Poezie
Durere libelulică
1 min lectură·
Mediu
Cum crezi că te iubesc?
Atât de profund îmi aștern
sentimentele înaintea
ființei tale.
Atât de cald îmi este gândul
înaintea furiei tale.
Gândul meu statornic
în respingerea ta jovială
și faptul mirării mele...
Tu libelulă nu-ți
poți imagina trupul
lângă inima gustării mele.
Lasă-mi-te-n ocrotirea
voinței mele și-n amurgul
trupului meu jovial
ce-n dor așteaptă chemarea ta.
Lasa-mi-te-n gânduri,
în nopți cu lună plină,
în ploi de toamnă efemeră
și văi de râuri înecate-n lacrimi...
Lasă-mi speranțe, visuri
înaintea ființei tale
și inima ta, dăruiește-mi-o
în zarea credinței mele.
Șoptește-mi clipe inhibate-n file
și voința ta solitară,
în chinul tău nostalgic
scufundat în lacrimi...
Ia-mă-n seama credinței tale
și mâna-mi solitară
să-ți cuprindă trupul, palma
și restul vieții tale.
Atinge-mi ochii, genele
și trupul...
Atinge-mi viața, sufletul
și gândul...
Lasă-mi buzele
să-ți frământ iubirea,
ochii,
să-ți pot simți privirea.
Nu-ți irosi clipe-n singurătate,
în zborul tău ce duce-n \"libertate\".
Lasă-ți aripile descătușate
și umple-mi golul supus durerii.
002016
0