"Tot mai rar nopțile mele" – 20499 rezultate
0.03 secundeMeilisearchOvidiu Scridon
Ardelean, buletin de Bucuresti fara voia mea, prins in valul cotidian de treburi publicitare, media, marketing, etc, imi amintesc tot mai rar c-am fost fascinat cindva de muzica si poezie.
28 poezii, 0 proze
Bogdan Burileanu
Urâtul Nu-l iubeau deloc. Chiar îl disprețuiau, privindu-l de sus. Un ceva, acolo, de mâna a doua. La ce bun să te împiedici tot timpul cu privirea într-o vechitură antipatică, moștenită din alte vremuri, când utilitățile, dar și gusturile, erau altele? De folosit... le era și silă să o facă. Rar erau obligați să apeleze, fără nici o plăcere, la serviciile lui – îndeobște, când nu ajungeau destul de sus. Se hotărâseră de atâtea ori să îl arunce... La ce era bun? Așa că l-au tot mutat de colo colo, prin casă. Îi căutau un loc cât mai dosit. Și i l-au găsit, până la urmă: în magazia din dos . Să zacă naibii acolo, ca un obiect de prisos ce era. Când stăpânul casei l-a călcat pentru ultima oară în picioare, e posibil să fi tras nădejde până în ultima clipă că nu va fi nevoie să se umilească într-atât. Era orgolios stăpânul... vanitos și al naibii de impulsiv. În rest – pâinea lui Dumnezeu, cum îi plăcea să fie perceput. Aruncat cu o smucitură violentă de sub tălpile bărbatului care se...
6 poezii, 0 proze
Rosu Alina
sunt nascuta intr-o f frumoasa seara de mai intr-o peroada cand timpul avea f mare rabdare cu oamenii si cand parintii mei isi doreau cu disperare o fetita .o data cu nasterea mea trandafirii albastri si-au scuturat petalele moi peste trista patura a amintirilor.cu trecerea timpului in locul trandafirilor albastri au rasarit niste trandafiri rosii dupa care au rasarit tot mai multi trandafiri albi care au rezistat pana azi.
1 poezii, 0 proze
mercas ramona vasilica
ceea ce scriu ma reprezzinta...de multe ori te simti atat de inclestat in rautatea aceasta imensa ce se cladeste cu fiecare zi tot mai mult in jurul tau,te simti cupris de deznadejde, durere iar aceste sentimente te indeparteaza de fericire,de iubire si te indreapta spre lumea singuratatii. Astfel si eu am prins aripi spre un taram unde rautatea aceasta lumeasca nu ma poate atinge. Aici in lumea POVESTILOR miam gasit linistea si pacea ce sper ca nu va fi invadata de intuneric.
18 poezii, 0 proze
Alina Vasilcan
Eu sunt:Albastru Albastru sânge- Simt în mine Acorduri nesfârșite De tonuri cristaline Și odele înalte, Puternic orchestrate- Au dispărut acum Corăbiile-n noapte. Și eu, adânc-adânc, Tot mai adânc, Eu mă scufund În marele albastru surd. Am sânge-albastru Și în mine Se-ntrepătrund Puteri divine. Mi-au revărsat, În suflet și în minte Un mare-albastru, Fără cuvinte...
7 poezii, 0 proze
Danalo S
sunt un om foarte obisnuit,nascuta si crescuta in Arad. Intr_un moment deosebit pentru mine am inceput sa asez versuri pe hartie, si de atunci tot mai asez....
13 poezii, 0 proze
John Berryman
John Berryman (1914-1972) a fost, alături de Lowell, unul dintre poeții cei mai de seamă ai Americii deceniilor \'50 și \'60. După un debut care a atras atenția - lungul poem narativ Omagiu pentru Doamna Brodstreet - evocare într-un limbaj de mare concizie și originalitate a uneia din primele poete puritane ale Statelor Unite, Berryman a evoluat spre un stil tot mai personal, care l-a impus ca una din personalitățile influente ale literaturii țării sale. Cântece de vis este opera sa majoră, care l-a preocupat în ultimii ani de viață (înainte de sinuciderea sa, de asemenea înfăptuită prin aruncarea de pe un pod). E vorba de un lung poem narativ, suită de aproape 400 de piese scurte în trei stanțe a câte șase versuri, în care eroul, uneori povestind la persoana întâi alteori, chiar în cuprinsul aceleiași poezii, acceptând să fie văzut din afară, ca simplu personaj, uneori dialogând cu sine însuși, alteori cu un interlocutor căruia i se adresează cu apelativul folosit in blues, „Domnule...
1 poezii, 0 proze
Mihaela Lica
Nu-mi place sa vorbesc despre trecut. Poate din lasitate? Ma tem sa vorbesc despre ce am fost, ca nu cumva sa nu-mi mai pot opri lacrimile. Totusi... Am fost jurnalist militar si mi-am iubit meseria. Pro Patria m-a invatat sa traiesc, sa iubesc oamenii, sa-mi iubesc neamul si sa inteleg natura romaneasca. Cine poate crede cata puritate si dragoste de viata poarta uniforma de camuflaj? Am crezut in iubire si am plecat din tara. Am crezut ca iubirea nu are granite. Inca mai cred. Doar ca, de data asta, nu a fost pentru mine... Sunt din 2002 in Germania. Prea mult... Ce mai e de spus? Multi ar vrea sa fie in locul meu. Dar, stiti... e adevarat: fie painea cat de rea, tot mai buna-n tara mea. Ma voi intoarce. Pana atunci am sa fac tot posibilul sa contribui cumva la promovarea unei imagini pozitive pentru Romania in lume. Avem doar atatea minuni!
1 poezii, 0 proze
Lazar Marian Tudorel
M-am nascut, am murit, am renascut. Totul prin durere! Am facut scoala, facultate si am creat. Prima poezie, publicata in revista liceului,un liceu de matematica-fizica si de militarie. Celelalte...literatura de sertar si idei lasate la dospit. Am fost geniul familiei, speranta familiei, nebunul familiei, iar acum, ciudatul familiei, dar tot mai spera in mine! Si ar mai fi, dar sunt Fecioara si fecioarele se lasa greu dezvaluite in toata goliciunea lor.
13 poezii, 0 proze
Banu Mihai
Nascut in Brasov , anu \'91 , copil destept de mic, isi strica educatia la liceu cand incepe sa cunoasca fete si sa bea alcool, ii place sa scrie dar e la profil mate-info, parintii il considera o stea cazatoare (nu in sensul bun, in cazul in care exista un sens bun), pierde vremea pe calculator dar e determinat sa faca ceva in viata chiar daca nu stie ce, asteapta un semn...chiar daca e tot mai clar ca nu o sa apara...convins ca se va descurca bine..
4 poezii, 0 proze
Tot mai rar nopțile mele
de petre ioan cretu
în care tot mai rar nopțile mele sunt fulgerate de trupuri fierbinți de femei de fapt nopțile îmi sunt din ce în ce mai triste mai pline de dureri oasele mi se tânguie ca o orgă cu tuburile sparte...
strada plantelor
de mircea lacatus
pe atunci locuiam pe strada plantelor avocatul ionilă îmi respecta solitudinea chiria o plăteam destul de regulat un pat o masă și-o fereastră toate albastre în curtea vecină dincolo de gardul de...
Când știi?
de Sorin Teodoriu
Când știi că ai iubit prea mult, că ai făcut destule concesii, când știi că ai dezvăluit prea multe adevăruri despre tine, că ți-ai oferit gândurile și inima prea ușor? Când știi că ai greșit din...
Poate despre un zburător trecut în rezervă
de petre ioan cretu
te-am auzit huruind pe balcon cu țâfnă cu mii de animăluțe amușinind pe bâjbâite aerul nopții și eu pluteam pluteam nevăzut sau mă răsuceam în mine cu furie oarbă poate ai crezut că sunt un zburător...
Amintiri dintr-un oraș părăsit
de Dana Banu
îmi aduc aminte zăpezile uluitoare și munții nu știu de ce în ultima vreme cuvintele parcă le rup din carne din os și din sânge le arunc înspre lume și fug Cinematograful în copilărie mergeam aproape...
Corespondente
de Antemir Antonio Eduard
1 ….oamenii m-au adoptat... un fel de prezenta atipica atmosferei de targ de campie, sarac si plin de prejudecati.... Vreo cativa tati cu fete de maritat au inceput sa-mi prezinte... oarecum voalat...
Fără titlu. IV
de Dana Marinescu
În seara aceea am ieșit la plimbare, cum obișnuiam în fiecare seară. Sau noapte. Uneori până spre cinci dimineața fără să ne dăm seama când și cum a trecut. Am intrat într-un bar cu prea puțini...
„Praf în vânt”
de florin otrocol
„Încă o noapte reușită cu mine” se gândi el, strivind țigara de pereții de ceramică ai scrumierei. Avea parte de acele nopți în care nimeni și nimic nu-i putea lua liniștea. Nici măcar prezența ei...
Limite
de Paul Pietraru
- Acum șase ani, ar fi sunat romantic, acum însă, este o afirmație realistă, verificată de timp, și cum prietenii își fac și confidențe, pot să vă spun, având și consimțământul lui, că Sergiu o...
SÃPTAMANA DE LA CAPATUL DRUMULUI
de Claudia Martis
SÃPTAMANA DE LA CAPATUL DRUMULUI Miercuri... M-am intors de cateva zile in oras. Au trecut zece ani de cand am plecat, zece ani de cand am fugit din fata amintirilor, sperand sa uit. De ce...
