Poezie
L'appel du vide
1 min lectură·
Mediu
Am urât-o încă din prima zi
Gândeam: "Ca și mine
Pedepsește-te și fă ca în păcat să cazi."
Pentru că sunt un gând ca tine.
Gând ca tine, părtinitor ție
Împreună am urât-o,
Pe acea zâna cosmică, rău să-i fie,
Constant respinsă, deși am vrut-o.
Eu sunt gândul, ea era dorința
Singura diferență între noi, conștiința
Stând prea mult cu ele, ne-am îmbinat ființa
Prima greșeală, am aruncat cunoștința.
A incercat să mă ispitească
Mi-a cerut să mă întorc la ea
Aproape a reușit să mă păcălească
Să mă arunc, să mă întorc dorea.
Dar cumva, la timp m-am trezit,
Iar pe ea, fiind el, vidul, nu l-am mai găsit.
00919
0
Despre aceasta lucrare
- Tip
- Poezie
- Cuvinte
- 110
- Citire
- 1 min
- Versuri
- 18
- Actualizat
Cum sa citezi
Minculescu Octavian-Andrei. “L'appel du vide.” Atelier, Poezie.ro, https://poezie.ro/atelier/minculescu-octavian-andrei/poezie/14172152/lappel-du-videComentarii (0)
Autentifica-te pentru a lasa un comentariu.