Sarut

iti mai aduci aminte primul sarut? eram amandoi doua suflete calatoare ce s-au intalnit intr-un colt de cer, tu un nor de plus, eu un fir de vant vagabond, pierdut undeva intre cer si pamant, luand in avant zarile, necunoscand oboseala sau tihna. mi-ai aparut in cale ca un luceafar si pentru o clipa am simtit ca tot universul a fost cuprins intr-o strafulgerare in azurul ochilor, mi-ai zambit si timpul s-a oprit in loc, inima sagetata de atotcucernicul Cupidon nu mai intalnise aceasta revarsare de sentimente ce dau sa sfasie din privire fiece colt neexplorat al inimii mele. ma simt parca Magelan pornit in cucerirea a noi teritorii. tu ai ramas in nemiscare, si cat as fi vrut sa stiu ce gandesti in acel moment?! am vrut sa spun ceva dar cuvintele s-au contopit in tacere, intr-o tacere de plumb atat de straina mie, eu cel care as fi in stare sa vorbesc timp de o rotire solara fara a incerca o clipa binecuvantarea tacerii. din cate mi-aduc aminte o pala de vant, sau parca un falfait de pescarus, m-a impins spre tine de am simtit caldura sufletului tau, si o mai simt si acum... prelungirile-mi amorfe devenisera dintr-o data reci si simteam cum in eter ploaia isi facea simtita prezenta, un alt fulger din privirea-ti senina ma facu sa tresar, am inceput sa sorb cu nesat fiecare moment al acelui timp si al celor ce vor sa vina. Nu mai vazusem nimic atat de minunat, avand linii atat de dinamic si in mod placut arcuite intr-o capodopera a naturii. Cred ca Michelangelo si-ar fii petrecut o intreaga viatza fara a reusi a transpune aceasta impletire de candoare si dinamism. Nebunatic, am indraznit usor a te atinge, chiar daca timiditatea se putea simti in fiecare gest pe care cutezam a-l face, vibram la fiece atingere, la fiecare crampei pe care il aveam de explorat. Undeva in noianul de sentimente nou ivite am simtit ca nimic nu ne mai poate desparte, eram destinati unul altuia printr-o lege nescrisa a universului. Ai inceput sa ma mangai in cuvinte si necuvinte ce coborau spre inima-mi ca nectarul olimpienilor, ungand si acordand fiece firicel intalnit in cale. Eram o singura fiinta si de undeva sub soarele maiastru isi facu aparitia, pur si catifelat, primul sarut...