"Una și totul" – 20178 rezultate
0.02 secundeMeilisearch
ADAlin Stelian Dobre
00 00 00 Dialog cu Dumnezeu: -EU sunt Inceputul si Sfarsitul. Tu cine esti sau ce esti? -Eu sunt Singur pe Lume,sunt cel fara Inceput si fara Sfarsit. -Cum poti tu, un muritor sa nu ai Sfarsit? -Pentru ca eu sunt numai Suflet.Cand Sufletul se va desparti de trup asemeanea unor pasari carora le-au fost distruse cuiburile,el va colinda prin lume nelinistit,neinteles si trist, isi va gasi o noua casa si inca una si inca una...la nesfarsit. -Tu nu ma iubesti pe Mine? -Ba da te iubesc cum l-am iubit si pe tatal meu. -Tu nu ma iubesti pentru ca nu vei aduce rod pentru mine,tu esti copacul neroditor, esti cel blestemat . -Doamne, si eu am in gradina mea multi pomi neroditori si ii ud in fiecare zi si am grija de ei ca si de cei cu rod. Cand vine primavara si ciresii si visinii neroditori infloresc si totul e un colt de rai, dar din cauza raului din lume ei se scutura iar fericirea ia locul tristetii. -Frumusetea vietii voastre este data de faptul ca moartea va poate lovi in orice clipa. Daca...
9 poezii, 0 proze
Alexandru Josan
Nascut in Moldova, pe malurile riului Nistru, Mereu gasind refugiu in bratele naturii Am venit pe pamit cu scopul de a schimba totul spre bine. Incer mereu sa-mi traiesc viata din plin, cac iviata e una si trece repede.
1 poezii, 0 proze
Rocsana Cristina
As vrea si eu sa fiu normala Un simplu copil Inocent Cuminte Care nu stie ce inseamna viata Insa mie mi-a daruit sansa de a vedea Totul si cu totul ALTCEVA! o lume diferita Una, in care nu s-ar simte nimeni BINE! Sunt diferita de ceilalti Nimeni nu poate sa ma inteleaga cand Este vorba de ... pur si simplu DRAGOSTE! As vrea si eu sa fiu normala Ca toti ceilalti copii! Sa nu simt anumite lucruri Care imi pune viata in pericol Si ma face sa sufar ENORM de MULT! !!!VrEaOjEoSaFiUnOrMaLa!!!~
0 poezii, 0 proze
AAAdrian A. Agheorghesei
Totul a fost sublim până am trecut - ilegal - frontiera prin sudul mamei, într-un șase cireșar, prin 1984. ...Copilăria, cu de toate și nimic, încă e valabilă marțea și-n toamnele cu soț. …Mama a vrut contabil, deci – liceu economic. O factură îmi poate scrânti iremediabil sinapsele și orgoliul. Licențiat în modul de a spune complicat că nu știu nimic, adică în filosofie. …Torturez copaci de vreun deceniu, cu tot cu pauze de masă și somn. Într-una dintre aceste recreații care a durat numai trei ani, îmi dau foc la cinci sute de texte. N-am băut cenușa! Când mâzgălesc vorbe, o fac duios, compact, cu vis de răspundere, cu prezență de sictir și, uneori, în lipsă de mine. ...Ce-i poezia? Câteodată, infirmieră cu craci groși, riglă și ferestre deschise în palme. Altădată, camionagiu în moarte cerebrală - donator compatibil. ...Ce ofer versului? Șuruburi, cârje, intimitate, timp. Foarte rar, uter. …Ce-mi oferă el? Leucoplast cu gust primăvăratic, după ce-mi toarnă șuturi în gură. ...Literar...
109 poezii, 0 proze
TDTraian Dorz
Literatura sensibilitatii religioase românesti a avut în poetul Traian Dorz una din vocile sale de o expresie cu totul aparte, am putea spune unica, prin profunzimea trairii religioase. Poetul a vazut lumina zilei în noaptea de Craciun a anului 1914, în catunul Râturi (azi Livada Beiusului) din comuna Mizies, judetul Bihor, în apropiere de Beius. Parintii sai, Constantin si Maria, erau buni gospodari si crestini respectati în sat pentru cinstea si vrednicia lor. Era unicul copil la parinti si, bineînteles, acestia voiau sa-l vada ajungând un bun gospodar la casa lui si un sprijin de nadejde la batrânete. Baiatul însa se simtea nascut pentru altceva, mai bun. Iubea cartea, citise tot ce era de citit în micuta biblioteca a scolii primare si în aceea a bunului sau învatator, Savu Halbac. Dar, tocmai acum, la terminarea celor sapte clase, a intervenit ceva, un eveniment-cheie, în viata copilului Traian Dorz, care i-a schimbat traiectoria existentei sale. La examenul de încheiere a celor...
45 poezii, 0 proze
PJPreda Jeni
Cand am venit pe lume,Dumnezeu a avut un scop clar cu mine si anume acela de a iubi oamenii cu toata puterea fiintei mele,pana la epuizare,daruindu-le totul,pana la sacrificiu,chiar daca cele mai grele momente ale mele le-am,,savurat''singura. Iubirea de oamneni intr-una din manifestrile ei,este ceea ce sta la baza timidelor randuri pe care le scriu si care sunt de fapt o extensie pe hartie a ceea ce simt si gandesc. Desigur,unul cate unul,cei mai importanti oameni din viata mea, sunt actori pe scena gandurilor si trairilor mele cele mai profunde.Oamenii sunt inspiratia...si repiratia:)
7 poezii, 0 proze
ACalexandru cosmescu
textele de aici sunt taaaare vechi. si mi se par naive si slabe. dar nu stiu daca sa le sterg sau nu. am inceput sa scriu cu totul altfel dupa 2006 si experienta de creative writing la rasca. si dupa aia, un timp, nu am scris deloc. si nu stiu daca si cand o sa ma apuc din nou de scris. pana una-alta, daca va intereseaza care sunt textele mele pe care le consider cat de cat ok, gasiti cateva la http://no-go-zone.blogspot.com
2 poezii, 0 proze
RRrusoiu raluca
Textele mele...sa ma gandesc ...ce pot sa spun despre ele?!Sunt cuvinte rupte din suflet,scrise in urma unei lovituri demonice.Cicatrice am inca si azi...tot ce am scris am simtit pana in adancul sufletului,am trait pana in adncul maduvii si am gandit ...poate... pana in adancul neuronului.Acestea reprezinta "Moartea unui inger" dupa cum am si o proza, trecerea d la speranta la deznadejde,suferinta, dezamagire, si, in sfarsit, la moarte.Poate suna prea dur moarte, dar nu ma refer la moartea trupeasca, ci la cea sufleteasca, ceea ce este si ma dur.Poeziile mele sunt lopeti d pamant puse una peste alta pentru a-mi ingropa viata.Prin poeziile mele si proze sper ca lumea sa invete ceva din ele si sa nu faca aceleasi greseli ca acele "personeje lirice".Totul incepe frumos, la inceput cuvinte frumase, inaltatoare, dar treptat, treptat duc spre morminte , demoni, iad etc.Insa in spatele acestor cuvinte se afla cel mai amar sentimet-dragostea.Ce a fost dragostea pentru mine?!moartea ingerului...
60 poezii, 0 proze
ECEnache Corina
S-a născut la 2 octombrie 1987 într-o familie de intelectuali, în satul Novaci, județul Giurgiu. Școala primară și gimnaziul, le-a absolvit la Școala Generală Numărul 4 Popești. Tatăl învățător, și mama contabil. Mama, mare iubitoare de cărți, a îndrumat-o spre citit, iar bunul Dumnezeu a făcut să îmbrățișeze arta numită poezie. Tatăl său a încurajat-o și a reușit să devină una dintre multele surse de inspirație, și singura sursă pentru poeziile sentimentale. Cei care au ajutat-o foarte mult și i-au dat întotdeauna încredere în sine au fost profesorii săi. A debutat în anul 2003 la concursul de creație literară „ Noi și Europa”, la care spre surprinderea sa a câștigat premiul al treilea. Pentru ea poezia este o oază de scăpare, din lumea aceasta de gheață. A încercat de multe ori să renunțe la scris, dar nu a reușit. Totul o ducea spre foaie și pix. Lumea pare mai bună când îți găsești vocația, toți te privesc altfel. Acum nu o să mai încerce să renunțe pentru că nu va reuși....
9 poezii, 0 proze
GMGheorghe Mădălina
Când o vei cunoaște pe ea, s-ar putea să ți se pară scorpie, sau s-ar putea să ți se parâ cea mai dulce fata. Uneori poate să fie atât de rea iar alteori atât de bună… Nu știe nimeni cum, majoritatea doar cred că iși schimbă măstile la fiecare minut. Dar ea nu poartă măști pentru că a învățat că e mai bine fără ele. Nu. Se schimă atât de repede pentru că de fapt ea e mai multe persoane într-una, dar nimeni nu pare să realizeze asta. Mădălina e serioasă, bea cafea și știe că fiecare sfârșit e inevitabil și ca pâna la urmă totul va păli cândva. Ea nu iubește niciodata cu toata inima pentru că știe că intr-un final inima ei va ajunge zdrobită pe podea și va plânge atât de mult.Mădălina nu se atașează niciodata de obiecte sau de locuri pentru că știe că se sparg, se pierd și se uită. E atât de matura încât te izbește cu capul de asfalt doar spunându-ți adevarul.Mădălina nu urlă niciodată. Ea doar se uită la tine fără să spună nimic și atunci poti să știi că i-ai făcut cel mai rău lucru și...
8 poezii, 0 proze
Una și totul
de Johann Wolfgang Goethe
Spre-a se-ntîlni-n dezmărgenire, Ușor trec toate spre pieire, Acolo-i stins orice dezgust ; În loc de dor, doar cruntă vrere, În loc de pofte, legi severe, Și-n renunțări un dulce gust. Tu, suflet...
Heliofili
de Minculescu Octavian-Andrei
Am aruncat chiștocul pe jos A început ploaia și totul e întors pe dos Scrumul fiind spălat de apă Urmând drumul spre canalizare, ca un erou purtând o capă. Plimbându-mă prin ploaie cu timpul de mână...
Cioburi multe
de Andy
Deodata pânza se sparse Si in jur cazura cioburile stacojii Mierea-mi ranile-ti arse Usor si incet le va acoperi Stai si-ti aduci aminte acum De vremea cand erai pe drum Si totul in juru-ti era...
Castelul mental
de Alexandra Alb Tătar
Furtună mi-am luat în brațe mecanismul defensiv și am rupt-o la fugă noaptea arunca psihofulgere care amenințau să-l distrugă fraze sfâșiate de viscol urlau nu se putea uda vreo piesă una și totul...
Moartea
de BitterHoney
Cand am intrebat-o :-de ce? Mi-a spus ca se numeste \"Moartea\" Si asta explica totul De ce un om din cald devine rece. Si-n urma lui ramane cartea... Romanul unei vieti; semnez eu Mortul. Ce bine e...
Agonie de toamna
de Dragos Serban
Aș vrea să dorm ușor Dar nu mi-e somn, plutesc, Plutesc și-alunec neliniștitor Mă învârt într-una și amețesc. Mă învârt și totul e negru Și plouă afară, și vreau Să mă mențin integru În visul acesta....
îndrept coloana vertebrală până trosnește cu o octavă mai mult decât soarele
de ștefan ciobanu
a fost o explozie spumantă locuiam ca o iarbă pe pământ în acel oraș care trăia în culori de bere oamenii stăteau pe ciuci și ploua /plouă de când am murit eu/ se auzea o voce ridicându-se din bălți...
zile crunte de beție
de Leonard Ancuta
băi, ne trebuie neapărat aparat de sudură, zice unul. acum. și l-am găsit. are 40 de grade și e incolor ca ochii noștri după trei zile. de altfel pielea alcalină devine și ea transparentă și ni se...
Introspectie...in inefabil...naiv
de Valentina
Incercam sa exprim inefabilul.Incercam sa il incorsetez in tiparele inguste care mi se prefigurau in nestire. Nu stiam de ce nu se lasa incadrat in patul meu proustian si imi era ciuda ca unui...
A murit un om...
de Albu Mircea
Întâi simți o arsură în interior.De fapt nu era chiar o arsură, ci mai mult o apăsare.Urca de jos în sus, încătușându-i pieptul într-un zid uscat,erodându-i gâtul într-o strânsoare inimaginabilă,...