introspecții cu ochi de copil

scotoceam buzunarele ca un căutător de aur aflat la marginea foametei

când orice pui de vrabie are mațe mai gustoase decât cârnații afumați cu țigara

dar n-am găsit metalul prețios sau măcar o bucată de fier să mă țină cu picioarele pe pământ

nu mai vroiam să mă ia vântul și să mă ducă la nori mereu în mintea mea ca o vată dulce

oferisem ultimul bănuț la alimentara din colț pentru încă o zi și mai aproape de viața

băgată și îndesată cu picioarele și cu pumnii pe gât până cele patru scânduri se transformau în cameră V.I.P dintr-un hotel jegos cu o singură cameră

zilele trecute am dat întâmplător cu piciorul în cutia copilăriei mele

mi-era foame

eram așa de înfometat că chemasem un croitor să-mi ia măsurile pentru costum negru

foile îngălbenite cu poezii stupide despre motanul meu vasile sau cum îl dezmierdam eu vasea

sau altele și mai și despre toamnă și primăvară sau despre doina care nu mă iubea

despre mama ce mă iubea despre casa și ograda în care tata mă bătea

toate o să le transform după o prelucrare bună în palme în hârtie igienică

cu care să mă șterg la cur în zilele când diareea o să-mi fie soție

toate jucăriile mele de pluș murdare de sânge și de muci

o să le donez maidanezilor să se joace de-a vânătoarea (o să împlinesc vise)

mașinuțele mele o să le donez taximetriștilor să le agațe de oglindă

mă voi face pescar cu soldățeii mei de plumb

omulețul de plastilină pe care-l găsisem într-o pungă de plastic cu un desen stupid

moș crăciun și la mulți ani

capul era turtit se observa bine amprenta unui galoș mărimea 43 (tata)

nu mai avea ochii ceia pe care-i făcusem cu unghia la grădiniță

omulețul eram eu pe care-l creasem cu ochi-n oglindă la fiecare trei zile

l-am aruncat pe podea

„dă-l dracului de amintiri umede și fără nici un pic de satisfacție

ce dracu eu azi mor de foame și de sete dar plâng ca prostul la cioara ce i-a furat ouăle

irosesc lichidul sărat din mine pe care pot să-l dăruiesc WC-ului meu de 14 februarie

poftă bună dragul meu culoarea ta îmi aduce aminte de carne”

am reușit să simt doar o putoare câteva pietre negre și un lichid galben cu gust de votcă

un întuneric total și un tunel îngust plic cu răcituri expirate și tulburi

pereții mișcători din lămâie mi-au rupt picioarele și mâinele făcându-mă boț

mi-am adus aminte în acel moment de cutia în care am așteptat pe un raft

2 ani în speranța că va veni brâncuși dar m-a cumpărat mama

am fost stors

resturile uscate au fost aruncate într-o conductă pentru deșeuri menajere

până ce au ieșit împuțite și strangulate pe o gaură care din câte am auzit îi spune cur

mai nou anus

nu sunt dulce sărat acru amar

circulam cu viteză cu niște prieteni care mi-au spus că-s pieile roșii

și cunosc calendarul maya în care nici ei nu cred

am fost prin bureți ca ceaunul de pe cotlonul în care mama făcea dulceață

de-acolo luasem niște pasageri răutăcioși și negri (din africa probabil)

care mă tot luau peste picior cu câte-o glumă la care râdeau doar ei

un șef verde mi-a spus că totul e în ordine și după ce voi fi controlat și de cel galben

și de cel împietrit voi fi repartizat undeva

am fost repartizat în cele din urmă în una din cele două trupe de expansiune

unde toți soldații strigau toată ziua

mai fă o labă stăpâne