Totul nu e încă spus
Sunt cronofag: devorez timpul. Nu-l pot aștepta să mă aștepte. Îl devorez, în loc să mă devorez. Sunt blând ascultând fiecare clipă a morții, și am prilejul de a mă elibera de eventuala
MM.P.Admir personajul empiric
De ce nu admirăm îngerii? se întreaba Pico della Mirandola Imaginația mea e bogată din bogația exhaustivă a imaginii tale. Admir personajul empiric, personajul creației demiurgului.
MM.P.Nori într-o lume de vis (Personajului empiric)
Nu-ți închide ochii! Lasă-mă să te ating minune, lasă-mi libertatea de a te cunoaște, și oferă-mi calea ce duce-n înflorirea inimii tale. Condamnă-mă pentru că te zăresc în felul în care
MM.P.Rugăminte (Personajului empiric)
Te acoperi adesea din cauza dragostei, fugi, alergi și nu accepți cuvinte, lasă-mi-te-n brațe, în suflet, rugăminte, lasă-mi doar secunde să-ți rostesc cuvinte.
MM.P."Medalie"
Mi-e sete de uitare și mi-e atât de greu în singurătate încât visez uitarea ta. O sinistră frenezie mă face să colectez clipele profunde ce le înghesui în uitarea ta. Din uitare ți-am
MM.P.Zâmbetu-ți
Mă simt capabil să discut despre orice zâmbet, dar zâmbetul tău asemănat cu amurgul, îmi oferă tristețea morbidă a gândului și curajul sau dorința de a-mi da osteneala să urmăresc
MM.P.Dincolo de limită
Cânt în amăgirea sufletului meu și această himeră a stării este doar o mască a nepriceperii, a rațiunii ce vădește în paradoxuri. Săvârșesc clipe, gânduri emfatice trăite în neantul sălbatic
MM.P.Lamentat (Distih)
Iartă-mi încrucișarea de cuvinte, de privire și de timp.
MM.P.Ghearele grijii
Iubirea-mi este un capăt fără margini. Crede-mă, nu există divorț în dragoste, nu există stări sfâșiate în sensibilitate, în delicatețea privirii tale... Ce curios! Sunt atât de dispus în
MM.P.Logicul se insinuează
Te simți străină? Te conturezi în juru-mi ca o iederă de stâncă, ca un gând de mintea omului. Sunt un călător în căutare. Ating culmea gloriei prin pasiune, sărut și așteptare. Îți ofer
MM.P.Suflete rătăcite
Noi oamenii suntem niște frunze. Suntem ofiliți de chin și de dispreț, suntem plumburii în mijlocul naturii, nomazi cu lacrimile-n ochi.
MM.P.Primiți cuvintele II
Norii se adună în tăcere, vântul bate stingherit. Părul tău, baladă de minune ochii tăi, tablou pierdut. Pașim străini în pragul vieții amurgul ogodit cu ochii plânși, suntem noi, o mare de
MM.P.Primiți cuvintele
Primesc cuvânt, primesc cuvinte din buzele-ți mister și dor, te-aș săruta, frumoasă din cuvinte, precum ești când taci mereu.
MM.P.O stare aproape întunecată
Îmi voi dizolva credința, îmi voi așterne gândul ca o apă tulbure și liniștită. Sufletul îmi va fi o așteptare, oglindă a lumii de astâzi, adevărul, pesimismul și singurătatea-mi
MM.P.Pacea unui om empiric
Singur, plutesc în derivă ca o corabie fără cârmă și valurile mâniei mele se revarsă-n marea plângerii, a tristeții și nepăsării mele. În noapte îmi plâng ochii și din ei, valuri de
MM.P.Tu și eu
Tu și eu, atât mi-aș dori. Eu, o adiere de vânt în calea trupului tău... Tu, un surâs efemer în calea lacrimilor mele. Tu și eu, atât mi-aș dori. Eu, o lacrimă ce-ți va unge obrazul tău
MM.P.Comparație
Îmbătrânesc odată cu pământul și rămân la fel de neted și pustiu. Nu înfloresc, nu mai am timpul, să fiu iertat de gândul meu.
MM.P.Inefabil în tristeți
Stăteam și-mi priveam timpul. Timpul ce a trecut sfărâmat de secunde și stau îngândurat în adiere, și stau îngândurat de timp... Căci toate-mi sunt plăceri de noapte, toate-mi sunt secunde
MM.P.O stare efemeră
Stau adesea sugrumat de gânduri, mă gândesc la chin, război, trecut. Mă simt nostalgic, efemer și singur, înmormântat de propriu-mi gând. Supus unei încercari timide, întrebat de prieteni de
MM.P.Un fel de "bun-rămas"
Sunt o cale fără margini, un calvar de urlete și neant sunt omul singur făr-un nume, omul care-i solitar... Și plâng în pașii nopții mele, plâng sub pătura de nori pierduți. Acesta-i neantul
MM.P.Singurătate tropicală
Dacă te-aș îmbrățișa cu miros de floare, ți-ai schimba culoare pielii. Ai deveni verde ca și tulpina lalelei; cuvintele-ți s-ar atenua-n buzele mele.
MM.P.Apăsat în singurătate
Cu teama că te voi răni vreodată am să plec în neant și n-am să vin, fost-am gândul, inima-ți și veacul și timpul greu ce iute el s-a dus. Și graiul nopții ce-n amurg se lasă, în voia
MM.P.Durere libelulică
Cum crezi că te iubesc? Atât de profund îmi aștern sentimentele înaintea ființei tale. Atât de cald îmi este gândul înaintea furiei tale. Gândul meu statornic în respingerea ta jovială și
MM.P.Oferă-mi calea ce va duce spre tine
De-aș avea dragostea ta în palme, te-aș dezmierda și nu ți-aș spune \"adio\"... Și de-ar fi să cad în umbra-ți, la picioarele-ți aș sta zăcut mi-aș mărturisi cuvântul, dragostea, tot ce ți-aș
MM.P.