"Totul a început de la o zi de octombrie" – 20139 rezultate
0.04 secundeMeilisearch
CMCiulei Marian-Dănuț
Scriu poezie din toamna lui 2002.Totul a început de la o dezamăgire în dragoste. Eu consider că trebuie sa ai o muză pentru a scrie poezie, fără o muză nu pot scrie. Tot ceea ce am publicat până acum pe acest site sunt câteva dintre cele mai noi poezii, căci în perioada 2002 - 2008 am scris aproape 150 de poezii, nu sunt foarte multe...părerea mea. Eu scriu numai pentru a mă exrima, de a exprima ceea ce simt într-o anumită perioadă, pentru mine este un hobby și în același timp și un foarte bun mod de a "elibera" tensiunile cotidiene. Ceea ce am uitat să spun este faptul că sunt un pasionat de psihologie, am terminat Facultatea de Psihologie. Multe persoane spun că sunt foarte talentat în a scrie poezie, așa că aștept și părerile voastre. Accept orice comentarii negative sau pozitive, dar să fie pertinente, mai ales la critici, să aveți un motiv clar, să îmi spune-ți unde greșesc. Un citat din Jacques Salome mi se pare definitoriu pentru sursa inspirației și creativității mele: "Să...
35 poezii, 0 proze
Radu Stanciulescu
După ce m-a adus barza și am facut toate vaccinurile necesare și recomandate de medici, am început să învăț câte ceva despre această lume. Mai întâi de la mama, apoi de la tovarășa învatatoare, după aia de la tovarășii profesori (7+8 ani în total). A urmat liceul, alți tovarăși profesori, alți 4 ani de viață. Am vrut să fiu student. Am reușit - vreo 3 ani cu tovarășii profesori și alți doi cu domnii profesori (adică, revoluția "m-a prins" prin anul III :-) ). Alți 5 ani de viață. La absolvire, mama mă visa "baiat cu studii" dar am devenit "somer cu diplomă". M-am "încordat din toți porii ființei mele" (pe banii alor mei :-) ) și am făcut/absolvit colegiul de informatică. Din 1995 lucrez în domeniul informatic. Mie îmi place să cred că sunt programator, dar am lucrat și ca admin de LINUX și ca un fel de analist-programator în probleme de gestiunea și managementul materialelor la o firmă de construcții metalice. Conform mersului timpului, când totul pare a se muta pe Internet, am...
14 poezii, 0 proze
Aandrada
hhmmmm....:-? ma numesc Dada-Andrada si.. primii pasii i'am inceput nu de mult, cu multe interese ce ma atrag de la drumul initial.. Ziua in care m'am nascut (25.07.1992)..a fost banala.. aiureah.. pana cand glasul meu.. a spart acea monotonie absurda.. am reusit sa supravietuiesc de atunci pana azi.. cu intamplari placute.. neplacute.. Trecutul meu a inceput sa prinda glas, pacat ca ma irita bratara , ca scriam mai multe.. Poate k privirea ta se va ingropa in frazele contradictorii cu viata.. Nu ma vei cunoaste niciodata foarte bine, nu sunt o oarecare, mintea mea are cu totul alte legi... Prin natura mea.. zambesc la orice, insa un zambet parfumat... rar il vezi.. Sunt condusa de visele realitatii, pacat ca tu nu ma vei conduce...].. Nu'ti imagina lumina ochiilor mei, aproape de tine, din moment ce nu ma cunosti.. Imi cresc sansele sa te cunosc, asta numai daca te'ai intrebat vreodata cum reactionez la cuvintele tale.. Imi place sa dorm, sa ajung cu mainile in lumea abisului, sa...
2 poezii, 0 proze
IPilorian paunoiu
https://www.facebook.com/pages/Ilorian-Paunoiu/676881582388949 M-am născut în satul Meieni, comuna Popești, județul Vâlcea, pe Valea Luncavățului, aproape de Pădurea Cotoșmanei. Părinții mei, Păunoiu Constantin și Păunoiu Ioana, oameni gospodari, m-au crescut cu dragoste și într-un mod cu totul special; mama mea, care nu mai este - a decedat în 3 februarie 1999 - mi-a dat o educație religioasă bazată pe fundamentele Bisericii Ortodoxe. Acest lucru mi-a marcat viața și creația literară. Mama m-a adus pe lume în noaptea de 13 spre 14 decembrie - oficial în certificatul de naștere este înscrisă data de 14 decembrie - în anul de grație 1965. Bucuria ei de a mă fi adus în lume a fost umbrita în jurul vârstei de 7 ani, când o boala ciudată, o neputință de neînțeles, începea să-și facă apariția: la început cu febra musculară, apoi cu rămânerea în urmă la orele de educație fizică față de colegii de școală primară. A început de atunci calvarul existenței mele, calvar și mântuire totodată....
90 poezii, 0 proze
Platon Pardău
Alex. Ștefănescu despre Platon Pardău (din rev. România literară, nr. 30/2003): În timpul lui Ceaușescu, Platon Pardău își petrecea, în fiecare an, prima parte a lunii august la mare: stătea în balconul camerei lui din vila scriitorilor de la Neptun și lucra, în timp ce toată lumea se afla la plajă. Așezat pe un șezlong, ținea mașina de scris pe genunchi și bătea fără întrerupere, ca și cum ar fi avut alături o ciornă, deși, în realitate, compunea textul pe loc. Figura lui napoleoniană, căreia doar un tricorn îi lipsea pentru a-l evoca întru totul pe învingătorul de la Austerlitz, exprima o încredere deplină în actul scrisului. În această stare de spirit ( chiar dacă nu întotdeauna într-un balcon), Platon Pardău (născut la 1 decembrie 1934 la Vatra Dornei) a scris de-a lungul anilor mii și mii de pagini de versuri, proză, teatru și publicistică. A început prin a scrie versuri. Numeroasele cărți de poezie pe care le-a publicat - Arbori de rezonanță, 1963, Monolog, 1965, Vânătoarea...
1 poezii, 0 proze
marinescu andrei
!!!!....acestor asa zise poezii nu le-a fost acordata atentie...sunt scrise in cel mult 7 minute cine crede bine cine nu problema lor...dpmdvd la 17 ani p care ii am cunosc foarte bine viata dar cei mai important este ca am inceput sa cunosc foarte bine oamenii...si nu prea imi place ceea ce cunosc...mi se tot atrage atentia in legatura cu gramatica...ca nai scris bine acolo ca nush ce shi nush cum...mi se urca in cap sa vad totul scris ca la carte...o mica greseala acolo nu strica...parerea mea...cine mai are ceva de reprosat rog sa ma contaceteze pe yahoo...poate purtam o discutie nu doar simple reprosuri.
3 poezii, 0 proze
CMCristina Martiuc
Totul începe din dorința de afirmare , apoi nevoia se împletește cu iluzia și aseamănarea multora. O vară amețitoare ma adus la viață nu mai târziu de 4 iulie 1994 Brașov , dimineața târziu. În acest oraș prăfuit , ce nu-mi produce o stare prea bună , am copilărit și crescut , descoperind oameni ciudați și plini de necazuri. Probabil că odată cu descoperirea lor am început goana în a mea cunoaștere. Am terminat cu brio cele opt clase începătoare , iar dorința mea de afirmare nu facuse prea mulți pași înainte.Acum sunt la liceu , șansa sporește , dar dorința scade uneori , se pierde într-un pesimism continuu și se reaprinde cu dimineți zglobii de mai.
27 poezii, 0 proze
CACorneliu Traian Atanasiu
Nu prea știu ce fel de biografie. Profesor de sport. Facultatea de filosofie fără să profesez. Fără veleități și gusturi literare pînă tîrziu. Am citit și am început să scriu într-o criză existențială a tinereții. Totul, după cum s-a dovedit ulterior, cu certe efecte formative. Transfuzii de sînge si iluzii. Am cochetat fără convingere și cu publicistica. Am publicat sporadic în Viața Românească, Cuvîntul, Orizont, Dilema. Într-o vreme am citit și niște mici eseuri la radio România Cultural. Nu mă simt frustrat și nici nu cred că sînt vreo valoare inestimabilă, există destulă literatură bună de citit și fără mine, mi-ar plăcea însă acest joc care oricum e mai confortabil, poate și mai savuros. Cred mai mult în efectele scrisului asupra persoanei mele și încurajez, în ce mă privește, mai puțin veleitarismul literar. De cînd m-am lăsat de fumat, spun oricui mă crede că am vicii prea mari ca să mă mai încurc și cu fumatul. Unul ar fi scrisul. Din 2007, administrez site-ul ROMANIAN KUKAI...
583 poezii, 0 proze
Roman Ionela Nicoleta
Numele meu este Ionela, prietenii îmi spun Ioni. Sunt totul pentru unii, iar nimic pentru alții. Nimeni nu știe cum sunt eu cu adevărat, unii mă văd doar în aparențe și mă caracterizează fără să știe ce fel de persoană sunt. Nu-mi pasă ce spun alți despre mine, sunt simplă, dar totuși atât de complicată. Îmi place soarele, dar nu mă supăr când vine ploaia. Iubesc enorm animalele, în special, câinii. Îmi place creația lui Dumnezeu, îmi place natura. Mi-aș dori din tot sufletul să fim o lume mai bună, să iertăm, să uităm, să ne iubim așa cum El ne-a învățat. Am învățat că trebuie să ascult ca să fiu și eu ascultată la rândul meu. Ador să petrec timpul cu familia, deoarece trebuie s-o prețuiesc cât timp mai e cu mine…. Nu-mi place să se vorbească urât despre familia mea, să se ridice tonul la mine, oamenii să se certe. Mă deranjeză faptul că am început să devenim din ce în ce mai răi, să ne urâm în loc să ne iubim. Aceasta sunt eu…. . “Uită, iartă, cea mai frumoasă artă.” – este motto-ul...
6 poezii, 0 proze
costea florin
Nascut langa o oarecare 'Ozana' dintr un loc uitat de Dumnezeu sunt un oarecare pretendent la o viata mai tihnita. Numele sunt neimportante precum si aceasta asa zisa biografie. Cel ce sunt prin cel ce am fost poate incapea intr un anunt de mica publicitate din rubrica 'obiecte disparute'. Viata este o ironie prea fina pentru a fi conceputa intr o compunere formala mai ales cand este la inceput! Fara a fi goala dar nici prea plina, in amalgamul trairii universale nu poate avea decat tonul impus de acesta pe de o parte si consistenta unei umbre pe de alta parte. Din fericire puterea cuvantului este cu atat mai mare cu cat este folosit in scopul deja conferit celui ce 'graieste'.
1 poezii, 0 proze
Totul a început de la o zi de octombrie
de Ionela Ciobotea
Azi mi-ai stat pe inimă ca un munte uriaș din sare și regrete nespuse credeam c-o să murim împreună ca-n ziua aceea de octombrie când ai început să-mi curgi năvalnic și duios prin vene nu Te-am putut...
27 Decembrie
de Georgescu Ioana
Se zice ca nu exista asa ceva ca spirite sau stafii. Mie imi este foarte clar insa ca cei care zic asta n-au trecut prin ce-am trecut eu. Din totdeauna am fost destul de receptiva la chestiile astea,...
Despărțirea
de Roman Anamaria
Prolog Toți avem aripi... Unii aveți aripi mari desenând deasupra noastră zboruri îndrăznețe și înalte... Alții avem aripi mici încercând zboruri terminate în genunchi... dar o luăm mereu de la...
Hai ku senryu
de Dan Norea
Totul a început cu concursul de haiku organizat pe blogul Romanian Kukai. Prin mai am aflat întâmplător că Florinel –pe numele ei lung Loredana Florentina Dănilă- a câștigat locul II pe etapă și am...
Destinația finală (42)
de Helia Rimoga
Ceasul al doisprezecelea Ariel se afla la Belgrad, la noul sediu al fostului institut Miroslav Hașici. Erau de fapt, niște birouri închiriate într-o clădire din centru. Îi promisese Silviei că îi va...
Sfârșit
de Radu Mugur Ardelean
Scriu aceste rânduri știind că nu le va citi nimeni niciodată. Scriu, aceasta fiind ultima încercare de a mă convinge că nu sunt nebun, că întâmplările din noaptea de zece octombrie au avut cu...
Din jurnal
de Valerian Ciobanu
Luna mai din orice an, fie 2015 sau 2016 trece ca un fulger luminos înainte de furtună. În prima lună de cireșar am stat cu ochii în patru la Starea Civilă, foarte rar - cu ochii în internet....
Dorință rătăcită într-un vis
de Iris Cruceru
Era o zi obișnuită de vară, in care soarele imbrațișa cu frenezie o mare limpede ca lacrima de fecioară neprihanită. Se plimba singură pe nisipul fierbinte, cu părul aruncând în urmă-i străluciri de...
Ziua Unității Germane
de Anton Potche
Tag der Deutschen Einheit – Ziua Unității Germane, o zi de sărbătoare națională fără motive de incertitudine sau chiar umbre de nemulțumiri. Așa s-ar putea crede cu privirea de afară. Cine urmărește...
Destin
de Costin Alexandra
Zâmbește mereu! Asta e lecția cea mai importantă pe care am învățat-o de la mama. Ea spunea că zâmbetul e cea mai puternică armă împotriva tristeții, că nu trebuie niciodată să uit să zâmbesc. Și să...