Poezie
Coborât în infern
1 min lectură·
Mediu
Mă urmărește propria-mi umbră
Mă apasă și nu-mi aduce căldură
Mă ține aplecat, mă trage de lesă
Îi zic că mă doare, dar nu-i prea pasă.
Umbra în trecut, trece pe caiet ca un hangiu
Plătesc, dar îmi aduce felul 2, dator să fiu
Îi spun că iau la pachet, așa că-mi aduce o cutie,
În pachet mi-a pus doar pietre, umbra ori o mie.
Mă simt ca Sisif, împovărat la nesfârșit
Și totuși, sacul mi-e gol și drumul e finit.
Golul de unde pornește potențialul de complet
E impotent și incomplet, trebuie să repet.
Urcând scările nu văd vârful
Căci dacă mă uit în sus devin fudul
Am mai bătut acest drum dar am tot căzut,
M-am abătut și m-am pierdut.
Jos, jos, cât mai adânc
Urc, urc, dar n-am timp să mănânc
De data asta îmi văd de drumul îngreunat
De repetiția și umbra abaterii ce m-a curmat.
Te rog pe Tine, cel crucificat,
Ajută-mă, din nou, să fiu iertat.
00643
0
Despre aceasta lucrare
- Tip
- Poezie
- Cuvinte
- 162
- Citire
- 1 min
- Versuri
- 22
- Actualizat
Cum sa citezi
Minculescu Octavian-Andrei. “Coborât în infern .” Atelier, Poezie.ro, https://poezie.ro/atelier/minculescu-octavian-andrei/poezie/14174685/coborat-in-infernComentarii (0)
Autentifica-te pentru a lasa un comentariu.