"Tristețea zăpezilor când se topesc" – 18700 rezultate
0.03 secundeMeilisearchirina berdila
tristetea si singuratatea unui om sunt asemeni viselor sale: cu cat se adanceste mai mult in ele, cu atat risca mai mult sa uite ca exista si altceva ...
4 poezii, 0 proze
ESEla Solan
...toate au un sfârșit îmi spune tristețea eu zâmbesc mă dezbrac de mine cuvânt cu cuvânt rămân o rană în aerul viu mă gândesc poate ăsta e sufletul poate undeva în substanța lui ruginie mai e vreo sămânță de om neatinsă de șmirghelul lumii cineva a smuls o aripă și clipa s-a prăbușit cineva a crestat lumina și din ea s-a lățit o baltă de întuneric eu încerc să deslușesc în vociferarea lor seacă o zvâcnire de inimă sau câteva raze cu care să-mi leg rana dar nu găsesc bătrâne decat mâinile tale și curg înspre ele curg ca un râu spre ocean...
320 poezii, 0 proze
MSMirela Serban
Amurgul unei zile de toamna mi te-a adus in cale..de atunci tristetea a disparut din sufletul meu prafuit de dor
2 poezii, 0 proze
FPflorin predescu
nascut in sibiu debut literar in sibiu si apoi aparut in publicatii in tara si in germania si canada si sua absolevent de filologie studii in germania si canada un poet exilat la tropice amintind nostalgia si tristetea din pontice
6 poezii, 0 proze
Avalon
Sunt cum sunt, incerc sa nu ma las dus de val. In viata eu spun ca toate vin la timpul lor. (da, cred ca toti avem un destin prescris) Tristetea ma face sa scriu, poate pentru a ma minti si a imi creea lumea mea. Nu ma intreb de ce pentru ca imi place asa cum e. Nu traiesc intr-o lume a viselor doar incerc sa vad aceasta lume mai buna.
1 poezii, 0 proze
nichifor iuliana
Poeziile mele reprezinta starea sufleteasca pe care o am in momentul de inspiratie. Chiar daca plang, chiar daca rad, tristetea din poeziile mele nu o pot inlatura. Mi-e dor de o fericire pe care nu am trait-o niciodata, de o fericire care sa ramana si care sa-mi inlature tristetea din suflet si din poezie. Iuliana
5 poezii, 0 proze
Bivol Vasile
Si numai pentru ca: Departe-n lumea suferintei traiesc cu dorul meu pustiu, azi nu mai stiu ce-i suferinta, fericirea...mi-e dor de tine atata stiu.... Fericirea a intrat în viata mea, o data cu tine...inainte... clipele de tristete, de neliniste, îmi invadau gandurile... ma dominau...acum suferinta s-a încheiat...tu esti langa mine si este de ajuns sa te simt aproape, sa stiu ca ma iubesti pentru a fi o persoana fericita...tu esti acea parte din viata mea care lipsea...acum ca te-am gasit, simt caldura dragostei tale care ma poarta undeva, sus, departe... spre al noualea cer...iti multumesc ca existi... Tu esti cantecul care ma adorme noaptea, vocea ce-mi mangaie tristetea, vantul ce-mi rasfata pielea, o ultima silaba pe care vreau sa o rostesc înainte de a visa si... primul meu gand...Daca viata mea ar fi o clipa petrecuta cu tine, nu mi-as dori alta, o clipa sa ma privesti, sa ma saruti, sa ma atingi...vreau ca tu sa reprezinti visele mele, vreau ca tu sa fi motivul pentru care...
0 poezii, 0 proze
IViulian vadean
...nu-mi plac lucrurile de vazut...ascult muzica de mirosit si ma inchin unghiurilor... imi place sa cred ca exista fosnetul ierbii in crestere... borcanul cu sare din peretele casei ocnasului... ideea de zbor vertical si caderea totdeauna-n picioare... picioarele mele pe picior de plecare... caini manjiti cu sangele sorei mele... tristetea de a nu ma vedea murind... neputinta omului de a nu se naste... tu... eu... noi...
19 poezii, 0 proze
IVIon Iancu Vale
Sunt unul dintre cei care îl știu extrem de bine pe Ion Iancu Vale. Aș putea spune că îl cunosc ca pe propria-mi persoană. Între noi a existat întotdeauna o legătură și o încredere perfecte, totale, devenindu-i cu vremea un confident de neînlocuit. De aceea, pot afirma din capul locului că Ion Iancu Vale a fost, este și va fi un poet. Născut și nu făcut. Mai ales prin felul cum a trăit poezia. Așa i-a fost datul. Cei care nu au avut șansa unei astfel de condiții, cu greu pot înțelege în toată complexitatea lui un astfel de om. Iată ce îmi zicea în acest sens: „Datorită acestei condiții, obsedante și perpetue, bucuria și tristețea, victoriile și înfrângerile, dragostea și ura, curajul și teama, eu le-am trăit la alte cote, până la extaz. Am trăit și trăiesc încă prin și pentru poezie, cum numai prin și pentru Dumnezeu se mai poate trăi. Și nu voi regreta niciodată.” Nu a scris mult pentru că nu avea cum, datorită neastâmpărului său permanent și a unui nebunesc spirit de frondă. Din...
16 poezii, 0 proze
Cuban Paula Stefana
Sunt nascuta in Romania, actual locuiesc la Milano.Profesia mea:estetista.Pasiunea mea:scrisul.Am sa enumar cateva cuvinte ce ma definesc:finete, calm, rabdare, nebunie, dragoste, curaj, speranta.Iubesc: plimbarile lungi in natura, cititul, imaginatia.Nu urasc nimic dar nu-mi plac:oameni fatarnici, televizorul, tristetea, caldura in exces.Ador sa visez cu ochii deschisi si sa-mi traiesc viata asa cum este ea!
1 poezii, 0 proze
Tristețea zăpezilor când se topesc
de Florentina-Loredana Dalian
Îndrăgostiții nu știu s-asculte tristețea iubirilor stinse aducând cu tristețea zăpezilor când se topesc, nici strigătul mut al iubirilor imposibile asemeni zăpezii pe creste când jos a-nflorit deja...
Maria Prochipiuc (decembrie) la varsta intelepciunii si a iubirii aproapelui
de Bogdan Nicolae Groza
Dupa ce a muncit tot anul ca o albinuta, culegand polenul din florile poeziilor de pe site, oferind cititorilor mierea atât de dulce a eseurilor, (fiecarui sarbatorit acordandu-i un cadou unic,...
poem însuflețit
de FLOARE PETROV
trăiesc beatitudini cu iubirea adâncă timpul meu e freamăt pur de poezie tăcerea cenușie e închisă în stâncă pe care răsună cântec de ciocârlie. ador cuvântul primit de la sfinți vibrează în lumină...
Toma
de Elena Paduraru
Primăvara se instală în toată măreția ei. Pomii s-au îmbrăcat în haină verde ,în grădiniță florile au împodobit văzduhul cu parfumul lor.iar, bâzâitul albinelor completează tabloul pictat de...
Din filigorie, se vedeau pomii
de Iulia Elize
Voi întreba, foarte târziu, toate icoanele, voi fi întrebat, prea târziu, o icoană, sau vor răsări toate icoanele, ca să mă întrebe, ele, pe mine; din cauza asta îți spuneam, e un fel de stare a...
Celălalt Dalai Lama - I -
de Emil Iliescu
La orizont crestele munților păreau sub cerul albastru diademe de argint, înmuiate în penelul zăpezilor veșnice. Era lumea la care Norbu visase încă de când era mic și împreună cu bunicul Wangdue...
În tot ce-i scris nu-i loc și pentru mine
de smedescu ioan
undeva într-un cartier din marginea de vest a orașului jumătate bucolic jumătate mirosind a beton și oțel brațe de macara peste crengi de copaci singuratici balansau tristețea dintr-un balcon în...
E ziua ta maicuta!
de Maria Prochipiuc
Cat de mult te iubesc , nu pot sa spun! Dar, cat de mult te-am iubit imi este cu neputinta. Tu esti olarul , ce mi-ai dat forma, Ai plamadit in lutul galben dorinta Cu lacrimi in nopti de nelinisti....
scrisoare
de perte nicolae
Invis de iarna-ncerc mereu sa-ti scriu dar viscolul din viata nu ma lasa si-mi fac din albul iernii un sicriu cand tamplele,zapezile-mi apasa. Ma lupt inconsecvent cu amintiri cu-alcoluri imi...
Omul Negru
de serghei esenin
Sunt bolnav de tot, prieteni, Sunt bolnav peste măsură. Singur nu știu cum și unde m-am îmbolnăvit. Mă frâng. Parcă galopează vântul Șuierând prin stepa sură, Parcă-n creier alcoolul Fierbe ca-n...