Căutare

Gheorghe Brăescu (n. 29 ianuarie 1871, Iași - m. 15 martie 1949, București) este un prozator și un comediograf român. Fiul lui Alexandru Brăescu și al Mariei. Este printre puținii militari din România care pe lângă arme s-au ocupat și de literatură. A avut o tinerețe aventuroasă, a fugit de acasă pentru a se înrola în Legiunea franceză, unde a luptat sub contract timp de doi ani. La întoarcere a urmat Academia militară, a ajuns maior și inspector al vieții culturale din armată și a început să scrie literatură. În timpul primului război mondial a luat parte la campania din Transilvania, în 1916, și este rănit și i se amputează brațul drept. Este arestat și închis în lagărele germane din Stralund, Breseen și Neise, apoi este eliberat, revine în țară unde este trecut în rezervă cu gradul de general, în 1918. În volumele sale de schițe și nuvele Vine doamna și domnul general (retras din librării din cauza greșelilor de tipar), Doi vulpoi, Maiorul Boțan, Schițe vesele a surprins cu umor și...

1 poezii, 0 proze

Aldo Palazzeschi

Aldo Palazzeschi (pe numele real Aldo Giurlani) s-a născut la 2 februarie 1885 la Florența. Urmează inițial o școală de actorie (avându-l coleg pe Marino Moretti), fiind chiar actor pentru o perioadă în compania teatrală a Lydei Borelli. Trăiește izolat aproape tot timpul la Florența (cu unele sejururi la Paris) până în 1941, când se mută la Roma unde va și deceda la 17 august 1974. Pe propria cheltuială îi apar primele trei plachete de poezie: I cavalli bianchi (1906), Lanterna (1907) și Poemi (1909). Va adera la mișcarea futuristă, publicând L\'incendario în 1910 sub auspiciile lui T.F. Marinetti. (Aici, e de observat că Drumețul incendiar al lui Gellu Naum apare abia în 1936). Deși mai revine în 1925 la Vallecchi cu o antologie, intitulată Poesie, Palazzeschi va traversa apoi o lungă etapă de proză (având ca punct maxim apariția romanelor Stampe dell\'800, 1932; Le sorelle Materassi, 1934). Spre sfârșitul vieții, cu Cuor mio (1968) se întoarce către actul poetic, retrăindu-l cu...

0 poezii, 0 proze

Zilot Românul

Zilot Românul (pseudonimul lui Ștefan Ioan Fănuță) (n. ~ 27 decembrie 1787, București - d. 12 noiembrie 1853, București) a fost un jurist, poet și cronicar român. A scris istorii în versuri și în proză ale Țării Românești din timpul lui Constantin Hangerli (1796) până la Răscoala lui Tudor din 1821. Prima parte, intitulată „Domnia lui Constandin vodă Hangerliul” a terminat-o în 1800, la o „copilărească vârstă”. Alte lucrări mai de seamă ale sale au fost o cronică în versuri despre „Anul 1848” și un poem alegoric numit „Dăslușire”. Crezul său ca istoric și l-a exprimat într-o poezie celebră, intitulată chiar „Definiția istoricului”: „ Istoric sunt, n-am frate, N-am rudă, n-am vecin: Stăpân am p-adevărul, Lui cată să mă-nchin! ” Cronicile sale au fost publicate întâi de B. P. Hasdeu (1884), apoi de Gr. Tocilescu (1885 - 1891) și de G. T. Kirileanu (1942). O ediție mai recentă a apărut în 1996 cu studiu introductiv, note, comentarii și indici de Marcel Dumitru Ciucă, cel căruia îi revine...

1 poezii, 0 proze

Petre Solomon

Petre Solomon (n. 15 februarie 1923, București - m. 28 octombrie 1991) a fost un scriitor și un traducător evreu din România. Urmează Liceul Comercial „Cultura”, apoi cursurile Colegiului pentru evrei „Onescu”, până în aprilie 1944, când pleacă în Palestina, de unde revine în august 1946. În continuarea studiilor de limbă și literatură engleză, începute în cadrul cursurilor organizate de „University of Cambridge” la Haifa, își ia licența la Facultatea de Litere a Universității din București. Lucrează un timp în redacția Editurii „Cartea Rusă” și apoi la Agerpress, de unde este scos în 1952, după excluderea din partid, din pricina interludiului palestinian. A debutat în toamna lui 1944 cu versuri în revista „Orizont”, publicând de-a lungul anilor mai multe volume de poezii: Lumina zilei (1954), Drum spre oameni (1956), Relief (1965), Între foc și cenușă (1968), Umbra necesară (1971), Exerciții de candoare (1974), Culoarea anotimpurilor (1977), Timpul neprobabil (1985), Hotarul de...

2 poezii, 0 proze

Marincat Alexandra

timpul trece si fara sa vrem ne schimbam... sunt simpla dar complicata, colorata dar alb-negru, fericita dar trista, linistita dar tumultoasa...sunt prea greu sau prea usor de descifrat, sunt neinteleasa sau previzibila, sunt o bucata de lut lasata in voia sortii pentru a o modela... sunt o piatra peste care am lasat sa treaca apele, sa o zgarie, sa o slefuiasca, sa o marcheze pe veci...

8 poezii, 0 proze

Ciu Radu

Cum trece timpul......daca as putea sa stau pe loc, poate ca lacrimile ar inceta sa curga si as putea sa uit cat de albastru arata cerul in seara asta.

47 poezii, 0 proze

Vartolomei Simona

Cum mai trece timpul....26 de ani (intre timp m-am si maritat)....si lucrurile incep sa capete forma...cuvintele incep sa capete forma....sufletul insusi ia forma universului.E bine.Astazi, doar astazi, e bine.

47 poezii, 0 proze

Mircea Leonte

nascut in timpul iernii, am inceput sa traiesc asa cum am stiut eu mai bine(sau mai prost).

26 poezii, 0 proze

Benchea Gema

nu-mi permite timpul

4 poezii, 0 proze

Timpul revine

de Ana Drobot

Timpul pare să se întoarcă Odată cu trecerea anotimpurilor Înainte să plece din nou Și mergem împreună mână în mână Iarna aduce înapoi Crăciunul Din nou şi din nou Amintirile îngheață totul Și...

Timpul fuge

de narcisa francesca

Timpul fuge Timpul curge, totul curge Amintirile raman Timpul pleaca Timpul vine Amintirile ne dor Timpul sta Timpul revine Amintirile nu mor Timpul rece Timpul cald Amintirile-nghetate Timpul curge...

Desprinsă

de Ghe. C-tin Orghici

Mai tot timpul revine, de parcă-i desprinsă din iarna ce trece. Primăvăratică sparge-n zăgazuri de gheață. Spun mai tot timpul, deoarece uneori nu-i aud bătaia ca de ceasornic, alteori….?!? Chiar...

ProzăAtelier

Jocul continua

de Stanica Ilie Viorel

\"printre munti si printre vai, trece o caruta...\" pasii mi se opresc si timpul revine jocul oamenilor mici ma ridica ca pe un covor fermecat zborul ma aseaza in verdele din spatele casei acolo unde...

Străluciri

de Alexandru Mărchidan

cuvinte pierdute în călătorii, timpul dus pe câmpiile fără de capăt, penumbrele lunii – nu-mi pasă de ele! sunt oglinzi înșelătoare, imagini pierdute prin pierdutele universuri ale inimii. cuvintele...

ispitire

de Florentin Cristian

Parcă ai vrea într-o parte Dar nu poți că nu e semafor Tot gândești, ai vrea o carte De tot dar timpul revine voiajor Ce piți să faci mai mult atunci Tu sau ceilalți alcătuind o lume Și în orașe sunt...

Iluzia iubirii

de Dinulescu Carmen-Alina

Mă doare iluzia iubirii promise, am fost o regină prinsă în capcana unor vise, înconjurată de castele cu ziduri scăldate în soare și am crezut eronat că iubirea e desprinsă din cerul senin și că...