Poezie
Această ramură a tristeții
1 min lectură·
Mediu
Această ramură a tristeții
a cărui urmă peste noi
de ieri, de azi mă tot sugrumă
mă face lent, mă face mort.
Această ramură a tristeții
ce-i duh din mine jovial,
umbrit pământ de astă lume
umbrit de somnul inuman.
Umbrit de somnul inuman
a cărui trai piedestal,
mă tot frământă universul
sufletul-mi e inuman.
Umbrit de somnul inuman
mă tot târăsc văzându-mi chipul
din tot ce fac e inuman,
mă tot scârbesc privindu-mi chipul.
Mă tot scârbesc privindu-mi chipul
uitându-mă mă-ntreb zâmbind;
ești tu oare gând poetic?
ochi ce plângi la nesfârșit?
Mă tot scârbesc privindu-mi chipul
și-am să plec prin ploi și vis,
n-am să vin să-ți tulbur visul
cântul meu, un cânt tăcut.
001.369
0
Despre aceasta lucrare
- Autor
- M.P.
- Tip
- Poezie
- Cuvinte
- 116
- Citire
- 1 min
- Versuri
- 24
- Actualizat
Cum sa citezi
M.P.. “Această ramură a tristeții.” Atelier, Poezie.ro, https://poezie.ro/atelier/m-p-0034371/poezie/13964114/aceasta-ramura-a-tristetiiComentarii (0)
Autentifica-te pentru a lasa un comentariu.