"Suflu divin" – 6629 rezultate
0.03 secundeMeilisearch
ACAnton Cristiana
M-am născut în Săveni (județul Botoșani), într-o noapte târzie de vară, pe 29 iunie, într-unul din anii copiilor indigo (1988). Locul în care mi-am petrecut primii doi ani de viață nu mai au nici o importanță - ne-am mutat la Sighetu-Marmației în 1990 (anul în care s-a născut Ale) și acum studiez limbile străine la Colegiul Național "Dragoș Vodă", în același oraș... ...Pe măsură ce răceala și neconcludența timpului au crescut, m-am văzut printre oameni, fără să știu că pornesc din cuvinte și sfârșesc tot acolo. Suflul divin a permis unei profane însetate de cunoaștere să trăiască în lume (sau în afara ei) într-o dimineață crudă de vară, când soarele încă dormea... Trăiesc lângă mare, cu ea în suflet..Doar în ea se mai revarsă toate cărările marilor întâlniri, la fel și iubirea mea stranie pentru o carte : Casa somnului.
19 poezii, 0 proze
GDGabriela David
Sunt un fluture, azi ma ascund in coltul meu, parasita; maine zbor spre cele mai albastre si inalte clipe efemere. Sunt un vers, azi necitit si parasit pe-o coala orbitor de goala; maine, un castel de ganduri si patimi adanci. Sunt a nimanui cand versul parasit asteapta singur un suflu; sunt a tuturor cand castelul de ganduri se izbeste de ecoul unor pasi. Astept ecoul pasilor vostri. adresa mail:gabriella_cnx@yahoo.co.uk
34 poezii, 0 proze
IKIvan Andreevici Krîlov
Ivan Andreevici Krîlov (n. 13 februarie 1769, Moscova — d. 21 noiembrie 1844, Sankt Petersburg) este cel mai cunoscut fabulist rus. Fabulele sale ridiculizează racile morale ale epocii, în versuri libere, într-o limbă populară, presărată cu proverbe și zicatori. Cartea înțelepciunii poporului” - acesta e numele pe care N.V.Gogol l-a dat operei lui Krîlov - creatorul fabulei naționale ruse. Consacrând genul alegoric al fabulei cu specific național, Krîlov a adus un suflu nou, democratic, în literatura rusă, care, la sfârșitul secolului al XVIII-lea și la începutul celui de al XIX-lea, pășea într-o nouă fază a dezvoltării sale. Pe tărîm literar se dădea o luptă aprigă între tendințele realiste din ce în ce mai puternice și dogmele rigide ale clasicismului. Pe de altă parte, adepții curentului sentimentalist și ai romantismului pasiv, conservator, capitulau în fața noii orientări, aceea a realismului consecvent și integral. I. A. Krîlov a ridicat pe o treaptă nouă aceste tendințe...
2 poezii, 0 proze
Nicolae Labiș
Nefericitul poet, stins din viață la doar 21 de ani, după un accident de tramvai, avusese o fascinantă ascensiune literară. Fiu al învățătorului Eugen Labis și al Profirei, care-i îndrumă, la școala primară, primii pași. Din copilărie scrie povești și poezii. Liceul \"Nicu Gane\" Fălticeni (1947 - 1951), continuat la Iași. Debut în Zori noi - Suceava (1950) și Viața Românească (1951). Urmează cursurile Școlii de literatură \"Mihai Eminescu\" din București. Se înscrie și abandonează imediat Filologia bucureșteană. Debutul editorial aduce un suflu nou poetic și o speranță de autor complet: Primele iubiri (1956). Pregătește pentru tipar volumul Lupta cu inerția (apare postum, 1958), dar moare stupid, în preajma Craciunului 1956, în urma unui accident de tramvai, în împrejurări încă neelucidate complet. Vizitase \"Capșa\", pentru o degustare, a vrut să ia tramvaiul spre iubită, cineva l-a îmbrâncit, s-a prins de grătarul dintre vagoane, a cazut cu capul pe caldarâm. Măduva spinarii îi era...
0 poezii, 0 proze
VMVIOREL MUHA
Da, exist! Și dacă exist, pot constata că mai există și alții. Și am costatat că mulți sunt mai buni ca mine. Nu sunt stea, nu sunt fulg de nea, nu sunt nici primăvară, dar nici toamnă. Prin venirea mea pe lume, probabil că ursitoarele au uitat, ieșind pe coșul casei, din fiecare lucru din lumea asta câte o minusculă urmă, ca apoi să mă ostoiesc a le înțelege și descifra. Așa că am reușit cât de cât să înțeleg și să învăț, mai mult sau mai puțin, mai bine sau mai rău, că trebuie să știu… mai bine ce-am învățat! Am învățat să învăț mai întâi, căci nimeni nu-i din început născut a ști! Am învățat ce-i fierbințela focului, arzându-mă de câteva ori cu flacăra iubirii. Am învățat să nu suflu în jăratec prea tare și de aproape, căci pot orbi de scânteile care sar din el. Am învățat ce-i răceala gheții, atunci când fără nicio remușcare, am fost părăsit sau ingnorat. Am învățat ce-i bunătatea, gustând ce-i dat să iasă din pământ, trudit sau din gura celui care știe ce-i bun în lume, punând în...
10 poezii, 0 proze
Ghit Eugen
M-am nascut in vremea lui brumar Cand vantul sufla rece prin frunzar Si mustul se prelinge in oalele de lut Iar timpul trece iute, inmiresmat,si mut.
34 poezii, 0 proze
AFAlin Farcas
Autorul își face apariția - miraculos, ar spune unii - în toamna anului 1979, în Mediaș și descoperă cu stupoare că are doi părinți. Trece cu greu peste asta și crește în legea firii și-n spirit ardelenesc. Duce o viață lipsită de griji, dar nelipsită de sare, zahăr și grăsimi, până-ntr-a 19-a primăvară. O dată mustăcioara crescută bine, ambiția îl macină și-l mână spre mai bine. Se decide să-și ia destinu` la pumni. Cu liceul terminat, discotecile din zonă-i călcate în picioare și fetele consumate cu tot cu cotor, se hotărăște să vină în capitală. În Micul Paris, încearcă Dâmbovița cu degetul, se arde și suflă mai apoi și-n iaurt, își pierde câțiva dinți într-o încăierare incorectă (1 vs 5), ceea ce nu vă dorește și dumneavoastră, face o facultate... ca să nu zică precum că n-a făcut-o și p-asta, are parte de viață de noapte din belșug, muncește pe unde apucă, demolează patroni, iubește femei, se îndrăgostește și, odată cu trecerea timpului, începe să-l piardă pe ardeleanul din el....
43 poezii, 0 proze
Suflu divin
de George Pașa
Pe drumul acesta pășim de parcă am vrea să acoperim urmele rănilor unor umbre celebre. La capăt nu mai e vreun semafor, fiindcă liniștea aceea obligatorie nu are nevoie de niciun semnal pentru...
Puseu cu nebunie divină .
de Raducu Bogdan Adrian
Așa am trăit în nesiguranța totului, așa mi-am justificat toate obsesiile pe care le-am lăsat să-și nască puii abisului înăuntrul sufletului meu. Mă consider maestrul resentimentului – nimic nu...
PANPSIHISM
de FLOARE PETROV
PANPSIHISM Iată cum se întimplă miracolul, fără avion fără tren fără caleașcă intro fraternitate ,avem aceeași direcție același drum străbatem- incorporați în suflu divin. Frate știi și tu , Dumnezeu...
Praf stelar
de valentin ceausescu
Praf stelar Să te plimbi cu o bărcuță de hârtie Pe întinderea pustie a minții tale Singur cu tine și cu ideile izvorâte Din sângele tău ce curge roșu în paharul Pe care vrei sa îl inlături de la tine...
Doar amintirile rămân
de Bogdan Nicolae Groza
Uneori nici nu-ți dai seama când vine bătrânețea peste tine Numai o vezi că s-a insinuat mai întâi în părul tău, Apoi în oase, în ticuri, în insomnii disparate, Și încet, încet, îți cuprinde inima,...
Suflet
de giulia mara
Cobor cu aripile deschise Plină de nuanțe calde și golită de umbre. Sunt ca o briză de vara ce-ți mângâie tâmplele, Sunt dor pe care nu-l poți pierde Sunt inspirație și expirație Sunt foc și apă la...
Călătoria către nemărginire
de Plesca Adriana Doina
Am lăsat pământul încet să dispară, N-am mai privit înapoi, nicio ocară, M-am rupt de zgomot, de lumi, de hotare, M-am desfăcut în particule clare. M-a prins un vânt cosmic, un suflu divin, M-a...
eseu despre consecintele uitarii
de Rogozea Isabela
A uita înseamnă a pierde, iar cel ce pierde este chiar omul, care are încarnată conștiința timpului. Începută de acum 600.000 de ani, odată cu descoperirea focului și cu fabricarea primelor unelte,...
Sonete scriu să uit nefast realul
de Ștefan Petrea
Sonete scriu să uit nefast realul Declam doar rostuirea din simțire Dar mă împiedic des în rea gândire Și nu îmi mai transcriu nici idealul, Mă pierd în pietre sure de rostire Și Cosânzeni se-acoperă...
Sacrificiul divin
de Veronica Guranda
Un gânditor etern ascultă un acordeon De-acea statuie se impletește un roșu trandafir Și adânc în suflet se simte un pion Parcă e subjugat cuceritor de-un fir cărămiziu seducător. Marionetă e sau nu...
în planul divin
de FLOARE PETROV
acum am un țel, nu renunț la el, vreau să cuprind cerul în ființa mea, să răspândesc pace ca un porumbel, iubirea să curgă ca apa din cișmea. cred că pot muta infernul din loc, am furat de la zei...
Pro și contra Divinei Tragedii (de Medeea Iancu)
de Andrei Velea
„Divina Tragedie” (ed.Brumar, 2011), volumul de debut al poetei Medeea Iancu, a fost lansat, într-o companie selectă, la Târgul de Carte Gaudeamus de la sfârșitul lui 2011. Au vorbit despre carte...
Balada instinctului
de Ionut Acrudoae
... cu un suflu fugar, ființa se prăbuși în genunchi. Privea arma uciderii, printre valuri și coerențe fuzionate. Apoi întoarce privirea spre trecut, deschizând fereastra spre o clipă pe care, dacă...