feerie macabra

E ceață. E ceață și întuneric. Ceva tulbură liniștea aspră: sunt pași grăbiți pe un asfalt murdar, e vântul din haina neagră, sau fumul ce încet se pierde din ultima țigară. Încerc să nu fac nici cel mai neînsemnat zgomot, rămân nemișcată de pietre. Nu pot să respir și mi-e teamă ciudat... Simt vântul pe glezne și parcă răsuflare adânca pe ceafă. Mă pierd într-un dans frenetic și sunt nebună și-ncep să râd isteric de sânge; și lacrimi dulci îmi ard obrazul și o rană îmi despică pieptul din ea țâșnind fierbinte smoală... Un vânt dintr-o haină neagră mă cuprinde-ntre aripi și-aleargă... E ceață și întuneric. Pe un asfalt murdar NIMIC. Doar fumul ce încet se pierde din ultima țigară.