Poezie
Dumnezeu, în carantină
1 min lectură·
Mediu
Cum prind contur tristețile pe frunte
Când altă toamnă trece fără rost
Apoi mă pierd în false amănunte
Uit drumul drept ca un naiv și-un prost
Dar parcă pân-acuma ce am fost?
Cât am visat precum un orb lumină
Cerul și-a închis poarta ca-ntr-un moft
Iar Dumnezeu acum e-n carantină
Și-n somn se zvârcolesc ca prunci de lapte
Gânduri ce mă trec într-un dezastru
Și-ntr-un prăpăd mă poartă pași și fapte
Am uitat de tot unde-i albastru
În care să mai caut niște urme
Cu păcatul celui ce nu crede
În Tine și în îngeri și-n minune
Un însingurat ce nu Te vede!
074.081
0
Despre aceasta lucrare
- Tip
- Poezie
- Cuvinte
- 103
- Citire
- 1 min
- Versuri
- 16
- Actualizat