredicenilor. În 1876 este înscris direct în clasa a doua, și pe parcursul anilor schimbă diverse școli din Lugoj. În 1881 este înscris la gimnaziul din oraș. Anul 1882 îl va marca pe scriitor prin moartea despoticului său tată. După acest tragic eveniment, mama sa s-a mutat la București împreună cu cele trei fiice, iar Victor rămâne la Lugoj în grija bunicilor materni și a unei mătuși. Poetul visează să intre la școala militară: „Planul meu este să întru în școala militară din România”. În toamna lui 1884 copilul de numai 14 ani face cunoștință cu Bucureștiul:...
2 poezii, 0 proze
Liliana Ionescu
Absolventa a doua facultati de stiinte; iubitoare de literatura, filosofie, istorie; contrariata de prestatia oamenilor politici din Romania si dezamagita de lipsa de implicare a cetatenilor in problemele ce vizeaza comunitatea locala, nationala si internationala; membra a PD din octombrie 2004, din dorinta de a intelege "jocurile de culise" ale partidelor politice. Profesor titular din 1996 la Colegiul Tehnic Decebal, Drobeta Turnu Severin, fiind permanent preocupata de prestatia mea pe plan profesional, social si familial.
1 poezii, 0 proze
CAConstantin Abăluță
Constantin Abăluță (n. 8 octombrie 1938, București) este un poet, prozator, critic, antologator și traducător român. Este diplomat în arhitectură (1961), pe care a practicat-o pâna în 1969. A debutat editorial ca poet în 1964. A mai scris și proză, teatru și dramatizări pentru radio. Într-o antologie publicată în anul 2000, Abăluță se descrie ca un poet al banalului. Adesea, poeziile sale încep cu un fapt banal, după care virează spre absurd. Totuși, în spatele exteriorului banal și absurd, se ascunde o realitate dură. În antologia Poezia română după proletcultism (ed. Ex Ponto, Constanța, 2000), alcătuită de Constantin Abăluță, prezența unor poeți fără prea mare cotă la box-office-ul literar este explicată de antologator prin aceea că atunci cînd își acordrează liric sensibilitatea cu expresia, poeții mărunți pot produce poeme antologabile. Opera poetică * Lumina pământului, 1964 * Piatra, 1968 * Psalmi, 1969 * Unu, 1970 * Eww Erre, 1972 * Poèmes. Art et poésie (1973); * Există,...
12 poezii, 0 proze
Visează altă întrupare...
de iscru adrian
Sufletul uneori visează o altă întrupare ...dar nu-ntodeauna își asumă forma visată cum visatul însuflețirea de aceea poate îl las să se exprime liber de ceea ce-n privire se arată și-n cuvinte se...
Vioara
de chirescu manuela catalina
Când noaptea cade-n falduri de catifea, Și luna-și varsă taina peste lume, Se-aude-ncet o strună ce oftează, Povestea de iubire fără nume. O mână fină mângâie arcușul, Cu gesturi pline de iubire...
Întrupare
de Nincu Mircea
Nu carnea e trupul în care murim, Ci e trupul mort în care trăim. Trup de cer, de-al adâncului, Al visării, de imagine unde Când privim, când atingem, Când dormim, când iubim, Nouă din noi pe noi ne...
monologul calatorului din fiecare
de catindatu mihai
Ciclul “Monologul calatorului din fiecare” Eternul pământ pământul nu plânge de sete nu cerșește vreo apa palma doar i se crapă pământul care ne creste…. pământul nu-i groapa,nu-i tranșeu nu vrea de...
Sera irizărilor olfactive
de Traian Rotărescu
Sub cupola de largă cuprindere conceptuală a cenaclurilor agonia s-au reunit, într-o primăvăratică și animată ediție, asemeni jocului neașteptat al celor mai diverse irizări olfactive dintr-o vastă...
șerpașii nu se întreabă niciodată
de Calotescu Tudor Gheorghe
oricâte răspunsuri aș avea de escaladat nici asinii chiar dacă au purtat adevărul în spate oricum muntele nu ar ști de ce tocmai în vârf norii nu mai ascund zeii la urma urmei tot poalele sprijină...
Înrisipire
de Nincu Mircea
Toate câmpiile zugrăvite În icoane pe tâmpla altarelor Sunt asediate de fluturi care adorm Parfumați pe pistilul florilor. Cerul lor este înveșmântat cu zbateri Ale acelor aripi care visează adâncuri...
Spre ieşirea din haus
de Manolescu Gorun
I. X Marin sunt aici cu un X negru desenat pe piept pe planul secționat al navei despicată ca o ființă fără nume și nu știu dacă eu visez nava sau nava mă visează pe mine...
*
de Ioana-Raluca Raducanu
I. În poemul meu Am să trag scaunele Ca să se poată așeza Cuvintele Să se certe între ele În visele mele cuvintele se tac singure Cuvintele cele atotspunânde Cuvintele cele Care se visează, pe ele,...
Iubirea Mea... esti
de Gabriela Radoi
\"Iubirea Mea\" :) .. crezi ca esti pregatit? :) \"Iubirea Mea Fulgeratoare\" cum e ea, sau cum ar trebui sa fie? trebuie sa ma iubeasca asa cum sunt, pentru ca asta imi va da sentimenul ca se...