"Verdele care nu se scutură " – 3641 rezultate
0.03 secundeMeilisearchGeorge Bălan
Sunt verdele crud din ochii tuciurii a lui Alex și istoria portocalie care învăluie coapsele mamă-si. Sunt roua din sufletul tău care-ți sărută obrajii, de bucurie. Sunt greșeală, fericire și strigăt. Uneori câinele nostru mă scoate cu el la plimbare, dar nu schimbă cu mine nici o vorbă . Nu știu de ce. Cu Alex valsează și cântă. Poate nu mă credeți, cum nici eu nu v-aș crede. Veniți să vedeți! Am fost întotdeauna pe locul doi, pentru că n-am putut niciodată să văd mai departe de omul care mă ținea de mână.Chiar și-n căsnicie sunt pe locul doi, fiind soț, nu soție... Am greșit! Trei!...Ba nu, că e și Alda...Patru! Am absolvit cu greu Școala de Iertare, unde, în fiecare an, am rămas repetent. Actualmente sunt fântânar la Fabrica de fântâni S.A. din Oradea. Am încercat o dată să scriu și m-am speriat atât de tare încât nu cred că voi mai scrie niciodată. Acum transcriu anotimpuri pe frunze, iar pe fețe răstimpuri. Era să uit ceva ce chiar că mă definește: îmi plac frăguțele. Bineînțeles...
61 poezii, 0 proze
Frînculescu Diana Simona
Egoismul de a pune ceașca de cafea pe coperta unei cărți, fără teamă de pete. Egoismul de a trăi fără teamă de moarte. Dragostea. Lungile zile în care aștepți. Verdele. Copiii care îți zâmbesc fără motiv. Luxul de a-te îmbrăca în tine în fiecare dimineață. Muzica. Lenea.
1 poezii, 0 proze
Cella Serghi
Cella Serghi (n. 4 noiembrie S.V. 22 octombrie 1907, Constanța, d. 19 septembrie 1992, București) a fost o scriitoare, publicistă și traducătoare română de origine evreiască, una dintre cele mai importante prozatoare române ale literaturii interbelice. A debutat cu romanul Pânza de păianjen, fiind susținută de scriitori faimoși ai epocii, ca Liviu Rebreanu, Mihail Sebastian și Camil Petrescu. În anul 1977 a publicat la editura Cartea Românească un volum autobiografic intitulat Pe firul de păianjen al memoriei. (text)==Despre Cella Serghi== "Născută la 22 octombrie 1907 la Constanța, scriitoarea Cella Serghi va rămâne atașată toată viața de farmecul ținutului natal, așa cum de altfel și mărturisește : "marea e o prezență vie și o prezență de vis. Mișcarea ei necontenită, valurile care se izbeau cu disperare de stânci și toate acele schimbări de culoare, de la verdele jadului la albastru de cobalt, nisipul, aur încins, diminețile triumfătoare de la Mamaia, Cazinoul și în centru statuia...
7 poezii, 0 proze
ion maria
1976: i-am stricat Craciunul mamei, ca doar nu era sa o las sa se distreze.. ..o copilarie de vis, adica am visat cu ochii deschisi mai tot timpul.. la un moment dat: m-am trezit ca eram mare, la propriu, problema.. nu mi-a placut acum: sunt tot mica, acolo in inima mea-un coltisor de iubire pentru tot ce exista si nu a fost nascut traiesc: pentru copacii ce infloresc primavara, pentru verdele din iarba, pentru soapta clipei ce va fi fost sa fie, sa descopar nonsensul, paradoxul ma fascineaza si strig in mine cand il prind in pumn, sa-i dau drumul nu vreau sa pot
1 poezii, 0 proze
Pristavu Cezar
verde
6 poezii, 0 proze
Marta Petreu
Marta Petreu -- este pseudonimul literar al Rodicăi Marta Vartic -- (n. 14 martie 1955), profesor de filosofie la Universitatea din Cluj, editor, eseist și poet român. S-a format în ambianța intelectuală a mișcării literare Echinox, de la Universitatea „Babeș-Bolyai“ din Cluj. Profesor de istoria filosofiei românești la Universitatea „Babeș-Bolyai“ și redactor-șef (din 1990) al revistei Apostrof, publicație mensuală editată de Uniunea Scriitorilor din România și de Fundația Culturală Apostrof. Doctor în filosofie al Universității din București, cu lucrarea Valențele estetice ale anamorfozei logice (1992). Poezie Aduceți verbele (1981) Dimineața tinerelor doamne (1983) Loc psihic (1991) Poeme nerușinate (1993) Cartea mîniei (1997) Apocalipsa după Marta (1999) Falanga (2001) Scara lui Iacob (2006) O culegere lirică, Poèmes sans vergogne, i-a apărut în 2005 în Franța, la Editura „Le Temps qu’il Fait“. Eseist și istoric al filosofiei românești Teze neterminate, București, Ed. Cartea...
25 poezii, 0 proze
Daniela Luminita Teleoaca
Volume publicate: Lingvistică: Terminologia religioasă creştină în limba română, Bucureşti, Editura Academiei Române, 2005 (374 p.); Semiotica discursului religios. Probleme de poetică, stilistică şi retorică, Bucureşti, Editura Universităţii din Bucureşti, 2016 (504 p.); Limbajul bisericesc actual între tradiţie şi modernitate. Literatura didactică şi literatura beletristică, Bucureşti, Editura Universităţii din Bucureşti, 2017 (410 p.); Verbele psihologice: similitudini vs divergențe în context romanic. ʽA (se) miraʼ în română, franceză și spaniolă, Bucureşti, Editura Universităţii din Bucureşti/Bucharest University Press, 2020 (360 p.); Proverbe cu termeni religioși în română și spaniolă, București, Editura Academiei Române, 2025 (778 p.) coautor la Inventar de cuvinte și sensuri noi atestate în mediul online (ICSO), volumul II (coord. Ana-Maria Barbu), București, Editura Academiei Române, 2022 (531 p.); coautor la Istoria lingvisticii româneşti (coord.: Marius Sala, Nicolae...
1665 poezii, 0 proze
Verdele care nu se scutură
de Papadopol Elena
am despodobit bradul și mi-am amintit de primul Crăciun petrecut împreună mi-ai dăruit un simplu trandafir apoi, în următorul an neștiind ce cadouri ne-ar plăcea ne-am scris câte o scrisoare...
Chiar de pipăi sfoara
de Maria Elena Chindea
mă-ntorc sub lupă sub coasta a treia un soare belicos mă-nțeapă că nu-i ofer spațiu mai mare deși trudesc să țes din artere plasa silabei de aur câteodată adorm înfășurată în murmurul scoicii chipuri...
Gânduri din gară
de Adelina Labic
Uite aici, lângă fereastră, aici e locul perfect. Da, locul perfect pe care l-am descoperit după trei săptămâni de izolare. Văd numai atât cât îmi permite ochiul de sticlă al locului perfect. Un...
în final
de Macovei Costel
adevăruri ascunse în cuvinte cuvinte ascunse printre tăceri și tăceri ascunse printre uitări am obosit să tot aștept semnele ce veștejesc la capătul verii pielea îmi crapă și curge luând cu ea...
A doua poveste
de Tudose Dragos
“Cetitoriule, nu vreu să te spariu, sau să te întristez foarte, nice nu vreu să crezi că toate cele ce-ți voi așterne în fața ta, prin cuvinte, sunt simple închipuiri, ci vreu să zăbovești o clipă,...
Scrisoare de primavara
de larisa maria bernat
Scrisoare de primăvară Dimineață tânără de primăvară , cu cântec de mierlă și cu noaptea încă la fereastră … Zgomotos , brutal și fără milă telefonul sună , aducând Mariei vestea cea sfâșietoare de...
Saprofit
de Leonard Ancuta
1. Pășesc cu emoție dincolo de porțile realității. Simt rând pe rând sub picioarele goale, asfalt, pietriș, nisip, pământ reavăn. Pământul comunică, îmi gâdilă tălpile și mă simte aproape. Esența mea...
Veri sălăjene
de Adina Ungur
ieri coboram de pe șira dealului - șoseaua ne taie lanul la margine de sat - povesteam cu cerul deasupra se-nnora și parcă nu mai ajungeam la șosea. e sară de duminică sălăjeană cu pădurea în spate...
Clasa a 10-a.( Part 4)
de Georgiana Vasiliu
Era soare si cald. Nu planuisera sa chiuleasca. Doar ca profesoara de filozofie le urmarea indeaproape calculindu-le fiecare miscare. Bianca isi scutura buclele ruginii si ofta. Linga ea Adina parea...
Un alt timp
de alexandru petria
Piky lătră îndelung, iar înserarea clipocește odată cu Someșul. Verdele arțarilor din parcul de alături tresaltă la fiecare mașină sau tanc pornit spre Deania. Ștefan își scutură pantalonii trei...
Veri salajene
de Romeo Rostas
Ieri coboram de pe sirea dealului, soseaua ne taie lanul la margine de sat, povesteam cu cerul deasupra, se-nnora, si parca nu mai ajungeam la sosea. E seara de duminica salajeana cu padurea in spate...
Batîr Adina – jucând șotron cu primăvara
de Maria Prochipiuc
Daniela Luca tu talmaci neostoit al curtii regale nici poemele nu te mai dezbraca de ingeri nici visele nu iti mai sunt margele de-opal nici sorii nu iti mai sunt cercei la ureche tu talmaci al...
De lună plină
de Maria Prochipiuc
Azi am scris frumos pe o pagina de cer, iar mâna mea tremurată așează cuvintele pe ape, pe munti, pe suflete… iar gândul se rescrie a câta oară cuvinte? În lumea cuvintelor care se sparg de pereții...
