"Trece vreme, vine vreme..." – 20104 rezultate
0.02 secundeMeilisearchConstantin Ștefuriuc
(5.05.1946, Udești, Suceava – 1994, Suceava) „… un nostalgic fragil, cu himera adolescenței în priviri, un imagist volubil, cu ecouri romantice în auz, un liric suav, cu veleități amânate” – Laurențiu Ulici, în „România literară”, 25.01.1984. „Poezia …este expresia unui spirit genuin și iscoditor, naiv entuziasmat de miraculosul spectacol al lumii. De un imagism frenetic, versurile alcătuiesc un tablou antropomorfic, care impresionează prin asociațiile neașteptate, amintindu-l pe Ilarie Voronca…” („Literatura română contemporană”, vol.I, „Poezia”). Studii de ziaristică la București. Debutează cu poezie la ziarul „Zori noi” din Suceava. Colaborator la: „România literară”, „Viața românească”, „Convorbiri literare”, „Tribuna”, „Bucovina literară” etc. Plecat dintre noi înainte de vreme („Timpul trece,/te petrece,/dinspre leagăn,/înspre rece” - manuscris), Constantin Ștefuriuc și-a petrecut ultimele clipe într-un pat de spital, iar ultimele sale cuvinte au fost: „Doctore, te rog, dă-mi o...
2 poezii, 0 proze
Émile Verhaeren
Poet belgian de expresie franceză, născut la 21 mai 1855 în Saint-Amand, într-o familie burgheză; își petrece copilăria în câmpia flamandă, pe malurile Escaut-ului; învață la colegiul iezuit din Gand, apoi la Universitatea din Louvain, unde studiază dreptul; se stabilește și practică avocatura la Bruxelles; debutează în 1883 cu volumul de versuri Flamandele; vreme de câțiva ani trece printr-o criză spirituală, cu dereglări psihice; călătorește în Spania, Germania, Anglia; în 1891 se căsătorește cu Marthe Messin, care va juca un rol important în vindecarea poetului; se apropie de mișcarea socialistă belgiană; îi apar într-un interval de zece ani (1893-1903) câteva cărți de versuri care-i aduc o notorietate internațională; invitat în multe țări, conferențiază pe teme literare în Germania, Elveția, Franța, Rusia; la începutul primului război mondial își afirmă poziția de patriot belgian, refuzând compromisul unei neutralități individuale; în 1916, 26 noiembrie, venind la Rouen pentru a...
25 poezii, 0 proze
Virgil Carianopol
Virgil Carianopol (n. 29 martie 1908, Caracal - d. 6 aprilie 1984) a fost un poet român. Versuri avangardiste (Un ocean, o frunte in exil), lirica neoclasica, traditionalista (Flori de spini, Elegii si elegii) si care exalta sentimentul national ( Stergar Romanesc); memorialistica ( Scriitori care au devenit amintiri). Oltean de fel, strănepot, după mamă, al lui Iancu Jianu, născut la Caracal, în 29 Martie 1908, învață carte la "Liceul Ionită Assan" din urbea-i natală, până ce absolvă clasa III-a, când lasă baltă si învătătură și tot, și pleacă în lume, cu toate ca deabia împlinise patrusprezece ani. După ce trece timp de doi ani printr'o sumedenie de peripeții, este prins, când voia să treacă granita ceho-slovacă, întorcându-se acasă, pe scurtă vreme și ajungând după câțiva ani de pribegie, elev al Școalei de artificieri dela Arsenalul Armatei. Dragostea de libertate si de cultură îl subjugă, începându-si activitatea de scriitor cu deplin succes, dela întâii pasi, ieșind la iveală...
26 poezii, 0 proze
Constantin Oprișan
Constantin (Costache) Oprișan (n. 1921 - d. iunie 1958, închisoarea Jilava, București) s-a născut la 16 martie 1921, în comuna Oncești, județul Bacău. După liceu, în anul 1940, se înscrie în Frățiile de Cruce. Începând prigoana regimului Ion Antonescu împotriva legionarilor, este nevoit să plece o vreme din țară, mergând în Germania. Acolo audiază cursurile de filozofie ținute de Martin Heidegger. Revine în țară și preia șefia Frățiilor de Cruce, la nivel național. În anul 1946 se înscrie la Facultatea de Litere și Filozofie din Cluj. Este arestat în data de 15 mai 1948, judecat și condamnat la 25 ani muncă silnică. Până în anul 1951, este deținut în închisoarea Pitești, unde trece prin procesul de reeducare, fiind unul din cei care au fost cel mai rău torturați. Transferat la Gherla, este bătut în continuare și, din cauza regimului de detenție, se îmbolnăvește de tuberculoză. În anul 1955 petrece o perioadă în Spitalul Penitenciar Văcărești. În anul 1958 este transferat la Jilava,...
3 poezii, 0 proze
Marincat Alexandra
timpul trece si fara sa vrem ne schimbam... sunt simpla dar complicata, colorata dar alb-negru, fericita dar trista, linistita dar tumultoasa...sunt prea greu sau prea usor de descifrat, sunt neinteleasa sau previzibila, sunt o bucata de lut lasata in voia sortii pentru a o modela... sunt o piatra peste care am lasat sa treaca apele, sa o zgarie, sa o slefuiasca, sa o marcheze pe veci...
8 poezii, 0 proze
Ghit Eugen
M-am nascut in vremea lui brumar Cand vantul sufla rece prin frunzar Si mustul se prelinge in oalele de lut Iar timpul trece iute, inmiresmat,si mut.
34 poezii, 0 proze
Gheorghe Tomozei
Gheorghe Tomozei (n. 29 aprilie 1936, București - d. 31 martie 1997, București) este un poet și un eseist român contemporan. Am fost o vreme la conducerea revistei Argeș, din Pitești, subintitulată „revistă politică, socială, culturală”, perioadă în care revista a scos și un fel de supliment, denumit Biblioteca Argeș în care au publicat adevărate plachete mulți poeți Opere publicate Pasărea albastră (1957); Steaua polară (1960); Lacul codrilor, albastru (1961); Vârsta alintului (1963); Fântâna culorilor (1964); Noaptea de echinox (1964); Poezii (1966); Patruzeci și șase de poezii de dragoste (1967); Altair (1967); Cântece de toamnă mică (1967); Dacă treci râul Selenei (Copilăria lui Eminescu),1967; Filigran, proze jurnalistice (1968); Suav anapoda (1969); Dincolo de crizanteme (1969); Poezii de dragoste (1970); Toamnă cu iepuri (1970); Târgoviște. monografie lirică (1971); Miradoniz (Copilăria si adolescența lui Eminescu) (1970); Misterul clepsidrei (1971); Atlantis (1971); Lovas...
121 poezii, 0 proze
Adriana Camelia Silvia Popp
Biografia mea?! E în curs de...petrecere. O va contabiliza cineva cândva... Eu nu știu cum să mă laud în mod eficace... Membru poezie.ro din 2002. Publicații, de-a lungul timpului, puține și "pe fugă", în: "Destine", "Respiro", "Conexiuni", "Literra", antologiile "Ultima generație, primul val" și "Proza.ro" și prin altele, pe care memoria mea le-a rătăcit prin diverse sertare... În rest, de o vreme încoace, fac și desfac legi, strategii și alte fleacuri...Pâna când să trec la partea "creativă", le-am folosit doar pe cele făcute și desfăcute de alții, vreme de vreo 10 ani. După care, doar atât nu m-a mai putut mulțumi... http://foivolante.blogspot.com
262 poezii, 0 proze
Emil Isac
Emil Isac (n. 17 mai 1886, Cluj - d. 25 martie 1954, Cluj) a fost un poet român. Emil Isac a fost fiul avocatului Aurel Isac (1845–1932) și al soției sale, profesoara de desen, Eliza născută Roșescu (1854–1922). A studiat la Liceul Piariștilor din Cluj și Liceul Grăniceresc din Năsăud. A urmat cursurile de la Facultatea de Drept și Facultatea de Științe Sociale de la Cluj. A locuit în mare parte din viața sa, în orașul Cluj (mai exact începând cu 1895). A debutat în 1903 cu poezia La umbra plopilor în data de 25 noiembrie, în revista „Familia” apoi a colaborat la „Viața nouă”, „Noua revistă română”, „România muncitoare”, „Cuvântul liber”, „Viața românească”, etc. Printre poeziile sale cele mai cunoscute se numără Mama, Ochii tăi albaștri și Pe lângă apa care trece. Deja de pe vremea studiului la Facultatea de Științe Juridice din Cluj, Emil Isac a făcut cunoștință cu ideile progresiste și umanitariste și s-a atașat cauzei clasei muncitoare. După moartea sa, în 1954 a fost construit un...
13 poezii, 0 proze
Ciu Radu
Cum trece timpul......daca as putea sa stau pe loc, poate ca lacrimile ar inceta sa curga si as putea sa uit cat de albastru arata cerul in seara asta.
47 poezii, 0 proze
Trece vreme, vine vreme...
de Nincu Mircea
Două mâțe liberale miorlăiau în disperare În curtea mitropoliei sus pe streașina chiliei. Și din ce în ce mai tare, ca la zi de sărbătoare, Ba ghirolau și ba zorlau, noaptea toată miorlăiau. Pară-se...
Portret 4
de Adrian Firica
Cu Liviu Nanu – Anton după ce și-a schimbat numele, fără motiv, fără să treacă pe la Monitorul Oficial, ci doar pentru a emigra din Moldova, de unde și eu am venit prin ’57 în orășelul Roșiori de...
vreme trece vreme vine
de ligia
vreme trece, vreme vine toate-s vechi si noua toate, nimic vesnic nu ramane toate trec, toate-s uitate... ce e rau si ce e bine tu te-ntreaba si socoate nu te-opri sa crezi in nimeni, mergi mereu tot...
Asteptand sa fiu pamant
de Iancu Ciprian
Vreme trece,vreme vine Eu sed pe vechiul mormant Rece si inchis in mine Asteptand sa fiu pamant Mereu au incercat sa ma-nteleaga De fiecare data eu am plans Si tot ce mai lasasem sa se vada E...
GLOSSA
de Zabava Aurelian Stelian
Speră într-un viitor Chiar de ai trecutu\'-n față Viața toata ne e un zbor Tu te prinzi de ea cu-o ața Viața noastra e o carte, Să o ții închisă in tine Arată doar ce-ai aparte Dacă vrei sa-ți mergă...
dac-aș fii Eminescu
de Ovidiu Vasile
Dac-aș fii Eminescu Dac-aș fii eu...Eminescu Un luceafăr de talent Așcânta în versuri forma Conținută în fragment Orice formă are-n-trânsa Conținut fragmente pure Care forme au și ele Păreri de la...
Vreme trece, vreme vine.
de Mircea Alexandru Popescu Moscu
01.10.2003 Erau zori inacriti Si piatra nu cadea Decat cand ii spuneam. Ma asculta eterna Si tematoare De vremelnicia mea. Stia ea saraca ca tare m-as supara Cand nu mi-ar da ascultare Si n-as mai...
Vreme trece, vreme vine...
de Cornel Galben
La sfârșitul lunii februarie a anului trecut, orașul Târgu Ocna reintra în arena culturală printr-o dezbatere publică de anvergură internațională, ambiția Asociației Culturale Multiart, inițiatoarea...
\"Vreme trece, vreme vine...\"
de nicolae tomescu
lângă ruine în curtea vechii cetăți - copii printre flori.
Vreme vine, vreme trece..
de milos petru
Nu le știm noi chiar pe toate, Nebunia asta-i mare, Dar ți-o spune Mitru, frate: Vântu` bate a schimbare.
