Ciulei Marian-Dănuț

Nu mai ești aceeași Floare încântătoare, Ce îmi îndulcea amarul, și Cu parfumuri rare Îmi despietrea sufletul și Mă făcea să spun aceste cuvinte rare și clare: Te Iubesc! Nu mai ești

Am căzut într-o groapă cu fiare Vreau să zbier, Dar o voce amăgitoare Mă face să tac și să rămân prizonier În temnița cu multe cadavre Încerc să fiu de fier, Dar o lumină amețitoare Mă face să

Gândul că te iubesc Este foarte Arzător, Nu am mai întâlnit așa ceva, Imediat ce te-am văzut Nu am putut să mai gândesc Am simțit că te iubesc. Te-aș ruga să vii în a mea viață Edenul în

Umbra sufletului meu, Ceea ce mă făcea om, A devenit din ce în ce Mai neclară… Iar azi ea a dispărut; Toate speranțele, dorințele Sufletului meu Au dispărut, s-au dus spre un cer

Mă uit spre cer Suspin adânc Cer-I de fier, Dar de când? Eu disper Și alergând Vreau să zbor spre cer Sufletul îmi e flămând Și trupul îmi e din laser Vreau să mă văd zburând Ca un

Îngerii luminoși, calzi și veseli, au căzut, acum pe înserat într-un infern, unde porțile s-au ferecat și ei s-au transformat în îngeri luminoși, dar acum ei sunt... reci și foarte

De ce ? Iubirea mea mi-ai rupt petalele, cele vii și pline de speranțe, și ai plecat pe o cale necunoscută de mine... și m-ai lăsat aici ca pe un trandafir mort, fără rădăcină, fără

Grea povară am avut Când spinii mă străpungeau Și viața din mine o luau, Lăsându-mă mut. Vântul puternic bătea, Spinii tot îmi străpungeau Crengile, ce îmi cădeau, Dar un înger luminos

Câmpul negru de pelin Câmpul udat de venin, Câmpul ce se zărește În adâncul ochilor mei. Grădina mea frumoasă Este acum ascunsă Sub o mare de venin, Negre plante de pelin. Pământul

La capătul lumii La marginea prăpastiei Ce separă îngerii și oamenii, Se află O cutie neînsemnată… Cutia mea cu zâmbete… Deosebitele zâmbete. Zâmbete dulci, Zâmbetele amare, Au gonit spre

Văd doar un decor sumbru, Înghețat, Pe unde eu tot umblu... Aș fi vrut să-l fi uitat. Focul vieții mele Arde în continuare, Dar deodată a fost stins de acele iele... Și atunci inima am

Coroana mea de aur, Jilțul meu unic, Au dispărut luate de un nour Și nu mai am nimic. Fericit eram Atunci odinioară, Acum când bogăție nu mai am Sunt trist pentru prima

Draga mea, în Interiorul meu Ai creat un Neprețuit sentiment, Arzătorul sentiment de iubire. Timpul trece prea repede Euforia iubirii ne face să vedem astfel. Iubita mea Urăsc când nu –mi

Dragostea Infinitul râu de Aur, Neprețuită comoară Am descoperit-o acum. Tărâmul iubirii ce părea de neatins Este acum un sentiment atins ce nu mai poate fi stins. Iubirea a creat în

Vântul și nisipul frig, Eu pășesc Și mă gândesc că acest vânt aprig Va distruge tot ceea ce iubesc. Este prea cald În acest decor halucinant, Nu aș vrea în acel râu să mă scald Și să plec

Rugându-mă Zi de zi, Aștept ca Cineva să răspundă, Și poate atunci voi fi Mai ferice Pentru că voi știi Că vremea se va încălzi. Dar nu primesc nimic, Și stau și îndur, Și un fior

Iubirea des se ivește În inima celui ce-și dorește, Cu corpul și cu inima, Să iubească o fată care l-a fermecat Și praful cotidian va fi îndepărtat De pe ochi, cap și întreaga lume, Totul

Lacrimile negre mi-au împânzit fața, și cu umbre mi-au tulburat viața. Lacrimile negre pe obraz mi se scurg și eu parcă văd fata la care vreau să ajung… dar nu pot să mă mișc, am prins

Norii de praf au acoperit vechiul cer senin, totul este mai întunecat, și nici măcar o rază nu a mai ajuns, aici, pe acest pământ. Furtuna de nisip ce a izbucnit acum în oaza de

Merg pe drumuri mîntuite, văd comori neclintite, aud glasul dulce al naturii, trăiesc într-o natură fără furii... Dar este doar un vis Ce mă copleșeste. Și deodată, mă trezesc și de

În ochii tăi văd flori, Cele mai frumoase flori, Trandafiri cu petale până-n nori, Cu tulpină ce nu poți să o dobori, Cu rădăcini ce în veci nu pot “omorâ”. În ochii tăi eu văd flori, Acele

Lacrimile mi se scurg pe obraji, precum râurile reci de munte ce șiroiesc alene spre locuri nemaivăzute. Lacrimi de tristețe, lacrimi de fericire? Nu, nu sunt. Acestea sunt lacrimi de

Doar îmi poți aduce fericirea, Doar tu îmi poți reda vederea, Doar tu îmi poți învia speranța Că te voi avea în a mea viață. Doar eu te iubesc cu adevărat, Doar eu am cunoscut un suflet

O, tu, lumină orbitoare, Ai pătruns acum În acest loc fără de soare, Și ai transformat în scrum Nenumăratele mele gânduri amare, Și ai devenit pentru mine, acum, Primul meu soare. Ești un