Sari la conținutul principal
Poezie.ro

"Umbrite piedestale"1320 rezultate

0.01 secundeMeilisearch
36 rezultate
Mondea AdrianMA

Mondea Adrian

AutorAtelier

un fel de selfie... transcendentar. Cuvintele conturează. Cuvintele se conturează, dau naștere, un fel de „țesut” complex, învăluind stările, învăluind emisferele. Cuvintele se „regândesc” adesea într-un minunat vortex al trăirilor, coborând discret pe locurile intime, pe acea bandă a sufletului blocat în vibrație (...și distanța necesară pentru încă o sublimă respirație). Să fie poezia un spațiu vital al regăsirii? Sinele unui paradox în care am visat să avem o altă viață? Poate de aceea „curțile” noastre interioare nu ne aparțin. Nu au granițe. „Aleile” au devenit locuri de joacă, un panteon în jurul căruia nu există decât propriile noastre dorințe, senzații, eul creator și impactul psihic al nuanțelor. Dacă ar fi să investesc într-un selfie având ca fundal un joc teribil de ieșiri de urgență, unde „enclavele” intimității mele ar triumfa în ciuda mâinilor goale, aș putea, stenic, rupe marele pas al subconștientului, despărțit de oracole. Doar gândurile sunt umbrite de pleoape. Așa...

245 poezii, 0 proze

Nataliea AlbuNA

Nataliea Albu

AutorAtelier

M-am nascut pe plaiuri mioritice, in lunca Siretului, intr-o casuta umbrita de doi tei si coama dealurilor in care m-am simtit toata copilaria o printesa... Am aparut pe lume intr-o zi de 13 septembrie, o zi insorita imi povestea mama, ajunul sarbatorii satului "HRAMUL SFINTEI CRUCI" N-am nascut ametita de mirosul cozonacilor si de parfumul strugurilor din bolta casei. Poate ca cele mai frumoase amintiri vor ramane din perioada copilariei... o spun si acum, copiii nascuti la tara nu sunt robotizati, au o lume de basm, mai pot avea acces si-acum la ea. Le-am dat mult de furca parintilor mei, n-am avut frati, dar traiam in lumea mea imaginara cu printi si printese, cu feti frumosi si zmei, m-au pierdut de la 3 ani, fugeam unde erau copii, ma ascundeam in rondurile de flori si o data m-au recuperat disperati abia spre dimineata, adormisem intre flori asteptand sa apara Faf frumos... O LUME DE BASM! pat de flori si bolta instelata, ce paote fi mai frumos? Aceasta e partea frumoasa a...

7 poezii, 0 proze

ilorian paunoiuIP

ilorian paunoiu

AutorAtelier

https://www.facebook.com/pages/Ilorian-Paunoiu/676881582388949 M-am născut în satul Meieni, comuna Popești, județul Vâlcea, pe Valea Luncavățului, aproape de Pădurea Cotoșmanei. Părinții mei, Păunoiu Constantin și Păunoiu Ioana, oameni gospodari, m-au crescut cu dragoste și într-un mod cu totul special; mama mea, care nu mai este - a decedat în 3 februarie 1999 - mi-a dat o educație religioasă bazată pe fundamentele Bisericii Ortodoxe. Acest lucru mi-a marcat viața și creația literară. Mama m-a adus pe lume în noaptea de 13 spre 14 decembrie - oficial în certificatul de naștere este înscrisă data de 14 decembrie - în anul de grație 1965. Bucuria ei de a mă fi adus în lume a fost umbrita în jurul vârstei de 7 ani, când o boala ciudată, o neputință de neînțeles, începea să-și facă apariția: la început cu febra musculară, apoi cu rămânerea în urmă la orele de educație fizică față de colegii de școală primară. A început de atunci calvarul existenței mele, calvar și mântuire totodată....

90 poezii, 0 proze

AS

anefi noris saihan

AutorAtelier

In a fi eu asa cum credeam ca sunt am gasit mai mult decat o simpla persoana , am inteles si am vazut prin mine mai mult decat ceea ce am crezut ca sunt, am vazut mai multi de eu fiecare mai diferit axat pe ceva mai special am inteles am aflat am studiat si am apreciat ca nu doar durerea razbate in inima mea distrusa de ganduri.Ravasit complet , insa , intr-o lume intunecata de nepasta poluorii si a distrugerii , prea oarba pentru a simtii si a intelege ca se mai poate daruii iubire m-am izolat intr-un colt umbrit ferit de lumina pentru ca oamenii sa nu il poata vedea.Cuvintele sunt multe dar prea putine insa pentru a povestii viata unui om cu toate ca sunt atat de putine un autor se straduieste .Un somn lung pare cam am trait intr-o lume necunoscuta parca candva din care acum in sfarsit trezit de sunetul disperarii si agoniei umane , in sfarsit trezit de tot ce era odata de tot ce visam intrepatruns printre randuri de pagini in care aratam totul , am ajuns sa inteleg ca a simtii...

3 poezii, 0 proze

Barbu Mihaela AndreeaBA

Barbu Mihaela Andreea

AutorAtelier

Intr-o lume stapanita doar de egoism,de incertitudini de materialism si superficialitate s-a nascut un copil,un lastar care avea sa creasca frumos si puternic...care voia sa rodeasca fruct ales desi se nascuse din spini,avea speranta si determinare rabdare sa astepte primavara si vara existentei sale!Timpul a trecut greu,cu vant si ploi,umbrit din toate partile,ma zbat sa ajung la lumina,sa infloresc si sa demonstrez tuturor ca simtamintele pure din sufletul uman sunt nestemate nepretuite,asta-mi e averea!Desi deznadejdea,nesiguranta,eliberarea prin abandon ma apasa,de fiecare data o sa las in urma o samanta salvatoare si o sa renasc precum Phoenix din propria mea cenusa... Sunt poate,doar un copil maturizat inainte de vreme...

10 poezii, 0 proze

Andrea SofronieAS

Andrea Sofronie

AutorAtelier

Nascuta in Satu Mare, in primul an – 1990. Sunt eleva la un liceu din Rm Sarat. Nu zic vorbe mari. Dar stau aproape de cuvinte si le intreb de ele si de noi. Am debutat in Revista de experiment literar “Feed Back”, an II, nr 11-12, 2005 Aici nu gasesti părți din mine Sunt chiar eu Întreagă Rotundă Aproape o lună Cu fața umbrită de munte și lumină... myreallity@yahoo.com http://missteq.blog-u.net

16 poezii, 0 proze

Umbrite piedestale

de grama marius

Umbrite piedestale, vorbesc trecute fapte, suspine înnecate în lacrimi și dureri, vestesc venirea umbrei, către eternitate, înveșmântate-n rouă, deplâng venirea ei. Pe-aleea-ntunecată de ramurile...

PoezieAtelier

Nu?!

de Mihaela Roxana Boboc

Nu! Nu poți să mă pui Pe-un piedestal Și să-mi ceri apoi Să ruginesc în neclintire. Nu poți să pretinzi Să fiu perfectă Statuia tăcută În colțul umbrit Peste care se pune Praful uitării... Nu poți să...

PoezieAtelier

Această ramură a tristeții

de M.P.

Această ramură a tristeții a cărui urmă peste noi de ieri, de azi mă tot sugrumă mă face lent, mă face mort. Această ramură a tristeții ce-i duh din mine jovial, umbrit pământ de astă lume umbrit de...

PoezieAtelier

Dor de anorganic 2

de Dan Emanuel Grunea

Umbrite unde scrijelite runic, Pierdute-n scufundare torentiala. La un conciliu anorganic, tropism carbonului-supliciul.

PoezieAtelier

haiku

de Alina Mihuț

Cercuri umbrite-n același verde cu nori: zbateri de fluturi.

PoezieAtelier

Urlătoare

de Florin Opran

Ecouri umbrite de temeri se zvârcolesc în suflete bete, tâmpite de amor și de sete într-o oază de eter. Somnul își alungă visele vrăjit de regrete șovăitoare, linistea-și ascute șoaptele plânse în...

PoezieAtelier

primaveri

de cristina i

primaveri umbrite de taceri miros de ploaie si sudoare miros de carne miros de mov si de galben luminari aprinse pe rafturi prafuite in amalgame de viata. imi alearga in minte oameni despre ale caror...

PoezieAtelier

Contradicții mereu actuale

de Viorica Pop

Prezentul vibrează-n dileme umbrite, Sforile ce-s trase sînt nebănuite, Știrile, alarma se grupează-n gânduri, Adevărul afli, citind printre rânduri. Sînt cusute multe, slab cu ață albă, Și în mersul...

PoezieAtelier

Biserica Cuvioasa Parascheva

de Adrian Munteanu

O-ncredințam cupolelor umbrite De-nfrigurarea lacrimei, umilei. Aveam s-o văd până-n apusul zilei Și clipele se-ncolăceau, grăbite. De ceară chipul. Frângerea copilei În fața raclei, ca și cum cuțite...

PoezieAtelier

Despartire insangerata

de Bogdan Anghel

Orizont mahnit sub gene umbrite de durere adanca, muscand alene din trandafirul existential, tulburi negura noptii sacre. Timpul sub care plangi imi spulbera trupul la rastimpuri si incerci a ma...

ProzăAtelier

Strigare

de Suruniuc Ana Maria

Strigare Colțuri umbrite de spaima alese Cuvinte fugare pustii ne-ntelese Îngeri de gheață zboară lin fără viață, Trecutul albastu se pierde in ceață. Privesc la cer, cum îmi zâmbește, Tu ești cerul...

PoezieAtelier

am admirat

de Radu Elena Ileana

Am fost la munte Pe carari umbrite Natură brută Ne călcată de om umblată Muntele cu bucurie ne-a întâmpinat Ne-a salutat un iepuroi Și-o vulpe s-a ivit zâmbind Noi așteptam și urșii Dar nu au venit...

PoezieAtelier

Trecător

de Vasile

Se-zvonise-n buletine Că-n pădurile umbrite, Din ținuturile-ntinse Ale nobililor gali, Se mai află o prințesă Izgonită între ziduri \'nalte Timp de mare-amar de ani. Tânărul Mihai găsind de veste Că...

PoezieAtelier

E foarte tarziu

de Caseiro

E foarte tarziu Stinge orasul si lasa acesta strada de cuvinte umbrite cu noptile sale de alfabeturi si muste pe acoperisuri o pisica si trosnitura umbrelor ce devora ultimele potroace ale liniilor...

PoezieAtelier