"Undeva, într-un colț, un fir de păianjen" – 20085 rezultate
0.04 secundeMeilisearch
MCMoisa Caterina
Nascuta in anul 1988 ,in luna continuarii razboaielor romane , undeva intr-un spital mizer din minusculul oras Vaslui. Scoala primara terminata la scoala nr. 7 Vaslui. Urmatorii doi ani petrecuti in cadrul liceului Mihail Kogalniceanu, Vaslui, restul gimnaziului incheiat la scoala nr. 5 Vaslui. Actualmente, eleva in clasa a XI-A la liceul Mihail Kogalniceanu Vaslui, sectia limbi - straine. Participanta la cursuri de engleza, traduceri din limba engleza in limba romana si vice-versa , voluntar la Fundatia T.N.T( prevenirea ITS-urilor si consumului de droguri) , fosta membra a clubului de dezbateri al scolii, activanta in cercuri de filozofie locale. In pofida varstei mele fragede , nimic din aceasta lume nu ma mai incanta.. desartaciunea desartaciunilor e totul , nimic nu e sigur, nimic nu e pentru tine pastrat...
1 poezii, 0 proze
MDMonica Dinu
Gresesc mai mereu si ma impiedic in nimicuri,plang cand vad atata ura si atata ingnoranta in jurul meu...ce e mai rau...le pun pe toate undeva adanc intr-un locusor ...undeva in suflet...o suma de lovituri si de atacuri directe ma pot duce la o depresie crunta pentru ca asta sunt eu!In rest...ce se vede din mine:o fata vesela si sociabila ,deschisa sprea orice,plina,plina de viata.Urmeaza sa vedeti voi ce simt de fapt sub aceasta masca a fetitei mereu bine dispuse.
2 poezii, 0 proze
BBogdan
Sunt unul dintre cei "doua mii si ceva" de indivizi de pe acest site,ce isi posteaza cateva dintre scrierile lui,scriu pentru ca asa simt,traiesc din plin viata cu toate placerile si neplacerile ei,ma refugiez intr-un alt unghi undeva in partea neutra a realitatii,observ,analizez,refulez idei si "ma hranesc cu carti",savurez inteligenta unor genii(a celor care au murit de mult dar inca mai traiesc si astazi),nu caut celebritatea(ea singura te gaseste daca intr-adevar ai talent!),blestem ignoranta si stupiditatea unora si ma revolt asupra inculturii voite. Prefer "refugiul spasmodic in realitate" si nu doresc sa ma ascund in visuri,corespondez cu trecutul,ma lupt cu prezentul si conversez cu viitorul,las melancolia sa ma mangaie pe frunte si realitatea sa ma pocneasca peste ceafa! in rest...eu pentru mine,lumea peste mine si altii peste voi! Sa ne minunam de tot si sa ma bucur de mine!
6 poezii, 0 proze
AMAlexandru Misiuga
Supranumit și tartorul soacrelor datorită epigramelor dedicate acestora, Alexandru Misiuga este un simbol al bistrițenilor, reușind să facă multe lucruri pentru aceștia. Din lumea fără de dor, baronul va veghea peste urbe. Va fi mereu cu noi, iar istoria locală îl va înscrie în cartea ei de aur. A făcut atât de multe pentru noi: a construit mituri, a făcut hoteluri, a imortalizat pe marii noștri scriitori în piețele centrale. Personal, mi-a fost ca un maestro, care mi-a dat multe povețe în cei aproape 10 ani de presă. Soarta face ca în aceste zile o boală să mă țină în casă. Nu voi putea fi alături de baron pe ultimul drum, însă voi fi alături de el prin rugăciuni. Mi-ar plăcea să-l întâlnesc pe baron, într-un bust, undeva în central istoric. Așa va rămâne pentru generațiile viitoare ca pildă a omului care a luminat pentru oameni. Până în ultima clipă. Vineri, de la ora 13.00, la Capela de pe Tarpiului bistritenii se intalnesc pentru ultima data cu baronul. Se duc patriarhii...
5 poezii, 0 proze
Alexandru Ciobanu
Părinții, Ion și Ecaterina, oameni obișnuiți; s-au întâlnit și s-au plăcut. După un scurt circuit de câțiva ani, fiecare a mers pe drumul lui. Din flamă, M-am născut eu, la 27 ianuarie 1947 în București. Am avut o copilărie minunată, la bunici. Minunată copilărie am avut, undeva într-un ținut neiubit de nimeni, fiindcă era prea departe de toți. Un ținut pe care toate administrațiile l-au ignorat fiindcă le era peste mână. A fost pe rând când de Vlașca, când de Teleorman, când de Videle, când de Alexandria, cand de Giurgiu, dar nu s-a lipit nicăieri și a rămas pe loc. De oriunde ar fi venit banii bugetari până acolo se terminau. Acolo nu era asfalt, nu era canalizare, nu era electricitate; apa și-o scotea fiecare de lângă casă, ca să-i ajute circuitul în natură. De acolo lumea pleca, dar eu veneam. Acolo nimeni nu se întoarcea fiindcă peste tot era mai bine. Era un fel de never land, dar era nevărlendul meu, pe care îl iubesc și acum. Un nevărlend la 65 de kilometri de București. Acolo...
66 poezii, 0 proze
GLgeorge lupascu
M-am nascut undeva prin Bucovina, in vremuri in care omenia era un concept mult mai bine definit la modul practic, decat acum. Restul,am sa va spun altadata,ca pe un fel de poveste la gura sobei,intr-o iarna,ca acele de care-mi amintesc ca erau in anii copilariei mele.
64 poezii, 0 proze
mihalache mihai
Despre mine nu se pot zice multe decat faptul ca sunt un tip banal dintr-un oras extraordinar...captiv intr-o lume exagerata de idei practice.Ma zbat undeva intre lumina orbitoare si negrul obscur.Student la medicina...
2 poezii, 0 proze
Nikolai Erdman
A inceput (undeva in jurul anului 1920) prin a scrie satire si momente vesele pentru cabareturile Moscovei. Debutul dramaturgic are loc in 1925, cand piesa \"Mandatul\" se joaca in capitala rusa, marcand, conform criticii din epoca, nasterea unei noi scoli teatrale. Capodopera sa, Sinucigasul, o comedie amara, reflectand drama stalinizarii, este interzisa in 1932 si nu se mai joaca decat dupa 1987. In 1933, Erdman este arestat si exilat, pentru trei ani, in Siberia. De la eliberare pana la moartea sa, in 1970, dramaturgul a scris scenarii de film, adaptari pentru teatru si librete de opereta. In schimb, piesa a repurtat un real succes pe Broadway iar, dupa 1990, intr-o punere in scena semnata Cornel Mihalache, cu un Horatiu Malalele magistral in rolul principal, a fost una dintre cele mai reusite reprezentatii din lumea teatrului romanesc.
1 poezii, 0 proze
AAAlin Avram
...sunt o amagire a mea pentru ca alerg in dreapta si in stanga printre carti,intocmai ca un copil printre jucarii..nu ma pot axa!...mi-am gasit domeniul, insa tot inot intr-o vastitate a posibilelor “sine”..cine sunt eu?, cum sunt eu?...sau pe unde voi fi?, cum voi fi?, cine voi fi?.....prea multe intrebari pt prezent…nu-i bine sa constientizez unde ma aflu, caci ma dezamagesc, insa in acelasi timp nu ma pot opri din a ma compara pe MINE cu cei din jur…ori mai bine zis PE CEI DIN JUR cu mine?......mai bine neg toate intrebarile si cu ochii inchisi, necontientizand deci, voi ajunge UNDEVA... Insa, in cine ma incred eu in drumul asta, cand nu ma cunosc nici macar pe mine atat de bine, incat sa ma indrept spre UNDEVA.. ..cea mai importanta persoana din viata mea voi fi EU..cand voi avea deosebita onoare de-a face cunostinta cu MINE! Iei in deradere intrebarile adresate mie personal? Da, da, tu- cititorule! Tie iti vine a rade? Dar tu prietene, intreaba-te in sinele tau, si-apoi rapid...
79 poezii, 0 proze
CSClaudiu Alexandru Surmei
Sunt un om cactus. Am flori frumoase, dar înțep. În spini îmi ascund durerea. Mi-au crescut în timp ce încercam să mă adaptez condițiilor de mediu, din teamă, dezamăgiri și incertitudini. Au crescut fără să fac vreun efort. M-am culcat îngrijorat într-o seară, iar dimineața, când m-am trezit, înțepam pe toată lumea. Atât de tare încât nimeni nu mai observa florile. Mă apăram doar. Dacă te doare să mă ții în brațe, așează-mă într-o vază, undeva, pe masa din sufragerie și în fiecare dimineață, când te trezești, privește ce frumoase sunt florile mele. Florile din suflet. P.S.: Dacă tu ai fi un om cactus, te-aș strânge în brațe până aș pierde ultima picătură de sânge
1 poezii, 0 proze
Undeva, într-un colț, un fir de păianjen
de Ion Mihaila
M-ai privit întotdeauna ca pe-un fir de păianjen undeva, într-un colț pierdut în întuneric, doar câteva raze reflectate mă făceau să strălucesc câteodată... câteodată, mai se-ncurca, rătăcită câte o...
Portret de femeie
de Maria Prochipiuc
Femeia aceasta mi-a dat întâlnire în labirintul înconjurat de clipe albe, acolo unde vibrațiile au o trăire sufletească aparte. Ea visează începutul unui sunet pur cu o expresie tulburătoare, și-a...
blockchain
de Laurențiu Belizan
undeva, pe un acoperiș, o relicvă de antenă crucificată din creștet abia se zărește un fir în care se zbate cerul ca un zmeu iar noi, păianjeni țesând psihedelic pânze despre unele ai jura că sunt...
autoportret
de Roncea Leonard
Cine sunt eu? Acestă întrebare cred că mi-am pus-o de un milion de ori fără a fi vreodată capabil să-i găsesc un răspuns cât de cât convenbil. Asta și pentru că, de fiecare dată, cel care căuta acest...
poezie de dragoste fara inceput si sfarsit
de Cosmin Dodoc
esti ori de cate ori te vad un amestec ideal de indiferenta si tandrete implinit intr-un ritual absons undeva spre seara. esti dupa-masa si seara absorbita de tine, eu nu mai exist , poate decat...
Doar atat....
de Mary
Sunt aici,langa tine...dar nu ai cum sa ma vezi,m-am ascuns undeva intr-un colt al sufletului tau,si m-am acoperit cu umbra mea.Te privesc tacuta...as vrea sa te strig,dar cuvintele si-au pierdut...
Sarut
de Adrian Nastase
iti mai aduci aminte primul sarut? eram amandoi doua suflete calatoare ce s-au intalnit intr-un colt de cer, tu un nor de plus, eu un fir de vant vagabond, pierdut undeva intre cer si pamant, luand...
copilãria mea nu a avut vreme sã copilãreascã
de Tudor Gheorghe Calotescu
de aceea s-a pitit atât de adânc undeva prin suflet sau mai ştiu eu pe unde uneori aş bãnui cã este în inimã şi tot tremurã pe acolo într-un colţ umed cumva mutã scâncind ciudat cum miaunã uneori...
copilãria mea nu a avut vreme sã copilãreascã
de Tudor Gheorghe Calotescu
de aceea s-a pitit atât de adânc undeva prin suflet sau mai ştiu eu pe unde uneori aş bãnui cã este în inimã şi tot tremurã pe acolo într-un colţ umed cumva mutã scâncind ciudat cum miaunã uneori...
Nașterea unei lacrimi
de Maria Tirenescu
6, 7 octombrie 2007 NAȘTEREA UNEI LACRIMI – (experimente) tăvălită-n sare privirea mușcă un colț de nor, lumina crește, se cristalizează… un fir de praf sau fum ori ceapă crudă și gata roua pe...