Poezie
Spre ieşirea din haus
2 min lectură·
Mediu
I. X Marin
sunt aici
cu un X negru desenat pe piept
pe planul secționat al navei
despicată ca o ființă fără nume
și nu știu dacă eu visez nava
sau nava mă visează pe mine
________________________________________
II. Geometria rosie
privesc harta ca pe o rană vie
liniile roșii tremură, uneori urlă
punctele negre clipesc ca stele ofilite
nu există sus
doar lateralitatea unei alegeri absurde
stânga din stânga din stânga
se repetă până când
geometria devine ce vreau
desenez cu mâna mea un eșec
care pulsează ca o revelație
________________________________________
III. Palmipest
desenez
și apoi desenez peste
și apoi peste încă o dată
până când hârtia devine o geologie de încercări
nu arunc nimic
nu aleg
nu compar
privesc prin toate
ca prin ocheanul unei ființe
care nu mai are margini
în fiecare strat, altă hartă
în fiecare hartă, o altă fereastră
________________________________________
IV. Liman
exersez scăparea în fiecare noapte
și în fiecare dimineață
dar mereu rămân aici
Ari îmi spune:
„Ia-o la stânga. La stânga. La stânga.”
ascult, și totul se învârte
devin spirală
val
sângele îmi curge în valuri
valurile se sparg în alfabet
mă recitesc
și nu mă mai recunosc
________________________________________
V. Disectie
mă despic acum
din creștet până-n tălpi
și văd:
în mine nu e nimeni
doar golul
care mă privește înapoi
cu zâmbetul aceluia
care știe deja finalul piesei
râd cu mine însumi
dar nu știu cine râde primul
________________________________________
VI. Cheia
țin cheia în palmă
o simt caldă, ca o propoziție neterminată
nu știu ce deschide
așa că deschid timp
și spațiu
și câteva straturi de tăcere compactă
„Euridice”, spune ea,
„nu Ariadna, dar am fost, sunt, voi fi”
cheia mi se topește în stern
și bate
bate
bate
ca un ceas care mișcă în afara timpului
________________________________________
VII. În centru
ajung în centru
și nu mai există nici intrare, nici ieșire
doar eu
și o pulsație enormă
un ceas cu o singură limbă
face clic
clic
clic
ca o mitralieră care anunță liniștea
închid ochiul
și din interiorul meu
privesc în afară
și în afară
mă privesc înapoi
râzând — pentru că știu că voi ajunge
ACASĂ
________________________________________
056
0
Altminteri, grupajul acesta de texte (ca și altele, de altfel) are idei la care se poate medita, chaiar dacă poeticitatea lor este cumva diminuată de excesivul apel la logica științelor.
Doar o impresie.