Căutare

te iubesc si iubirea mea o va aduce vantul pana la tine...ma iubesti si iubirea ta o va aduce ploaia pana la mine!

7 poezii, 0 proze

Maria Hirtopanu

Eu m-am nascut acolo unde si muntii canta Cand se avanta vantul prin codrii cei merei. Avea pe gene lacrimi bunica mea cea sfanta, Si aveau si muntii lacrimi pe obrajii lor de strei

1 poezii, 0 proze

Eugenia Vasiloae

Sunt vantul care adie bland peste orasul adormit,sunt crivatul puternic ce rascoleste zapada in miezul iernii,sunt uraganul care zdrobeste totul in calea sa,sunt briza marii intr-o seara de mai...sunt copilul trist care priveste pentru ultima oara la gradina copilariei sale,sunt fata care viseaza la dragoste,sunt femeia care si-a pierdut visul si incearca sa il regaseasca...Sunt planeta al carei soare s-a stins si care pluteste in deriva...

6 poezii, 0 proze

Bivol Vasile

AutorClasic

Si numai pentru ca: Departe-n lumea suferintei traiesc cu dorul meu pustiu, azi nu mai stiu ce-i suferinta, fericirea...mi-e dor de tine atata stiu.... Fericirea a intrat în viata mea, o data cu tine...inainte... clipele de tristete, de neliniste, îmi invadau gandurile... ma dominau...acum suferinta s-a încheiat...tu esti langa mine si este de ajuns sa te simt aproape, sa stiu ca ma iubesti pentru a fi o persoana fericita...tu esti acea parte din viata mea care lipsea...acum ca te-am gasit, simt caldura dragostei tale care ma poarta undeva, sus, departe... spre al noualea cer...iti multumesc ca existi... Tu esti cantecul care ma adorme noaptea, vocea ce-mi mangaie tristetea, vantul ce-mi rasfata pielea, o ultima silaba pe care vreau sa o rostesc înainte de a visa si... primul meu gand...Daca viata mea ar fi o clipa petrecuta cu tine, nu mi-as dori alta, o clipa sa ma privesti, sa ma saruti, sa ma atingi...vreau ca tu sa reprezinti visele mele, vreau ca tu sa fi motivul pentru care...

0 poezii, 0 proze

Ghit Eugen

M-am nascut in vremea lui brumar Cand vantul sufla rece prin frunzar Si mustul se prelinge in oalele de lut Iar timpul trece iute, inmiresmat,si mut.

34 poezii, 0 proze

Stoica Alexandra

Imi place vantul. Imi plac norii care ascund in spatele lor speranta soarelui. Caut sa ma cuibaresc prin munti. Ei sunt casa mea. Nicaieri nu ma simt mai libera ca acolo. Urc pe culmi ca sa pot fi mai departe de realitate. Primul meu „succes literar“ a fost in clasa a V-a, cand am scris compunerea „Frunza”. Era o poveste trista despre trecerea timpului si greutatea cu care ne despartim de trecut, apoi de viata. Bineinteles, pe vremea aceea nu cunosteam complexitatea de care vorbesc acum. Pe atunci eram multumita ca am reusit sa personific o frunza si sa creez o poveste deosebita. Apoi au urmat alte publicari in culegeri de eseuri si reviste ale liceului –am fost eleva a Colegiului National I. L. Caragiale, din Bucuresti – din cadrul unor seminare interdisciplinare. Apoi am scris doar pentru mine. Dar mi-am dat seama ca mi-ar placea ca numele meu sa insemne ceva, pentru ca in lumea asta exista un loc si pentru mine. Imi sunt foarte dragi lucrurile provocatoare. sau imi place sa-mi...

4 poezii, 0 proze

Farcaș Alexandru-Emil

Visez cu ochii deschiși, și totodată încerc să raman cu picioarele pe pământ. Când se intâmplă să mă ridice vântul, mi-e teamă de momentul în care voi pune picioarele înapoi pe pământ, insă mă gândesc că e singura soluție. Decât a trăi într-o continuă iluzie? și caut cea mai ușoară metodă de a-mi face aterizarea cât mai lină. Odată cu picioarele pe pământ, mi-e greu să mă mențin, capul fiind la un metru și ceva in aer. E mai sigur, dar asta nu mă împiedică să îmi doresc mai mult. Un simplu elev la un liceu oarecare din Satu Mare. Născut pe 16 noiembrie 1993.

14 poezii, 0 proze

Mitra Raluca

Copil bălai născut în miez de iarnă sub zodia care a dat cele mai mule genii. Și cei mai mulți nebuni. 1986. Către ce converg eu? Către viață și dincolo de ea când va fi vremea (poate am sa vă vizitez). Suflet dual, am trecut pe la cifre ca în prezent să mai am un an juma' de litere. Pe unde o să ajung? "La mine" - spune-mi tu. Cred în Doamne-Doamne și-n minuni nu-de-om-făcute. Și-n copii, în flori, în fluturi. Tu crezi? sunt doar curioasă. Scriu cu stiloul, mai puțin la examene: acolo am pixuri norocoase pe care e inscripționat 1 nume. Ei da! am corupt și eu minori. Se fue de-acum... Vreau un E.T. ca mine și să văd lumea. Așa... o bucățică, cât să-mi înec dorul de aripi, să domolesc vântul de larguri din mine (și nu, n-o plagiez pe Olguța). Cum face trenul? Uuu... te duc... te duc... te duc... Mai vrei să vin?

9 poezii, 0 proze

Ilie Constantin

AutorClasic

Ilie Constantin (născut la 16 februarie 1939, în București), fiul textilistului Stan Constantin și al „taxatoarei de tramvai“, Ralița Constantin (n. Constantinescu), este un român, doctor în filologie, poet, prozator, eseist și tâlmăcitor, reprezentant strălucit al generației resurecționale și a paradoxismului. Studiază la Liceul Sfântul Sava din București, între anii 1953 și 1956, apoi la Facultatea de Filologie – Universitatea din București (1956 – 1961). O dată cu debutul în studenție are loc și debutul cu versuri în revista Tânărul scriitor. Debutul editorial se produce în penultimul său an de studenție, 1960, alături de Nichita Stănescu și de Cezar Baltag, cu placheta Vântul cutreieră apele, prefațată de Al. Philippide. După absolvirea cursurilor universitar-filologice, funcționează ca redactor la ziarul Scânteia, din 1962 și până în 1965; pentru o scurtă vreme, din 1965 și până în 1967, se angajează la Studioul Cinematografic București; îl aflăm apoi într-un post de redactor,...

6 poezii, 0 proze

Vantul si cerul

de Ena Bodor

Ati intalnit vreodata o dragoste mai mare? Ati intalnit vreun iubit atat de afeminat Incat cu peria de aur pe perna de nor Sa-si trezeasca iubita, sa-i rasfire parul Intr-un pieptanat dezordonat,...

Zodii și predestinări

de Silviu Somesanu

Caii aleargă pe emisferele sânilor tăi, un nor și-a făcut casă la marginea cerului, fulgerul îl spintecă cu sabia și cerul curge pe acoperișurile incinse de la capătul drumului unde merg cu teama...

legănare de vânt

de FLOARE PETROV

tristețea imensă o leagănă vântul și cerul plânge cu lacrimi de ploaie sub soarele blând se învârte pământul în jurnalul vieții azi mai scriu o foaie. de trei zile ploaia cade în aversă limpezește...

Tapiserie pe firul de iarbă

de Adriana Marilena Stroilescu

când cerul și cerul cerurilor nu-l mai încap încalță pianul sandale de gumă și pleacă împăturindu-și visele într-o valiză alb-negru de fiecare dată când cineva dezertează din poezie muzica își face...

Scutur

de Marinescu Victor

cineva a spus/ frunzele tremură când bate vântul și a bătut nimeni nu a înțeles de ce/ dar s-au aplecat răsucit pe partea dreaptă părul peste umăr/ cochetează/ cu trotuarul tocmai l-am tuns/ alb se...

Atelier

Intunecare

de Zoicas Cristian

Cugetul vechi mi se-ntuneca-n ploi Neplacuta mirare de fulger intors Alunec - lup cu sufletul stors Timpul meu urca inspre trei dinspre doi Dinspre era spre clipa e drumul cel lung Sinucida-se marea...

Saruta-ma...

de loredana

Saruta-ma, te rog! Saruta-mi lacrima, saruta-mi ochii...ce plang mereu! Saruta marea, vantul si cerul... Saruta-mi privirile ce te cauta mereu... Saruta-mi gandurile ce zboara la tine, mereu!...

Sângele coacăzelor

de Ruxandra Magdalena Manea

Noi oamenii gândim cu gura și animalele cu botul. Oamenii gândesc în timp ce deschid gura și nu mai gândesc atunci când închid gura. A gândi înseamnă a trezi la viață o voce și un sunet uitat. Gura...

Exilul

de Ioana Veronica Epure

...nu este ușor să fii zeu... …Pe Jon îl cunoștea de puțin timp. De fapt, Liz nu știa aproape nimic despre el decât că are o funcție înaltă în cadrul Sistemului. Că era un tip cam ciudat, asta se...

Duminica înțeleaptă

de Sorin Teodoriu

Să-ți spun cum a fost. Îmi răsună în minte acele cuvintele neînțelese atunci, în vremea când încă nu eram: ’Ai uitat sarea, bărbate..., o să iasă băiatul nesărat!’ Mai târziu am știut, erau cuvintele...