Căutare

M-am nascut in Toplita, judetul Harghita. Am copilarit impreuna cu fratele meu mai mare Mihai, si o gasca de prieteni in acelasi oras. M-am scaldat in dragostea scumpilor parinti de la care am invatat ca viata e o lupta, iar noi putem invinge. Gandul la orasul de munte mi-e starnit de amintirea cizmulitelor in carouri rosu cu alb care-mi purtau pasul spre cladirea uriasa si rece, unde in ciuda tristetii de a ma trezi a nimanui, rasuna zglobiu glasul tinerei educatoare. Apoi imi aduc aminte tenesii ce-mi grabeau pasul pe trotoarele orasului prafuit, genunchii si coatele pline de julituri provocate de neastamparul fetei tunse baietoi, care visa "la mai mare". Evadarea mea, era "departe", care la vremea respectiva se concretiza in hoinareala la munte, pe dealuri, la lacul din satul bunicii si cand nu gaseam mai mult, in imaginatia mea. Copilaria mea a insemnat zambet si tristete, speranta si dezamagire si permanenta cautare a acelui ceva, care intr-o zi il voi gasi si nu il voi mai lasa...

15 poezii, 0 proze

Pandele Maricica

Absolventă a Facultății de Jurnalism și Știintele Comunicării. Oricum, nu contează. În prezent, programator. Viața aduce multe surprize. Contact: maricica.pandele@gmail.com

39 poezii, 0 proze

Serghei Esenin

Serghei Alexandrovici Esenin s-a născut la 3 octombrie 1895 într-o familie de țărani din satul Constantinovo (astăzi, acest sat, îi poarta numele, Esinino), din Rusia. A început să scrie poezii de la vârsta de nouă ani. Copilul minune al literaturii ruse, în 1912, s-a mutat la Moscova unde s-a întreținut muncind ca și corector la o tipografie. Un an mai târziu s-a înscris Universitatea de Stat din Moscova, unde a studiat un an și jumătate, ca student extern. În această perioadă scria poezii inspirate din folclorul rus și devine un apropiat al poeților Alexandr Blok, Serghei Gorodetsky, Nikolai Kliuev și Andrei Beli. În 1915, Serghei Esenin a publicat primul său volum de poezii, Radumița, urmat curând de “Slujbă pentru morți” (1916). Poeziile sale despre dragoste și despre viața simplă i-au adus un plus de popularitate la acea vreme. În 1916-1917, Serghei Esenin a fost înrolat în armată. Crezînd că revoluția Octombrie din 1917 va aduce o viață mai bună, a susținut-o pentru o perioadă...

95 poezii, 0 proze

Iulia

CRed ca viata merita traita. ca fiecare zi care vine poate aduce ceva mai bun decat cea dinainte. ca merita sa traiesti fiecare clipa fie si numai ca sa afli ce urmeaza. nu cred ca exista destin ci ca toti ne cream propriul drum pe care-l construim in timp ce mergem. si ca vom ajunge intr-o zi undeva, oriunde.

4 poezii, 0 proze

Flora Mărgărit Stănescu

Sunt un om care vine dintre oameni și se îndreaptă tot către ei. Din moment ce viața cu bune și rele este sursa mea de inspirație, consider ca așa este normal și corect. Culeg întâmplări de la oameni și le dăruiesc oamenilor, trecute prin filtrul personal și redate în stil personal. Flora Mărgărit Stănescu Nu scriu decit de placere si pentru a aduce bucurie cititorilor ce agreaza stilul meu.

23 poezii, 0 proze

roxana

Scenariu scris în graba... În jurul tău aceleasi discutii, aceleași roti zgomotoase, multime plictisita și senzatia de sufocare binecunoscuta… Imaginea îti aminteste de aglomeratia din statia de autobuz pe care ai parasit-o cu trei minute în urma. Timpul se transforma într-o asteptare cumplita. Astepti rabdator… gasesti că orice ar fi mai bun de facut acum… Asteptarea asta te intristeaza cumplit... Astepti, nestiind sigur ce ar fi mai potrivit. Intreaga existenta, viața toata îti pare cateodata o asteptare incerta… Scenariu fals, spectatori obositi… O vanzatoare de flori în primul rand, un iluzionist plictisit ascuns undeva, în randul al doilea, în spatele soferului adormit; lânga el, o trecatoare frumoasa. Îti intorci privirea spre cortina care aduce întunericul. Seara, plimbări lungi printre aceleasi chipuri, calatorii care incep și se sfarsesc aici… Astazi ești regizorul în masura să critice ultima repetitie. Continui să astepti, sperand că maine piesa va avea succes. Noapte… În...

7 poezii, 0 proze

Bhartrhari

biografie prezenta in cadrul siteului www.respiro.org: Personalitate fascinantă, Bhartrhari este descris de enciclopedii ca fiind simultan și/sau succesiv filosof, poet, gramatician și yogin. Născut spre finele secolului 6 e.n. într-o familie nobilă în Ujjain, unul din cele șapte orașe sacre ale hindușilor, oraș descris de Kalidasa ca fiind “căzut din cer pentru a aduce cerul pe pămînt”, viața lui Bhartrhari este presărată de legende. Într-una dintre ele, Bhartrhari este un rege foarte înțelept și credincios care primește de la un ascet un amarphal, fruct miraculos care-l face nemuritor pe cel care-l mănîncă. Regele care-și iubea foarte mult nevasta, consideră că aceasta, prin credința și frumusețea ei, merită fructul mai mult decît el și i-l face cadou. La rîndul ei, regina, care-și aprecia foarte mult fratele, i-l dăruiește lui. Fratele reginei era îndrăgostit nebunește de o prostituată și într-un moment de generozitate amplificată de aburii beției i-l dă acesteia. Prostituata...

1 poezii, 0 proze

Constant Tonegaru

Constant Tonegaru (*26 februarie 1919, Galați - †3 februarie 1952, București) a fost un poet român care a făcut parte din al doilea val al avangardei literare românești. După ce își întrerupe studiile liceale, pe care nu le mai termină vreodată, practică profesii dintre cele mai diverse, precum aceea de funcționar la Ministerul Culturii sau vânzător de fructe la Constanța. Duce permanent o viață boemă. În anii 1946 și 1947 audiază cursurile de literatură ale lui George Călinescu la Facultatea de Litere din București. Debutează în 1942 în revista Expresul din Brăila. Ulterior colaborează cu poezii la revistele Preocupări literare, Kalende, Universul literar. Singurul volum de poezii apărut în timpul vieții, Plantații - distins în 1945 cu premiul Editurii Fundației Regale pentru Literatură și Artă acordat scriitorilor tineri - face dovada apartenenței poetului la mișcarea de avangardă, dar aduce în peisajul liric al epocii nostalgia minulesciană a ținuturilor exotice, colorată de...

15 poezii, 0 proze

Alfred de Vigny

Alfred de Vigny (n. 27 martie 1797, Loches, Indre-et-Loire - d. 17 septembrie 1863, Paris) a fost poet și dramaturg francez unul dintre promotorii principali ai romantismului. Lirica sa este gravă, sobră, reflexivă, concentrată și abordează teme majore ca: destinul geniului, sensul existenței, viața, moartea. El este, așa cum remarca Ferdinand Brunetière, singurul romantic care a avut idei generale și mai ales o concepție de viață bine gândită, pesonală, filosofică. Poezia lui Vigny este impersonală; evocând încercările la care viața supune omul, aduce în versurile sale stoicismul și trăirea demnă a tuturor sentimentelor. Scrieri 1822: Poeme ("Poèmes"); 1824: Éloa ("Éloa"); 1826: Poeme antice și moderne ("Poèmes antiques et modernes"); 1826: 5 martie ("Cinq-Mars"); 1832: Stello ("Stello"); 1835: Chattertron ("Chattertron"); 1844: Muntele Măslinilor. Casa poporului ("Le Mont des Oliviers. La Maison du berger"); 1864: Mânia lui Samson ("La colère de Samson"); 1864:...

1 poezii, 0 proze

Viața aduce nori negri

de Calancea Eugenia

După o viață în doi, amețitoare, după trăirea unor emoții copleșitoare din cauza lor, te îmbolnăvești, ajungi ca sufletul să ți-l otrăvești. Viața aduce nori negri, pe un cer senin, mușcă din inima...

Plouă…și nu mai vine!

de Anucuța Andreia-Elena

Plânsul nu aduce alinare, Dar durere…mult prea mare! Pe valuri pleci, purtat de vânt Strigoi cu negri ochi…un cânt Se aude-n depărtări. Cui îi pasă că te-ai dus, Când pe val, purtat în sus Privești...

Varste si culori

de DANILA MONICA

Culorile varstelor Cand m-am nascut pandind rasaritul Ochii mei erau ALBASRI si parul in asteptare Mainile ROZE si buzele cautand lapticul De un ALB imaculat,se inROSisera la soare. Dupa un an parul...

Pecetea apusului

de Florea Laurentiu

Pierdut în mâgla câmpului secat, Sub noapte, de nori întunecat. Furia nopții aduce vâlvătaie În zarea-ntunecată și pustie, Cu tunetul copacii-i despoaie Nimicind viața închisă-n urgie. Vântul aspru...

introspecții cu ochi de copil

de mihai carabet

scotoceam buzunarele ca un căutător de aur aflat la marginea foametei când orice pui de vrabie are mațe mai gustoase decât cârnații afumați cu țigara dar n-am găsit metalul prețios sau măcar o bucată...