Poezie
Apăsat în singurătate
1 min lectură·
Mediu
Cu teama că te voi răni vreodată
am să plec în neant și n-am să vin,
fost-am gândul, inima-ți și veacul
și timpul greu ce iute el s-a dus.
Și graiul nopții ce-n amurg se lasă,
în voia grijilor, abis și plâns.
Norii negri în suflet greu m-apasă
și plânsetul durerii în suflet mi-l auzi.
Și-n aste mâini cu dorul rece,
însângerate pentru-n veac,
cu pași nostalgici, înlăcrimați și singuri
voi veni din umbră, în calea ta.
Agonie, teamă, dragoste și ură
toate-ți sunt păreri de rău,
stau și mă plâng, mă plâng în asfințire
că nu te am sub brațul meu.
Nopți, lacrimi, solitudine și pace
în sufletu-ți nostalgic, efemer...
Zăcută-n lanțuri, urlete și ceață
de dorul meu ți-e gândul trecător.
Și plâng acum în zorii zilei,
zâmbesc nostalgic, duios și trist.
Stări suave ce-au fost trecute,
clipe-n viață, păreri de rău.
002440
0