Tapiserie pe firul de iarbă

când cerul și cerul cerurilor nu-l mai încap
încalță pianul sandale de gumă și pleacă
împăturindu-și visele într-o valiză alb-negru
de fiecare dată când cineva dezertează din poezie
muzica își face bagajul amestecând cravate bordo
cu conștiința poetică printre Caietele lui Paul Valery
pe drumul mimozelor coboară grădinile înspre Sud
către mare dezlănțuindu-și mirosul de primăvară
bună ziua doamnă primar din Valence
eu n-am de gând să devin emigrant
sunt doar în trecere prin orașul acesta
răscolind praful într-un simplu salut
pe marginea orizontului printre tulpinile soarelui
parfumul n-are nevoie de atestat de primire
făcându-și buchete din catifea galbenă
de la Bormes les Mimosas până la Grasse
viața bate toba în pompoanele de pluș ale norilor
vântul și-a legat părul cu o fundă albastră
trăim încă mai trăim și prietenii așteaptă
să mă strângă în brațe când obloanele ferestrelor
se deschid din inflorescența alburie a zorilor
născând dimineața ca o rugăciune de mulțumire
printre ierburile dulci încărcate de sevă