Scutur

cineva a spus/ frunzele tremură când bate vântul și a bătut nimeni nu a înțeles de ce/ dar s-au aplecat răsucit pe partea dreaptă părul peste umăr/ cochetează/ cu trotuarul tocmai l-am tuns/ alb se conturează umbră grăbită/ mâna mea stângă pedalează aerul rămas de respirat/ mă lovesc insistent de același pumn/ și cad întotdeauna singur la dracu/ strig tălpile lor sunt exacte în spațiul dintre spaimă și carne nearticulat/ geamătul răbufnește peste libertate soarele la locul lui la fel și cerul și nimeni ni-me-ni n-a murit ce vreme frumoasă cineva a spus și totuși