Poezie
Pacea unui om empiric
1 min lectură·
Mediu
Singur, plutesc în derivă
ca o corabie fără cârmă
și valurile mâniei mele
se revarsă-n marea plângerii,
a tristeții și nepăsării mele.
În noapte îmi plâng ochii
și din ei, valuri de dureri
se nasc la umbra solitudinii mele,
se nasc priviri, tăceri morbide
și toate-mi sunt "plăceri" trupești.
Sunt zeul tristeții, cel care-și
retrăiește propria viață, și totul,
totul sună în mintea mea
ca un clopot de înmormântare...
002.210
0