Poezie

Heliofili

2 min lectură·9 noiembrie 2023

Mediu

Am aruncat chiștocul pe jos

A început ploaia și totul e întors pe dos

Scrumul fiind spălat de apă

Urmând drumul spre canalizare, ca un erou purtând o capă.

Plimbându-mă prin ploaie cu timpul de mână

Mi-e frig și o să răcesc, opusul ne cunună.

Parcând mintea, mă duc să iau benzină,

Să dau foc la conștiință, să ating lumină.

Dar îl sting, fug de ce e mai prețios,

Acela este întunericul, care cred că e de prisos

Nu-i văd importanța, deși iubesc lumina

Și dacă n-ar fi el, nici lumina nu ar răsuna.

Acum chiștocul este într-un labirint întunecat

Și e pierdut, el era sursa de lumină, acum a rămas șocat

Dintr-un luminator a rămas un simplu cerșetor

Căutând Soarele, și-a mai format un trup, cel de căutător.

"Răspunde-mi, te rog, căci sunt singur și mi-e frică

Tatăl tău e aici cu mine, dar îi cam port pică,

Recunosc că e greșit și nu pot să compar

Când tu sămânța, una și aceeași, dar el e un hotar."

Tatăl ei era întunericul ce-i lasă loc să fie

Celălalt părinte stă adânc, într-un lac înghețat cu alții, cam o mie.

E cea mai frumoasă și cea mai iubită, dacă-mi înțelegi aluzia,

Am dezghețat-o și i-am dat rațiunea să ne-o ia.

Lăsându-ne seduși, devenim obsedați,

Distincția dintre fericiți și nefericiți

Ea este șarpele viclean, cel ce încearcă să-L întreacă

Dar Neîntrecutul ne-a dat-o pentru diferențiere, nu pentru a se simți săracă.

Între 4 pereți cu 4 colțuri stăm și ne învârtim

Suntem toți, chiar și cei trei, dar nu le vorbim

Pentru că dacă pleacă unul pleacă toți trei

Rămânem noi cu Totul nimic, vrei, nu vrei.

Și am rămâne, dar i-am ascultat pe plecați

Iar cu frică, nu cred că vom fi iertați.

00664

Minculescu Octavian-Andrei. “Heliofili.” Atelier, Poezie.ro, https://poezie.ro/atelier/minculescu-octavian-andrei/poezie/14175518/heliofili

Comentarii (0)

Autentifica-te pentru a lasa un comentariu.