Marincat Alexandra

De ce răsare soarele în zori? Nu știu! La fel cum nu știu nici ce e dincolo de curcubeu. Nu știu de ce macii sunt roșii, sau unde ajung scoicile când valul le smulge din țărm. Nu știu pe unde

M-am ridicat din pat și am pășit ușor spre ușă, am deschis-o și m-am lăsat pierdută în liniștea zorilor... Mi-am afundat picioarele în iarba udă și-am tras aer în piept. Era atât de

Nu poți să îți dorești mai mult decât să fie o seară rece de toamnă, focul să ardă în șemineu, doar lumânările să mai destindă încăperea, și o blană să se întindă leneșă pe podea la

Încearcă... Încearcă să crezi că poate cerul e mov și soarele o păpădie, să vezi oceanul cât e de uscat și vântul cât e de negru... Încearcă să vezi cum e moartea: balet îmbibat de

un copac imens în mijlocul pustiului munții undeva în spate și eu mă găsesc culcată cu urechea pe pământ ascultânt cum fierb măruntaiele adâncului ochii negrii de

Clipe fierbinți mi se topesc pe tâmple Și briză uscată îmi frânge șuvițe din păr Copacii își rup ramuri de piatră Cărțile reneagă file însemnate Și preotul își lepădă

Am încercat să aștern pe foaia asta tot ce simt, doar că mă împiedică neputința cuvintelor mele de a exprima ce vreau să scriu. Mă dor palmele ce te-au creat, și pielea pe care ai

E ceață. E ceață și întuneric. Ceva tulbură liniștea aspră: sunt pași grăbiți pe un asfalt murdar, e vântul din haina neagră, sau fumul ce încet se pierde din ultima țigară. Încerc să nu