Nu mai ești aceeași
Nu mai ești aceeași Floare încântătoare, Ce îmi îndulcea amarul, și Cu parfumuri rare Îmi despietrea sufletul și Mă făcea să spun aceste cuvinte rare și clare: Te Iubesc! Nu mai ești
Gladiator
Am căzut într-o groapă cu fiare Vreau să zbier, Dar o voce amăgitoare Mă face să tac și să rămân prizonier În temnița cu multe cadavre Încerc să fiu de fier, Dar o lumină amețitoare Mă face să
Un gând arzător
Gândul că te iubesc Este foarte Arzător, Nu am mai întâlnit așa ceva, Imediat ce te-am văzut Nu am putut să mai gândesc Am simțit că te iubesc. Te-aș ruga să vii în a mea viață Edenul în
Umbra
Umbra sufletului meu, Ceea ce mă făcea om, A devenit din ce în ce Mai neclară… Iar azi ea a dispărut; Toate speranțele, dorințele Sufletului meu Au dispărut, s-au dus spre un cer
Zburând spre cer
Mă uit spre cer Suspin adânc Cer-I de fier, Dar de când? Eu disper Și alergând Vreau să zbor spre cer Sufletul îmi e flămând Și trupul îmi e din laser Vreau să mă văd zburând Ca un
Gând XIV
Îngerii luminoși, calzi și veseli, au căzut, acum pe înserat într-un infern, unde porțile s-au ferecat și ei s-au transformat în îngeri luminoși, dar acum ei sunt... reci și foarte
Gând X
De ce ? Iubirea mea mi-ai rupt petalele, cele vii și pline de speranțe, și ai plecat pe o cale necunoscută de mine... și m-ai lăsat aici ca pe un trandafir mort, fără rădăcină, fără
Povara
Grea povară am avut Când spinii mă străpungeau Și viața din mine o luau, Lăsându-mă mut. Vântul puternic bătea, Spinii tot îmi străpungeau Crengile, ce îmi cădeau, Dar un înger luminos
De ce?
Câmpul negru de pelin Câmpul udat de venin, Câmpul ce se zărește În adâncul ochilor mei. Grădina mea frumoasă Este acum ascunsă Sub o mare de venin, Negre plante de pelin. Pământul
Cutia cu zâmbete
La capătul lumii La marginea prăpastiei Ce separă îngerii și oamenii, Se află O cutie neînsemnată… Cutia mea cu zâmbete… Deosebitele zâmbete. Zâmbete dulci, Zâmbetele amare, Au gonit spre
Gânduri și simțiri
Văd doar un decor sumbru, Înghețat, Pe unde eu tot umblu... Aș fi vrut să-l fi uitat. Focul vieții mele Arde în continuare, Dar deodată a fost stins de acele iele... Și atunci inima am
Decăderea împăratului
Coroana mea de aur, Jilțul meu unic, Au dispărut luate de un nour Și nu mai am nimic. Fericit eram Atunci odinioară, Acum când bogăție nu mai am Sunt trist pentru prima
Declarație de dragoste V
Draga mea, în Interiorul meu Ai creat un Neprețuit sentiment, Arzătorul sentiment de iubire. Timpul trece prea repede Euforia iubirii ne face să vedem astfel. Iubita mea Urăsc când nu –mi
Declarație de dragoste VI
Dragostea Infinitul râu de Aur, Neprețuită comoară Am descoperit-o acum. Tărâmul iubirii ce părea de neatins Este acum un sentiment atins ce nu mai poate fi stins. Iubirea a creat în
În Deșert
Vântul și nisipul frig, Eu pășesc Și mă gândesc că acest vânt aprig Va distruge tot ceea ce iubesc. Este prea cald În acest decor halucinant, Nu aș vrea în acel râu să mă scald Și să plec
Mă rog și cuget
Rugându-mă Zi de zi, Aștept ca Cineva să răspundă, Și poate atunci voi fi Mai ferice Pentru că voi știi Că vremea se va încălzi. Dar nu primesc nimic, Și stau și îndur, Și un fior
Gând V
Iubirea des se ivește În inima celui ce-și dorește, Cu corpul și cu inima, Să iubească o fată care l-a fermecat Și praful cotidian va fi îndepărtat De pe ochi, cap și întreaga lume, Totul
Lacrimi negre
Lacrimile negre mi-au împânzit fața, și cu umbre mi-au tulburat viața. Lacrimile negre pe obraz mi se scurg și eu parcă văd fata la care vreau să ajung… dar nu pot să mă mișc, am prins
Paradisul de atunci a dispărut
Norii de praf au acoperit vechiul cer senin, totul este mai întunecat, și nici măcar o rază nu a mai ajuns, aici, pe acest pământ. Furtuna de nisip ce a izbucnit acum în oaza de
Ultima clipă
Merg pe drumuri mîntuite, văd comori neclintite, aud glasul dulce al naturii, trăiesc într-o natură fără furii... Dar este doar un vis Ce mă copleșeste. Și deodată, mă trezesc și de
În ochii tăi văd flori
În ochii tăi văd flori, Cele mai frumoase flori, Trandafiri cu petale până-n nori, Cu tulpină ce nu poți să o dobori, Cu rădăcini ce în veci nu pot “omorâ”. În ochii tăi eu văd flori, Acele
Lacrimi de durere
Lacrimile mi se scurg pe obraji, precum râurile reci de munte ce șiroiesc alene spre locuri nemaivăzute. Lacrimi de tristețe, lacrimi de fericire? Nu, nu sunt. Acestea sunt lacrimi de
Tu și eu
Doar îmi poți aduce fericirea, Doar tu îmi poți reda vederea, Doar tu îmi poți învia speranța Că te voi avea în a mea viață. Doar eu te iubesc cu adevărat, Doar eu am cunoscut un suflet
Luminoasa muză
O, tu, lumină orbitoare, Ai pătruns acum În acest loc fără de soare, Și ai transformat în scrum Nenumăratele mele gânduri amare, Și ai devenit pentru mine, acum, Primul meu soare. Ești un
Este prea târziu...
Afară s-a înserat, Ceasul încă mai bate, Freamătul naturii se aude înfundat, Dar ceasul merge mai departe. Afară s-a înnoptat Ceasul aproape că s-a oprit, Noaptea se așterne treptat, Afară
Lumina nu m-a uitat
Groaznic, Efortul este de nesuportat, Mă voi preface în nimic, Dar lumina nu m-a uitat, A creat un moment unic, Încărcat De parfumul unui trandafir atât de mic. Chinul a meritat, Toate
Ești prea departe
Ești prea dulce, poate, Eu când mă apropii Aș vrea ca visele să se împlinească, toate, Dar tu întârzii, Tăcerea le sfarâmă, parte cu parte, Dar eu tot sper că te voi auzi, Dar s-au sfărâmat
Despre iubire
Gongul a bătut, Eu te iubesc nespus, Am început să clădesc un Neprețuit castel Iluminat de un Nor de puf, Aroma iubirii. Totul este fermecat Eu de trecut parcă am uitat. Iubirea mă face
Chip, trup și minte
Privirea mea pierdută în ceață A început să zărească, În această viață, O rază de lumină ce începe să pălească, Mă lovește peste față, Și privirea mea începe să zărească O fată, o
Cerul fericirii
Un cer foarte frumos apare În fața alor mei ochi, Inima nu mă mai doare Aș vrea să nu mă mai pot opri, Să ajung la acel frumos soare, Este ceea ce mi-aș dori. Văd acum în acel soare Un chip
Iubire de vară
Aștept, Timpul trece greu Inima vrea să iasă din piept, Mă-nvârt în cerc ca un leu, Oare ea nu vine? Ar fi nedrept. Ochii îmi sunt acum mai mari Fata mea a apărut Amândoi suntem vrăjiți de
Îmi este frig
Mă simt rece, Și un gând ce îmi trece Mă face să aduc acum Ceea ce am transformat în scrum. Un gând nou, Dar totuși vechi, Mă face să fiu atent dinnou La ceea ce îmi trece pe la
Bacoviana
În orașul violet Au coborât acum... Nu se mai aude nici un urlet... Doi îngeri au înviat din scrum, Au aripi de plumb, Și privirea lor acum Este un infern de gheață. Din doi îngeri Unul
Chipul tău...iubire
Părul tău, Ochii tăi, Buzele tale... Tot chipul Mă face să roșesc Și să te doresc Din ce în ce mai mult. Chipul tău celest, Parcă mă “obligă” să te iubesc, Sunt foarte sincer și
Căutându-mi frumoasa muză
Cer frumos Cu luminate zări, Un paradis răcoros Cu mii de făpturi Ce fac acest loc zgomotos, Am acum în aceste vremuri. Pășesc și mă gândesc, Tremur, Roșesc când o privesc Acest chin nu
