"Un moft albastru" – 22530 rezultate
0.03 secundeMeilisearch
BOBogdan Olteanu
Născut la Tulcea, trecut prin patru clase și trei școli până la absolvirea unui liceu cu profil real, am ajuns în București în anul 2000. Marcat de diverse eșecuri și pierderi (în special de moartea tatălui meu), am continuat ceea ce începuse ca un „moft” la 17 ani: scrisul. În prezent urmez cursurile secției de Japoneză-Engleză ale Facultății de Limbi Străine din cadrul Universității București.
112 poezii, 0 proze
Dumitru Ou
eu sint ca mine.bun shi nebun.iubesk sa sufer, urask sa sufer.sint un mort in aceasta lume vie. urask viatza dupa kum urask shi moartea.le-am vazut pe ambele ku okii shi nushtiu ce sa aleg dar pina cand ramin aceasta lume plina de idiotizm din kare fak parte shi eu. un idiot intre idiotzi, cel mai idiot dintre totzi
2 poezii, 0 proze
ARAlbert Raimond
Un demon mort cu ochi insangerati si vii...
3 poezii, 0 proze
IMioana matei
m-am născut într-o poveste despre care un OM scria așa: "emoția magnifică și cea mai profundă pe care noi o putem resimți este starea inefabilă a misterului, acolo există germenul oricărei științe veritabile. Acela căruia această emoțiie îi este străină, care nu știe să se scufunde pierdut în sine de extaz, lăsandu-se cuprins de admirație, este deja un om mort. A STI CA CEEA CE NE ESTE ENIGMATIC SI DE NEPATRUNS EXISTA TOTUSI, manifestandu-se ca cea mai înaltă înțelepciune și cea mai radioasă frumusețe pe care facultățile noastre obtuze nu o percep decat sub o formă primitivă--această certitudine, acest sentiment îmbătător este în centrul oricărei stări sublime veritabile." (numele lui este Albert Einstein) și...cam atat... ________________________________________________________
1699 poezii, 0 proze
JRJaufré Rudel
Jaufré Rudel de Blaia a fost un om foarte nobil și generos și prinț de Blaia. Și s-a îndrăgostit de contesa de Tripoli, fără a o fi văzut vreodată, și numai pentru vorbele bune pe care le-a auzit despre ea de la pelerinii ce se întorceau din Antiohia. Și a scris despre ea multe versuri cu melodii bune, dar cu cuvinte simple. Și pentru că voia să o vadă, s-a făcut cruciat și s-a pornit pe mare. Și pe corabie a căzut bolnav și a fost dus la Tripoli aproape mort într-un han. Și aceasta a ajuns la urechile contesei și ea a venit la el, la căpătâiul său și l-a luat în brațe. Și a știut că ea era contesa, și pe loc și-a redobândit vederea și auzul și l-a lăudat pe Dumnezeu pentru că l-a ținut în viață până a văzut-o. Și astfel a murit el în brațele sale. Iar ea l-a așezat în mormânt cu mare cinste în casa Templului. Și pe urmă, în aceeași zi, s-a călugărit pentru durerea pe care a dobândit-o prin moartea lui. Engleză Jaufre Rudel (Jaufré in modern Occitan) was the Prince of Blaye (Princes...
2 poezii, 0 proze
rechesan gheorghe
Un amator avid de cunoastere Mai mult citiți sub brazda rîndurilor...dacă aveți chef! Scîrbit de cenzura și bisericuțele de aici, la bunul plac al unor editori constipați de importanța decizională.bref, pute a mort!
161 poezii, 0 proze
Publius Ovidius Naso
mort la 1 ianuarie la Tomis (Constanta) in anul 17 a.C., dupa un chinuitor exil inceput in anul 9 a.C.
1 poezii, 0 proze
OPOdilon-Jean Périer
Odilon-Jean Périer est un poète belge d'expression française né à Bruxelles le 9 mars 1901 et mort à Bruxelles le 22 février 1928. De son vrai nom Jean Périer, il choisit le pseudonyme Jean-Odilon Périer pour éviter la confusion avec un acteur célèbre de son époque. Fils de banquier et petit-fils d'Albert Thys, il se destine d'abord au droit qu'il étudie à l'ULB. Poète des réalités simples et quotidiennes, il a également laissé un roman, Le Passage des anges (1926), dont le thème semble avoir été exploité dans Les Ailes du désir de Wim Wenders, et une pièce de théâtre, Les Indifférents (1925). Il meurt à l'âge de 27 ans et est enterré à Dalhem. Une fontaine a été érigée en son honneur, avenue Louise à Bruxelles. Œuvres * La Maison de verre * Le Corps fermé * La Visite * Notre mère la ville * Le Promeneur * La Vertu par le chant * Les Indifférents, 1925, théâtre * Le Passage des anges, 1926, roman * Allusion aux poètes
1 poezii, 0 proze
MLMario Vargas Llosa
Mario Vargas Llosa este un scriitor peruan născut în 1936 la Arequipa (Peru) și a copilărit în Bolivia împreună cu mama și bunicii materni, închipuindu-și că tatăl lui e mort și că fusese un erou. În realitate, la cinci luni după căsătorie își părăsise soția însărcinată și avea să-și revadă fiul abia zece ani mai târziu, când Mario se va întoarce în Peru. Între 1950 și 1952 urmează cursurile unei școli militare din Lima – experiența descrisă în primul roman, Orașul și câinii (1963). În 1955 se căsătorește cu o mătușă, provocând mare scandal în familie, și divorțează de ea în 1964, pentru ca, un an mai târziu, să se căsătorească cu verișoara lui, Patricia. Între timp, lucrase în Franța ca profesor de spaniolă și ziarist. După o tinerețe în care se apropiase de comunism, ia distanță față de Fidel Castro, ba chiar îl acuză pe Gabriel Garcia Marquez, odinioară prieten, de servilism. Călătorește, predă la universități din America și Europa, devine scriitor celebru prin forța epică,...
11 poezii, 0 proze
JAJacques Audiberti
Jacques Audiberti est un écrivain, poète et dramaturge français, né le 25 mars 1899 à Antibes (Alpes-Maritimes) et mort le 10 juillet 1965 à Paris. Il est auteur d'une œuvre théâtrale importante, mais aussi de romans, d'essais, de poèmes et de critiques cinématographiques. Jacques Audiberti naît le 25 mars 1899 , fils unique de Louis Audiberti maître-maçon à Antibes et de sa femme, Victorine. De 1905 à 1914 : il fait ses études primaires, puis secondaires à Antibes, qu’il est obligé d’interrompre pour raison de santé. Il commence à faire paraître poèmes et chroniques au Réveil d’Antibes. Edmond Rostand, à qui il a envoyé des poèmes, lui adresse ses encouragements ainsi qu’une photo dédicacée qu’Audiberti conservera longtemps. Il découvre avec émerveillement le cinéma. De 1918 à 1924 il est commis-greffier au tribunal de Commerce où son père a été nommé juge. Audiberti monte à Paris. Recommandé par un condisciple, Émile Coudroyer, il entre au Journal qu’il quittera l’année suivante...
2 poezii, 0 proze
Un moft albastru
de Mihaela Raileanu
Sînt zburlit tot. Un moft albastru. Și-s Dunăre de supărat: pe viață-ntîi, și-apoi pe dumneavoastră. Și cum altfel să fiu, cînd v-am tot spus că sînt prea mic și prea prostuț ca să pricep ce v-am...
Răniți suntem cu toții-oricum...
de George Pașa
Albastrul e ceva etern: străbate spații după spații, se-ntoarce-n timp; în viitor, încântă alte generații. Și-auzi pe-un cinic tinerel, ștergându-și cașul de la gură: „Ești cam aiurea în tramvai,...
Dumnezeu, în carantină
de Ștefania Pușcalãu
Cum prind contur tristețile pe frunte Când altă toamnă trece fără rost Apoi mă pierd în false amănunte Uit drumul drept ca un naiv și-un prost Dar parcă pân-acuma ce am fost? Cât am visat precum un...
Se numea Quattrofolium
de Nitu Maria
Americanii, cei mai dezinhibați, se zice, fără obscurantisme ancestrale, ei cu cele 13 stele pe steag, ei și noua civilizație intergalactică, nu au numerotat la lift etajul 13 - dintr-un moft de...
negrăite suspine
de Porumb Darius
Din moloz de precuvinte cu-n euforic tic de zel pe-un caldarâm de oseminte și mucuri de triumf preling anevoios spre-un plus de vis și-un invalid albastru - meleag de palidă vâltoare și de verde moft...
still got the blues
de Valeriu D.G. Barbu
uite ce decor de mileniu născut obosit pe albastrul-alburiu-constipat și grafit haotic ce lehamite se înscrie pe orbita pământului devenindu-i reper și cum cineva de acolo de sus tot aruncă pietre și...
caut ringtone last train to san antone, aproape gratis sau schimb pe nimic
de Bogdan Geana
lucrurile în care am crezut nu mai există. mă doare pielea după fiecare reprezentație, pielea mea care și-a educat cuta pe mijlocul piciorului, stofă sau supraelastică, după moft, și pe torace și pe...
Craciunul Roscovelor!
de Gavriluta Iulian
Craciunul Roscovelor! Se apropie Craciunul. Steaua se intrezare la orizont, unii se pregatesc de chiolhane, altii de post si rugaciune. Cerul lumii vibreaza de magi, tamaie(de multeori de...
îmbracă-mă cu tine
de Ioan Grigoraș
dac-aș putea să te îmbrac de alge și să descalț furtuna de plăceri am eșua pe-o insulă pustie iar pescărușii ne-ar privi stingheri ca pe un moft cu bagatele-albastre întins pe-o plajă cu nisipul ud...
Urme
de Cristina Sirion
am omorât un om în fața ușii l-am omorât neauzind și poate doar puțin neașteptând venea de obicei c-un papagal albastru pe umăr și pentru asta îl ascultam vreo oră, fărâmițând bucăți de pâine i-aș fi...