Poezii

În adâncul mărilor te-am căutat Prin scoicile roz ale lui Neptun Chiar mi-ar plăcea să mă opresc Dar închisă în cușca minții mele ai rămas. Și el furios că-i cutreier prin palat Dar am

MOMinculescu Octavian-Andrei

0

0

întuneric alb această seară ceasul s-a oprit, păsările cântă (dragonul) sinistru, pisicile încă zbiară (leul) steaua exploda, sta singură. întuneric rămâne această seară ploaie de sine mă

MOMinculescu Octavian-Andrei

0

2

Liniștea mea are o nouă reședință Chiar și în haosul răstimpului. Vuiete, motoarele apogeului, Rezultatul - toți au aceeași dorință. Descoperirea mea rămâne secretă, Deși este în văzul

MOMinculescu Octavian-Andrei

0

0

Mă hrănesc inocent cu informație Absurd, preiau mucegai și rugină Fungi devin sinapse în creație Precum un bec, falsa lumină. De timpuriu, corodat peste putință Vechiul eu vorbește incert Ploaie

MOMinculescu Octavian-Andrei

0

1

O să vă povestesc fără să mă complic Despre un politician, un vechi amic. Un om cu o viață în alb și negru Despre care se specula că e integru. L-am cunoscut de prin copilărie, Mereu îmi povestea

MOMinculescu Octavian-Andrei

0

0

Înecul amar, înjositor precum… Precum adormiții așteptând învierea Precum condamnatul primind un ultimatum Ori precum începutul descoperind sfârșirea. Steaua albă reunită cu vidul Niciun oximoron

MOMinculescu Octavian-Andrei

0

0

Trăiesc într-o lume unde aleg. Aleg în ce culori te văd și de cine mă leg, Legături verzi sau roșii, sau ca o floare - ambele, Sau dacă sunt ambii, cei ce-ți duc războaiele. Roșie, Venus a mea căci

MOMinculescu Octavian-Andrei

0

0

Aruncă-te în abisul existențial Suntem aici, dansăm hora și glumim. Înțeleg că ți-e frică, dar e banal Te așteptăm și așteptând îți zâmbim. Ai mai fost pe aici, dar ai uitat Când ai coborât acolo

MOMinculescu Octavian-Andrei

0

0

Sânge curge fierbinte pe piele Cu căldură, dar ustură și înțeapă Fie din lovituri, zgârieturi sau pățanii mai rele Vrea să repare, noi îl urâm, toate pică în țeapă. Albine vin și pleacă, peste tot

MOMinculescu Octavian-Andrei

0

0

Am aruncat chiștocul pe jos A început ploaia și totul e întors pe dos Scrumul fiind spălat de apă Urmând drumul spre canalizare, ca un erou purtând o capă. Plimbându-mă prin ploaie cu timpul de

MOMinculescu Octavian-Andrei

0

0

Atenție! Începe să plouă. Cu sânge, din pielea ruptă în două, Din ochi, șiroaie, dar nu țip. Hotărât, cioplesc un chip. Pentru mine, judecătorul bine premiat, Mai puțin cioplit, dar mai degrabă

MOMinculescu Octavian-Andrei

0

0

Mă urmărește propria-mi umbră Mă apasă și nu-mi aduce căldură Mă ține aplecat, mă trage de lesă Îi zic că mă doare, dar nu-i prea pasă. Umbra în trecut, trece pe caiet ca un hangiu Plătesc, dar îmi

MOMinculescu Octavian-Andrei

0

0

În scara blocului obosit De 40 de ani neliniștit Mii de oameni trecând, Soarta rămasă coborând. Câte povești spune un pas O urmă pe care în urmă o las. Fiecare om din acest bloc învechit Multe

MOMinculescu Octavian-Andrei

0

0

Am văzut aseară un pisic îmbâcsit, Purta blană albă și era plictisit. S-a uitat la mine și a zis: Eu sunt marxist. M-am uitat în pământ și am zis: Eu exist. Am stat stană privind în spațiu Vedeam pe

MOMinculescu Octavian-Andrei

0

2

Oare ce gălăgie aud surzii, Când pentru restul e liniște? Cei care abia mai pot sa miște, Sau care nu se mai iubesc, logodnici, proștii. Simt cu corpul, bate inima Cocoloșit de grămada

MOMinculescu Octavian-Andrei

0

0

A început o ploaie și un scandal Se ceartă picăturile, pic-pic Dar nu între ele, ci cu pământul de pe fundal Se întâmplă des, să devină noroi a devenit un tic. Se ceartă și gălăgia cu pereții din

MOMinculescu Octavian-Andrei

0

0

Astăzi a început căldura Corpul și-a schimbat măsura Mi-am deschis geamul și am aruncat pătura Țânțarii au și strigat: ura! A trecut o lună de când am geamul deschis, Pielea mă arde și am tenul mai

MOMinculescu Octavian-Andrei

0

0

Constant îți reamintesc acest aspect Nu înțeleg cum de nu te înveți, Oare chiar nu ai pic de respect? Vă învăț eu stimă, dacă vreți. Eu ți-am pus piedică când erai rege Te-am ținut de mână și

MOMinculescu Octavian-Andrei

0

0

Am urât-o încă din prima zi Gândeam: "Ca și mine Pedepsește-te și fă ca în păcat să cazi." Pentru că sunt un gând ca tine. Gând ca tine, părtinitor ție Împreună am urât-o, Pe acea zâna cosmică, rău

MOMinculescu Octavian-Andrei

0

0

Într-o zi de iarnă albă Undeva în parcul fără iarbă Era mai pustiu ca lunea În minte, reinventam lumea. Imaginat ca fiind gimnast, Dar viața are și contrast Cu taică-meu mă plimbam Și dintr-o dată,

MOMinculescu Octavian-Andrei

0

0

În camera întunecată zac Liniște gălăgioasă, dar eu tac. Mă gândeam cum să rezolv, să fac, Să nu mă scufund în gânduri cât un lac. Nuferi cu flori roz, pe lacul reflectând Cerul albastru, când

MOMinculescu Octavian-Andrei

0

1

Văzând la un moment dat O clădire, posibil un palat O construcție, plină de detaliu Gândind cu mintea altuia, contrariu. Bronz și carmin am primit De la darnicul, cel ce a gătit. Bucătarul -

MOMinculescu Octavian-Andrei

0

0