Poezie
Tu si eu
Vesnicia secundei
1 min lectură·
Mediu
Tu și eu
Două puncte cardinale, tu ești Sud, și eu sunt Nord,
Iar pe portativul vieții,două note-n dezacord.
Intersecție de zile,într-un timp întârziat...
Tu,mereu acea rămasă, eu, mereu acel plecat.
Amintiri topite-n lacrimi,nopți de veghe fără vis;
Mă întorc cu gândul către, paradisul interzis.
Ne-a fost scris în cartea soartei,să trăim absurd, minor;
Existențe fără formă și-mpliniri în jurul lor.
Eu, copacul fără roade, tu, poemul fără vers,
Acontând de pretutindeni,împliniri cu sens invers.
Insule pierdute-n zarea,necuprinselor zidiri.
Flori de iris vestejite,decupate din priviri.
Ne rotim în cercuri stâmte, văduviți de orizont;
Bătăliile din suflet, nu ne-ncap pe-același front.
Două drumuri ostenite, întâlnindu-se-n răscruci;
Eu te-ntreb: \"Ce faci iubito?\"
Tu mă-ntrebi: \"Unde te duci?\"
Eu, hoinarul fără stare,rătăcind prin ceața grea.
Tu, izvor secat de lacrimi, ce-au căzut în urma mea.
002.335
0