Ciulei Marian-Dănuț

Umbra sufletului meu, Ceea ce mă făcea om, A devenit din ce în ce Mai neclară… Iar azi ea a dispărut; Toate speranțele, dorințele Sufletului meu Au dispărut, s-au dus spre un cer

Afară s-a înserat, Ceasul încă mai bate, Freamătul naturii se aude înfundat, Dar ceasul merge mai departe. Afară s-a înnoptat Ceasul aproape că s-a oprit, Noaptea se așterne treptat, Afară

Privirea mea pierdută în ceață A început să zărească, În această viață, O rază de lumină ce începe să pălească, Mă lovește peste față, Și privirea mea începe să zărească O fată, o

Părul tău, Ochii tăi, Buzele tale... Tot chipul Mă face să roșesc Și să te doresc Din ce în ce mai mult. Chipul tău celest, Parcă mă “obligă” să te iubesc, Sunt foarte sincer și

Îngerii luminoși, calzi și veseli, au căzut, acum pe înserat într-un infern, unde porțile s-au ferecat și ei s-au transformat în îngeri luminoși, dar acum ei sunt... reci și foarte

Gândul că te iubesc Este foarte Arzător, Nu am mai întâlnit așa ceva, Imediat ce te-am văzut Nu am putut să mai gândesc Am simțit că te iubesc. Te-aș ruga să vii în a mea viață Edenul în

Ești prea dulce, poate, Eu când mă apropii Aș vrea ca visele să se împlinească, toate, Dar tu întârzii, Tăcerea le sfarâmă, parte cu parte, Dar eu tot sper că te voi auzi, Dar s-au sfărâmat

Lacrimile negre mi-au împânzit fața, și cu umbre mi-au tulburat viața. Lacrimile negre pe obraz mi se scurg și eu parcă văd fata la care vreau să ajung… dar nu pot să mă mișc, am prins

Merg pe drumuri mîntuite, văd comori neclintite, aud glasul dulce al naturii, trăiesc într-o natură fără furii... Dar este doar un vis Ce mă copleșeste. Și deodată, mă trezesc și de

Aștept, Timpul trece greu Inima vrea să iasă din piept, Mă-nvârt în cerc ca un leu, Oare ea nu vine? Ar fi nedrept. Ochii îmi sunt acum mai mari Fata mea a apărut Amândoi suntem vrăjiți de

Iubirea des se ivește În inima celui ce-și dorește, Cu corpul și cu inima, Să iubească o fată care l-a fermecat Și praful cotidian va fi îndepărtat De pe ochi, cap și întreaga lume, Totul

O, tu, lumină orbitoare, Ai pătruns acum În acest loc fără de soare, Și ai transformat în scrum Nenumăratele mele gânduri amare, Și ai devenit pentru mine, acum, Primul meu soare. Ești un

Lacrimile mi se scurg pe obraji, precum râurile reci de munte ce șiroiesc alene spre locuri nemaivăzute. Lacrimi de tristețe, lacrimi de fericire? Nu, nu sunt. Acestea sunt lacrimi de

Draga mea, în Interiorul meu Ai creat un Neprețuit sentiment, Arzătorul sentiment de iubire. Timpul trece prea repede Euforia iubirii ne face să vedem astfel. Iubita mea Urăsc când nu –mi

Mă uit spre cer Suspin adânc Cer-I de fier, Dar de când? Eu disper Și alergând Vreau să zbor spre cer Sufletul îmi e flămând Și trupul îmi e din laser Vreau să mă văd zburând Ca un

În ochii tăi văd flori, Cele mai frumoase flori, Trandafiri cu petale până-n nori, Cu tulpină ce nu poți să o dobori, Cu rădăcini ce în veci nu pot “omorâ”. În ochii tăi eu văd flori, Acele

Un cer foarte frumos apare În fața alor mei ochi, Inima nu mă mai doare Aș vrea să nu mă mai pot opri, Să ajung la acel frumos soare, Este ceea ce mi-aș dori. Văd acum în acel soare Un chip

La capătul lumii La marginea prăpastiei Ce separă îngerii și oamenii, Se află O cutie neînsemnată… Cutia mea cu zâmbete… Deosebitele zâmbete. Zâmbete dulci, Zâmbetele amare, Au gonit spre

Norii de praf au acoperit vechiul cer senin, totul este mai întunecat, și nici măcar o rază nu a mai ajuns, aici, pe acest pământ. Furtuna de nisip ce a izbucnit acum în oaza de

Nu mai ești aceeași Floare încântătoare, Ce îmi îndulcea amarul, și Cu parfumuri rare Îmi despietrea sufletul și Mă făcea să spun aceste cuvinte rare și clare: Te Iubesc! Nu mai ești

Gongul a bătut, Eu te iubesc nespus, Am început să clădesc un Neprețuit castel Iluminat de un Nor de puf, Aroma iubirii. Totul este fermecat Eu de trecut parcă am uitat. Iubirea mă face

De ce ? Iubirea mea mi-ai rupt petalele, cele vii și pline de speranțe, și ai plecat pe o cale necunoscută de mine... și m-ai lăsat aici ca pe un trandafir mort, fără rădăcină, fără

Rugându-mă Zi de zi, Aștept ca Cineva să răspundă, Și poate atunci voi fi Mai ferice Pentru că voi știi Că vremea se va încălzi. Dar nu primesc nimic, Și stau și îndur, Și un fior

Groaznic, Efortul este de nesuportat, Mă voi preface în nimic, Dar lumina nu m-a uitat, A creat un moment unic, Încărcat De parfumul unui trandafir atât de mic. Chinul a meritat, Toate