Poezie
Biserica Cuvioasa Parascheva
Ciclul \"Sonetele Brasovului\". Sonet 652
1 min lectură·
Mediu
O-ncredințam cupolelor umbrite
De-nfrigurarea lacrimei, umilei.
Aveam s-o văd până-n apusul zilei
Și clipele se-ncolăceau, grăbite.
De ceară chipul. Frângerea copilei
În fața raclei, ca și cum cuțite
Îi sfredeleau privirile uimite
De rostul vieții dată-n dar argilei.
Văd și nu cred, aud cum pași sorb vidul
Tăcerilor. În piele, un frison
Învinge mut și sfredelește zidul
Din temelii până-n înalt amvon.
Dar de pe frunte se va șterge ridul
Și ruga mea te va sui pe tron.
23 decembrie 2007
002.804
0
Despre aceasta lucrare
- Autor
- Adrian Munteanu
- Tip
- Poezie
- Cuvinte
- 81
- Citire
- 1 min
- Versuri
- 15
- Actualizat
Cum sa citezi
Adrian Munteanu. “Biserica Cuvioasa Parascheva.” Atelier, Poezie.ro, https://poezie.ro/atelier/adrian-munteanu/poezie/1786526/biserica-cuvioasa-paraschevaComentarii (0)
Autentifica-te pentru a lasa un comentariu.