Căutare

sunt un simplu om care nu vrea decat sa se afirme dar sa nu fie criticat de cei care nu stiu ce este o poezie ma aplec cu turpul caut o stea ma inailt cu privirea stau si ma intreb:oare unde o fi ea? te caut pe tine cea mai iubita femeie-iubita de mine sa stii ca te astept ,te astept si o viata cum sa urasc un trup ,un suflet,o inima te tine TE IUBESC tu esti cea mai aleasa sa-ti dau tot ce am sa-ti dau toata iubirea unde esti acum? de-mi caut eu mangaierea? DOAMNE CAT TE IUBESC! cu tine in viata.... stiu ,ca pot sa reusesc iar pt tine doar mai am speranta o lume mizera fara rusine doar cu dispret o fericire ce-i doar efemera nimic nu are pret mai putin dragostea!!! eu am nevoie de tine tu te gandesti acum? oare gandu-ti e la mine? sa fiu eu oare singur la capat de drum? te rog te implor iti cer si iertare caci nu mai vreau sa mor atunci nu mai am sperante cum oare sa fac cum oare sa ajung ca de durere sa scap sa nu mai plang cum ra razbesc sa uit de necaz,sa-l uit de ce exist de ce...

1 poezii, 0 proze

Alexandra Alb Tătar

~ n. 15 iulie 1981 ~ locuiește în Tg. Mureș ~ psihoterapeut/ profesor psiholog ~ licențiată a Facultății de Psihologie, Universitatea din București; Master în Psihodiagnostic, Consiliere și Psihoterapie; Formare în Psihoterapii cognitiv-comportamentale; Formare în Psihoterapie pozitivă ~ e-mail: alexandratatar@gmail.com * dă-mi un nume ce-a adormit într-o barcă plutind înspre ceruri în noapte cum te caut esență de mult dinainte s-o știu te zbăteai printre șoapte ** aș fi o poveste fără sfârșit și toți ar cunoaște-o fără s-o citească o carte scorțoasă din care-ar cădea albastre petale de nu-mă-uita *** când te trezești în penumbra umană privește mâinile ce modelează chipul pseudooamenilor oamenii se cunosc după problemele pe care le sculptează dimensiunea forma spiritul singurul algoritm inalterabil cioplit doar din lumini **** suprarealitatea se pedepsește cu închisoare în demență e o infracțiune asupra minților ce nu au inocență nici înălțimea s-o atingă lărgimea s-o cuprindă lumina...

148 poezii, 0 proze

Adrian Vancica

Acolo Acolo unde nu era nicio speranta, acolo unde nu era NIMIC Eu am sadit un strop din mine, si am intrins aripi spre INFINIT. Acolo in pustiul inefabil, in care nici-un vis nu a AJUNS Dilema metafizica a lumii, indescriptibil jalea m-a PATRUNS. Acolo unde stancile au nume, acolo unde nu-i pacat sa CREZI Acolo unde spaimele sunt zane, acolo te gasesti si-apoi te PIERZI In labirintul iluziei desarte, se nasc in voie ale lumi PLACERI Pentru ca eu sa pastoresc in voie, dilemele-ti de maine si de IERI. Acolo unde viata nu-i perfida, acolo unde mortii isi ZAMBESC Printre nisipuri miscatoare, te caut in zadar si-ti spun ca te IUBESC Acolo nu e timp de amagiri desarte, acolo nu a fost NIMIC Eu, ANONIMUL serilor de basm, din tine ma cobor si ma RIDIC!

1 poezii, 0 proze

Mihail Iacob

Nu știu exact unde începe biografia și unde se termină obiceiul prost de a te explica în fața unor oameni pe care nu-i vei întâlni niciodată. Scriu uneori din reflex, alteori din lipsă de altceva mai interesant de făcut cu gândurile. Nu există o linie clară între ceea ce „vreau să spun” și ceea ce iese efectiv pe ecran — și probabil nici nu ar trebui să existe, altfel ar deveni prea ordonat și ar pierde sensul de joc. Imi place ideea că un text poate să pară important doar pentru că a fost scris cu suficientă încredere, chiar dacă în interiorul lui nu se întâmplă nimic, nici 13% sigur... Nu cred în versiuni finale ale oamenilor, doar în schițe mai mult sau mai puțin abandonate. Dacă ai ajuns până aici căutând o concluzie, probabil nu o să găsești una. Nici eu nu o caut.

1 poezii, 0 proze

Adriana Marilena Stroilescu

Nu sunt deât un punct în mijlocul universului, o mică parte din natură, un fel de pastel al pământului în care cineva a amestecat printre luturi și catifele griuri dintr-un cer de cenușă cu pulberi din zilele în care te dor ochii de atâta soare. Viața e cel mai frumos lucru ce mi-a fost dăruit de aceea am propriul meu rol de jucat și caut să-l descopăr și să-l umplu cât mai bine cu aptitudinile mele căci vreau să trăiesc în armonie cu mine și cu ceilalți, să-i tratez cu iubire, înțelegere și respect. Stiu că în fiecare om ca și în lemnul unui copac se poate ascunde o vioară Stradivarius, drept pentru care nu-mi voi arunca niciodată visele la gunoi și voi căuta cântecul în acea sonoritate compatibilă cu mine. Mă uit la păsările cerului, "ele nici nu seamănă nici nu seceră și nici nu strâng nimic în grânare" iar " crinii de pe câmp nici nu torc, nici nu țes", atunci de ce mi-aș face vreo grijă?!... Foarte important nu e ceea ce avem în buzunare, ci mai ales ceea ce ținem în inimă,...

221 poezii, 0 proze

Bogdan

Sunt unul dintre cei "doua mii si ceva" de indivizi de pe acest site,ce isi posteaza cateva dintre scrierile lui,scriu pentru ca asa simt,traiesc din plin viata cu toate placerile si neplacerile ei,ma refugiez intr-un alt unghi undeva in partea neutra a realitatii,observ,analizez,refulez idei si "ma hranesc cu carti",savurez inteligenta unor genii(a celor care au murit de mult dar inca mai traiesc si astazi),nu caut celebritatea(ea singura te gaseste daca intr-adevar ai talent!),blestem ignoranta si stupiditatea unora si ma revolt asupra inculturii voite. Prefer "refugiul spasmodic in realitate" si nu doresc sa ma ascund in visuri,corespondez cu trecutul,ma lupt cu prezentul si conversez cu viitorul,las melancolia sa ma mangaie pe frunte si realitatea sa ma pocneasca peste ceafa! in rest...eu pentru mine,lumea peste mine si altii peste voi! Sa ne minunam de tot si sa ma bucur de mine!

6 poezii, 0 proze

serban dacia lavinia

E greu sa iubesti cand nu esti iubit Stii ca esti viu dar simti c-ai murit Incerci sa te minti ca poate totusi te iubeste Dar nu intelegi de ce mereu te raneste Tu cauti o iubire perfecta, T-i se pare ca a ta e mult prea defecta Dar iubirea ce-o cauti nu exista, Si nu are rost sa fii trista Iubeste ce ai, ce vezi, ce simti Si nu incerca in zadar sa te minti Iubirea ce-o cauti n-ai s-o gasesti Si ce daruiesti, inapoi nu primesti Dar si cand se intampla sa crezi ca ai gasit-o Iubirea pe care mereu ai dorit-o Fii fericit atat cat o ai Primeste dar nu uita sa si dai! Si cand va pleca lasa usa deschisa Chiar daca inima ta e distrusa Ca alta iubire pe ea va intra Si viata si inima-ti va lumina!

1 poezii, 0 proze

corui mihai george

"Mira-te de tot ce ti se intampla, mira-te de tot ce vezi atata timp cat ai sa te miri esti salvat" Nichita Stanescu

151 poezii, 0 proze

Te caut rătăcind prin ceață...

de Nelia Viuleț

Te-am așteptat mult timp și nu ai venit, probabil nu m-ai găsit. Mi-am zis că timpul se scurge și nu voi reuși să te întâlnesc niciodată, apoi m-am hotărât să te caut. Te-am întâlnit, am crezut că...

Tu si eu

de george lupascu

Tu și eu Două puncte cardinale, tu ești Sud, și eu sunt Nord, Iar pe portativul vieții,două note-n dezacord. Intersecție de zile,într-un timp întârziat... Tu,mereu acea rămasă, eu, mereu acel plecat....

Iubire-n mister

de Elena Paduraru

O efemeră viață și-o iubire-n mister se scaldă-n deasă ceață pe un soclu auster. În fumul dens, prin eter, este a mea sentință ascunsă-n fund de crater făcut de suferință. Te caut prin unghere cu...

ființă. ramuri în cer

de Serban Moescu

Tu să nu-mi spui cum te numești Ființă cu pielea de sticlă, Voi măsura cu tihnă ceea ce ești, Cu tihnă, și poate cu frică. Tu să nu-mi scrii despre cum crești Ființă cu părul în soare, Voi cerceta-n...

UNIVERS RATACITOR

de bendas bianca anamaria

E noapte afara... si nouri grei de ceata invaluiesc tinutul. E frig... atat de frig si de infiorator! Razele lunii palide, de mult si-au pierdut urma, iar pazitorii iubirii se ascund din fata urgiei....

Dușmanul timpului inamic

de Danut Gradinaru

Goana goana nebună, ceasul rodea timpul secundă cu secundă ca o mișcare în propria uzură ce mai târziu urma să fie pedepsită prin aceeași poartă. Odată pornit cine mai putea să-l oprească! Nimic mai...

ProzăAtelier

jocul

de vitalie sprinceana

JOCUL - Vezi luna? - Da... - Seamănă cu tine: tot atât de frumoasă și seducătoare. - Ești... - Cum? - Irezistibil! Mă faci să mă scurg printre degetele tale. Te iubesc, visătorule! - Și eu, lichidul...

ProzăAtelier

Undele magnetice ale lui z

de Cristina Muntean

Picătură cu picătură viața pe care ai clădit-o se duce afară prin geam, la muncitorii de pe blocul vecin, să se șteargă pe picioare în dimineți ploioase, mirosind a trup ars degetele mi s-au încleșta...

inițierea în cuvânt

de Macovei Costel

1. nașterea întrebării cerul respiră lumină strecurandu-și temerile printre nori ce mă fac dacă nu va fi îndeajuns ? dar tunetele îi dau de veste că-i vreme de odihnă și poate de melancholie pământul...

Ratacind prin amintiri

de Neagoe Simona

Si cauți iubire-n trecut, in vise de ere uitate Si cauți dorința-n tăciuni, in focuri cu lacrimi udate Si nu te mai poți mișca prin greaua si sumbra tăcere Ce s-a lăsat intre voi după o lunga si...