"Tăcerile dintre noi" – 19373 rezultate
0.01 secundeMeilisearchRadu D. Rosetti
Despre familia Rosettise stie ca e una dintre familiile boieresti foarte vechi din Tarile Romane. Era originara din Italia, unde radacinile ii coborau pana la inceputul secolului al XIV-lea. O ramura a sa si-a continuat existenta acolo, cu succesiuni remarcabile, iar o alta a ajuns la Constantinopol. De acolo, primii reprezentanti ai ei au poposit prin secolul al XVII-lea in Tarile Romane, unde s-au despartit in doua ramuri. Una s-a stabilit in Valahia, iar cealalta in Moldova. In ramura valaha, Radu D.Rosetti (1874-1964) era fiul lui Dumitru Rosetti, deputat si ziarist, cunoscut si sub pseudonimul Max, descendent din contele Nicolae Rosetti, care fusese ginere al lui Constantin Brancoveanu. Radu Rosettia fost, cum scrie George Calinescu, un avocat abil, dar si un scriitor prolific, adaptand pentru literatura romana o maniera franceza a vremii, prin poezii sentimentale ce ilustrau viata celor de jos. Potrivit aceluiasi George Calinescu, "cu Radu D. Rosetti se inaugureaza la noi o...
1 poezii, 0 proze
Ernesto Sabato
Ernesto Sábato, unul dintre cei mai importanti prozatori latino americani, s-a nascut in Rojas, oras in provincia Buenos Aires, Argentina, in 1911. Parintii erau imigranti italieni, Juana María Ferrari si Francisco Sábato. E doctor in fizica si a tinut cursuri de filosofie la Universidad de La Plata. A lucrat in celebrele laboratoare Curie de la Paris dar, in 1945, a abandonat cercetarea stiintifica pentru a se dedica in exclusivitate literaturii A scris variate carti de eseuri despre om si crizele timpului nostru si despre sensul activitatii literare -Scriitorul si fantasmele sale (1963), Apologii si rechazos? (1979)-, si trei romane: Tunelul (1948), Despre eroi si morminte (1961), si Abbadon, exterminatorul (1974), toate trei fiind traduse in limba romana. A primit premiile Cervantes si Gabriela Mistral in 1984, iar in 1999 si-a publicat autobiografia, "Antes del Fin" - "Inainte de Sfarsit", publicata de editura Humanitas cu titlul "Inainte de tacere".
11 poezii, 0 proze
André Breton
André Breton (n. 19 februarie 1896 - d. 28 septembrie 1966) a fost un poet francez, eseist, editor și critic, șef inițiator și unul dintre fondatorii curentului cultural suprarealism, împreună cu Paul Eluard, Luis Buñuel și Salvador Dalí printre alții. Manifestele suprarealiste ale lui Breton contin cele mai importante expuneri teoretice ale mișcării. André Breton s-a născut la Tinchebray (Orne) ca fiu al unui negustor. Și-a petrecut copilăria pe meleagurile britanice începând să scrie de mic poeme – l-a cunoscut pe poetul Paul Valéry. A studiat medicina și mai târziu psihiatria datorită căreia, în 1921, l-a cunoscut pe Sigmund Freud. În timpul primului război l-a cunoscut pe Jacques Vaché, un dadaist înfocat. În 1916 el s-a alăturat curentului cultural dadaist, dar după un timp a formulat o serie de obiecții la adresa asupra dadaismului, declarând: „ Lasă tot. Lasă Dada. Lasă-ți nevasta. Lasă-ți amanta. Lasă-ți speranțele și temerile. Lasă-ți copii în păduri. Lasă-ți substanța...
36 poezii, 0 proze
Alexandru Paleologu
Alexandru Paleologu (n. 14 martie 1919, București, d 2 septembrie 2005, București) a fost un scriitor, eseist și critic literar, diplomat și om politic român. Alexandru Paleologu în 2003Eseistul s-a format la școala lui Paul Zarifopol, căruia i-a și îngrijit mai multe antologii, fiind cunoscut mai ales prin volumul Bunul simț ca paradox. În antologia Spiritul și litera sunt adunate câteva dintre eseurile sale despre literatura română, precum Tema duelului la Camil Petrescu. Volumul Treptele lumii sau calea către sine a lui Mihail Sadoveanu propune unica interpretare ezoterică din literatura critică românească a romanului Baltagul. -a născut într-o veche familie boierească care își are probabil originile în Imperiul Bizantin, familie care s-a mutat din Lesbos în Țările Române la începutul secolului al XVIII-lea (se pare că este descendentul ultimului împărat bizantin). Prin diverse înrudiri, Paleologu a fost descendent al marelui domnitor Constantin Brâncoveanu. Tatăl său a fost...
1 poezii, 0 proze
Ațo Șopov
Ațo Șipov s-a născut la Stip în 1923. Face studii superioare la Facultatea de litere din Skopje, devine membru al Academiei macedonene, președinte al Asociației scriitorilor iugoslavi, președintele Asociației traducătorilor, președinte al Comisiei pentru relații culturale cu străinătatea, ambasador al Iugoslaviei în Senegal. În 1940 i se tipărește prima carte de poezii intitulată „Hanuri”. A mai publicat următoarele volume de versuri : Poeme, Drumurile tinereții, Cu mâinile noastre, Versuri despre durere și bucurie, Scufundat în tăcere, Cântece, Neant, Nașterea cuvântului, Spectatorii de duminică, Poem pentru femeia neagră. A tradus în macedoneană din Shakespeare, Rostand, Corneille, Leopold Sedar Senghor. Ațo Șopov este unul dintre poeții cei mai reprezentativi ai liricii macedonene, poezia sa stând sub semnul interogației permanente, descifrării și înțelegerii existenței, setei de a ști și de a putea imagina idealul.
3 poezii, 0 proze
Emil Giurgiuca
Emil Valer Giurgiuca (n. 27 decembrie 1906, Diviciorii Mari (lângă Gherla - jud. Cluj) - d. 3 martie 1992, București) a fost un poet și traducător român, unul dintre cei mai activi și mai importanți reprezentanți ai așa-zisului grup de "tineri poeți ardeleni" (Mihai Beniuc, George Boldea, Ion Th. Ilea ș.a.) al căror stil se poate descrie drept o încrucișare discretă și armonioasă dintre modernism și tradiționalism. A scos împreună cu George Boldea (un poet a cărui singură plachetă de poezii a fost prefațată de Giurgiuca) revista "Abecedar" la Brad. A realizat antologiile "Poeții tineri ardeleni" (1940) și "Transilvania în poesia românească" (1943). În timpul perioadei de tăcere editorială începând cu anii '40 târzii, a tradus din literatura maghiară și a fost profesor secundar de română și limbi clasice la două licee din București. Volumele sale începând cu Poemele verii au fost superficial criticate de unii critici drept "poezie conjucturală", în fapt poetul având o reală vocație...
7 poezii, 0 proze
Milan Kundera
Milan Kundera (născut pe 1 aprilie 1929 la Brno, Cehoslovacia) este un romancier și un eseist francez de origine cehă. Trăiește în Franța din 1975, fiind cetățean francez din 1981. Când, în 1968, tancurile sovietice spulberau Primăvara de la Praga, dezghețul comunismului stalinist, Milan Kundera era deja un scriitor cunoscut întrucât publicase poezie, teatru, eseuri, iar primul său roman, Gluma, și nuvelele adunate în volumul Iubiri caraghioase fusesera tipărite în ultimul an în peste 150.000 de exemplare. Kundera, împreună cu alți artiști și scriitori cehi, printre care și Václav Havel, a fost implicat în 1968 în mișcarea de emancipare politică cunoscută ca Primăvara de la Praga, o perioadă în care un regim democratic a fost în cele din urmă strivit de intervenția brutală a armatei sovietice și aliaților ei care au participat la invadarea Cehoslovaciei, dintre care au lipsit doar România și Albania. În primul său roman, Gluma, parcă presimțind viitoarea invazie sovietică, Kundera...
4 poezii, 0 proze
Jean Mogin
Născut la Bruxelles, la 25 aprilie 1921. Jean Mogin se trage dintr-o familie de origine franceză, emigrată în Țările-de-Jos cu puțin înainte de revocarea Edictului din Nantes (1685). Fiu al poetului Norge, Jean Mogin este poet, autor dramatic și critic literar. A studiat arheologia și istoria artelor. A condus serviciul de teatru și literatură al Radiodifuziunii naționale belgiene. Poeți mai vârstnici, de prestigiu, și critici ca Franz Hellens și Jean Tordeur au relevat calitățile esențiale ale scrisului lui Jean Mogin în poezie și teatru : „un poet dăruit cu un verb ales și interogativ patetic, cu alură incisivă, cu abundență lexicală, cu nerăbdare pasionată”. A publicat culegerile de poezie: La vigne amere (Vița amară), în 1943 – Premiul poeților; Les vigiles (Ajunurile), în 1950; Les patures du silence (Pajiștile liniștii), în 1956 – Premiul gândirii franceze.
2 poezii, 0 proze
Vincent van Gogh
Vincent van Gogh ( n. 30 martie 1853, Groot Zundert, Țările de Jos, d. 29 iulie 1890, Auvers sur Oise, Franța) a fost un pictor olandez. Tatăl lui era pastor protestant, iar mama provenea dintr-o familie de pictori și negustori de artă. La vârsta de 16 ani, mama lui i-a găsit primul loc de muncă, în Haga, la un unchi care era negustor de artă. Părea că viața lui a intrat pe un făgaș normal, dar în 1874 este transferat la Londra, unde se îndrăgostește de fiica gazdei și își neglijează munca. A fost concediat și trimis acasă. În 1876 se întoarce în Anglia și lucrează pe post de colector de impozite într-o școală londoneză. Mizeria orașului îl afectează atât de puternic încât refuză colectarea impozitelor, motiv pentru care se trezește iar pe străzi. Se întoarce acasă și se decide ca, urmându-și tatăl, să devină preot, dar studiile teologice i se par prea dificile și se dedică activităților caritabile. Așa ajunge în 1878 în Belgia, în zona minieră Borinage. Sărăcia regiunii este...
1 poezii, 0 proze
Ligia Pârvulescu
Motor: sunt tinerr duamnă am / puță de om serios / îmi place veșnicia de la buric în jos (G. Azstalos) Texte publicate în revistele: Oglinda Literară 2007 Arcada 2008 24:ORE 2010 EgoPHobia 2011 Feed-Back 2011 Litere 2011 Familia 2011 Negru pe Alb 2014 Din întâmplare, ca orice se întâmplă :) ...iar din 2009 m-am întâmplat mai rar pe-aici. Când am început să-mi revin, m-am temut că-mi voi pierde integritatea mintală. Îmi amintesc că mama voia să-mi citească dintr-o carte pe care i-o cerusem eu, "Dincolo de planeta tăcerii", de C.S. Lewis, dar timp de două-trei nopți n-am lăsat-o să-mi citească. Până la urmă am acceptat și, după ce am ascultat-o ceva mai mult de o pagină, am izbucnit în plâns. Mama m-a întrebat de ce plâng. Fiindcă înțeleg, i-am zis. Apoi m-am întrebat dacă voi mai putea să scriu vreodată. (J.L. Borges) Pe drumul lung de la pește, pasăre și maimuță până la animalul belicos al timpurilor noastre, pe drumul acesta lung la capătul căruia sperăm să devenim oameni și zei, nu...
213 poezii, 0 proze
Tăcerile dintre noi
de Roxana Licu
E din ce în ce mai greu să îmi controlez varietatea de sentimente ce mă încearcă. Câteodată mă gândesc cum arată finalul, când de fapt nu cunosc nici începutul. Aş avea îndoieli însăşi asupra a tot...
Tăcerile dintre noi
de Roxana Licu
Nu am ştiut niciodată ce obişnuiam să gândesc când nu eram cu tine şi nici măcar ce voiam să îţi spun când ne întâlneam... Acum parcă am atâtea lucruri să îţi împărtăşesc, dar... nu sunt convinsă că...
Tăcerile dintre noi
de Roxana Licu
Încerc zadarnic să mă ancorez în realitate, încerc să mă leg de ceva care să mă menţină cu picioarele pe pământ. Nu reuşesc. Nu există nimic, nu mai există nimic. Reiau nebuneşte fiecare trăire din...
Tăcerile dintre noi
de Roxana Licu
Acum că existenţa ta în viaţa mea este aşa incertă, mă regăsesc într-o stare profund degradată. Nu am fost niciodată perfectă, nici măcar normală, însă privind acum în oglindă nu văd decât o străină,...
Tăcerile dintre noi
de Roxana Licu
Răspunde-mi, tu, cel care m-ai trezit la viaţă! Răspunde! În care de la capăt s-a pierdut credinţa? Cu care lacrimă s-a scurs din suflet mângâierea? şi câte nepăsări fac inima să tacă? De unde vine...
Tăcerile dintre noi - un veşnic naufragiat
de Roxana Licu
Până când se aşterne înserarea pe-ntreg cuprinsul unui gând, să-mi readuci aşa cum îmi creai odată... iluzia unei poveşti, momente, gesturi, gânduri foarte tulburi, emoţii tremurând ... Ce să te...
Eu...noi
de Florina Muntenescu
Așteptam mereu, am crezut mereu, în mine, în tine și în noi. M-am pierdut în sărutările tale și în atingeri ce-mi înfiorau sufletul și m-am trezit departe, pierdută în sentimente cărora nu le găseam...
Taci
de Moarcăș Monica
Cad pietre din tăcerile dintre noi Și mi-e tot mai frig în așteptare, Te privesc și văd păduri prăbușindu-se De pe coaste bătute de un soare ruginiu Te ascult și aud cascade izbind maluri fragile Și...
Tăceri
de Cristina Rusu
Nopți de toamnă - tăcerile dintre noi trec prin lumină Imagine: Hyato Haru - cu acordul fotografului
crizanteme
de ioana negoescu
suntem încăpători. ca niște flori pline de lumină. tăcerile dintre noi sunt lungi tulpini de întuneric. în rest pace. pacea clocotind în ritmul ei echivoc. pacea din care nu înțelegem nimic clar ni...
