"Strângere de inimă" – 9943 rezultate
0.02 secundeMeilisearch
MRMihai Robea
n. 1966, București; în primele rânduri ale Revoltei Decembriste din 1989; printre inițiatorii primelor sindicate studențești; absolvent al Facultății de Filosofie (Filosofie-Istorie), Universitatea din București, 1992; autor a două volume de versuri ["O singură inimă", Casa Editorială Muntenia, București, 2006; "Rămâne-un răspuns pentru toate", Casa Editorială Muntenia, București, 2009]; autorul noii teorii a formării Poporului Român [teorie care unifică probele împotriva romanizării și demonstrează că Poporul Român s-a sudat, prin strângerea legăturilor dintre ramurile aceluiași Neam, pe pământurile locuite dintotdeauna - în condițiile stăpânirii romane parțiale și înainte de venirea slavilor în Balcani];
93 poezii, 0 proze
BCBogdan Crisan
Totul inepe cu inceputul creatiei proiectului meu, care a inceput acuma 17 ani cand Cineva a incercat sa construiasca un copil, dar in cele din urma a creat un esec social,de care m-a legat,si m-a invatat sa ascult de glasul vointei unui copil...si sa il exprim,cum pot mai bine: fotografie si in scris! Nu a tinut de mine insa,ci a tinut de experienta celui care a experimentat proiectul care m-a creat!
5 poezii, 0 proze
NGNadine Gordimer
Premiul Nobel pentru Literatură. Nadine Gordimer (n 20 noiembrie 1923 în Springs, provincia Gauteng, Transvaal) este cea mai cunoscută scriitoare sud-africană. Nadine Gordimer s-a născut într-o familie de emigranți evrei săraci. Ea a început să scrie foarte devreme și prima ei carte s-a publicat când avea 14 ani. În 1974 primește premiul Booker Prize, iar în 1991 va fi desemnată cu Premiul Nobel pentru Literatură. Romane Zile mincinoase (romanul ei de debut) (The Lying Days, 1953) O lume de străini (A World of Strangers, 1958) (Occasion for Loving, 1963) (The Late Bourgeois World, 1966) Un oaspete de onoare (A Guest of Honour, 1970) Ecologistul, distins cu Premiul Booker (The Conservationist, 1974) Fiica lui Burger (Burger's Daughter, 1979) Oamenii lui Julie (July's People, 1981) (Sport of Nature, 1987) Povestea fiului meu (My Son's Story, 1990) Nimeni care să mă însoțeasca (None to Accompany Me, 1994) Arma din casa (The House Gun, 1998) (The Pickup, 2001)
0 poezii, 0 proze
BFBenjamin Fondane
B. Fundoianu alias Benjamin Fondane (pseudonimele literare ale lui Benjamin Wexler), (*15 noiembrie 1898, Iași - d.2 octombrie 1944, lagărul de exterminare german KZ Auschwitz-Birkenau, în Polonia) este un critic, eseist, poet și teoretician literar franco-român, evreu. Perioada românească B. Fundoianu a debutat în 1914, la 16 ani, în revista de orientare simbolistă și modernistă Viața nouă, editată de Ovid Densușianu. Este începutul unei susținute activități de poet, publicist, eseist, om de teatru. Împreună cu regizorul Armand Pascal întemeiază teatrul de avangardă Insula. Citește mult, cu fervoare, cu o receptivitate și o siguranță a judecății critice ieșită din comun. Impresiile despre literatura franceză le strânge în volumul de note de lectură Imagini și cărți din Franța. Este tot atât de interesat de fenomenul cultural și literar românesc ca și de cel european, în special francez. În 1923 se expatriază, stabilindu-se la Paris, dar păstrează legăturile de prietenie cu scriitorii...
30 poezii, 0 proze
RORaluca Oprita
Se născuse dintr-o noapte nedorită cu secunde rupte de timp răscolea ca o spaimă fața neînțeleasă a lucrurilor se oprea rar de tot neștiut de târziu se zărea o umbră în stâncă strângea întunericul ca pe niște șoapte abia rostite gândurile foite între mâini rugă pentru timpul ei deloc grăbit egal de tăcut odată cu plecarea peste gesturile obscure își furișa ochii ca o pală de vânt după o atingere după fiorul care mima căldura unei promise dimineți.
63 poezii, 0 proze
Nicoleta niculcea
Cum am aparut? Nici eu nu-mi dau inca bine seama... Dar am vazut zambetul diminetii de august, si m-am multumit cu soarele. Nu m-am desprins nici acum de locul in care, copil fiind, stateam la cozi infernale, si cand ajungeam sa fiu rasplatita pentru rabdarea mea, o voce de Baba-Cloanta se auzea de dupa raft..."Copiilor, nu am voie sa le vand malai!" Strangeam banii, si vocea mamei imi rasuna a dreptate..."Da' ce? copiii nu mananca?". Facand intrecere cu timpul, am invatat ca mai am multe de invatat, dar nu m-am putut niciodata dezvata de "Jocul de-a cuvantul". Acum muncesc prin cuvant. Stiu ca il pot folosi si ma poate folosi. Magia acestuia,imi aseaza fantastic de repede elevii in banci, si aprinde felinare de curiozitate in ochisorii lor inocenti.
2 poezii, 0 proze
GPGino Pastega
Gino Pastega è nato e vive a Venezia. Medico, libero docente universitario. Membro dell\'\"Ateneo Veneto\" e de \"La Maison des Ecrivains de Paris\", presidente di \"Poezia Venetia\", socio del PEN italiano. Ha publicato numerosi saggi letterari e filosofici, i libri di poesia \"L\'Impossibile bersaglio\" Ed. del Leone 1993, \"Navegar co le stele\" Ed. Clessidra 1995, \"La morte inesistente\" Ed. Clessidra 1995, (ristampa 1997 tradotto in romeno e in francese), \"Straniero\" Ed. Grafic House 1998, I miei occhi nel mare, Campanotto Editore 2003, Poesie a Vilenica (in italiano e sloveno) Ed.I. Osojnik - B. Subert 2004, i libri di racconti \"La soffitta\", Ed<. Clessidra 1993 e \"Giochi della sorte\" Campanotto Editore 1999. Della sua opera hanno scritto molti critici letterari e poeti. Ha vinto numerosi premi letterari nazionali ed internazionali.
4 poezii, 0 proze
TQTana Qvil
Tana Qvil alias Maria Ana Oardă (n. 27 decembrie 1894, București, d. ?) este o poetă româncă, soția lui Ion Vinea. Inedita poreclă vine de la numele soției regelui roman Tarquiniu Bătrânul, Tanaquil (nume găsit la întâmplare de poetă într-un Larousse). Tatăl poetei a fost medic de profesie, în timp ce mama a fost profesoară secundară. A studiat la facultatea de litere din București. Pentru câțiva ani ea va preda română și istorie, înainte ca să se reprofileze, tot temporar, pe traduceri. Colaborează prima dată în 1997 la Deșteptarea politică și socială, zis și Chemarea, publicație de stânga condusă de Ion Vinea. A publicat doar în Clopotul lui H. Gad și mai ales în Contimporanul. Își strânge versurile în volum abia în 1968, după modelul soțului ei. Opere * Nocturne, Editura pentru Literatură, București, 1968 (cu prefață de Sașa Pană și copertă de Smaranda Banu)
5 poezii, 0 proze
CSClaudiu Alexandru Surmei
Sunt un om cactus. Am flori frumoase, dar înțep. În spini îmi ascund durerea. Mi-au crescut în timp ce încercam să mă adaptez condițiilor de mediu, din teamă, dezamăgiri și incertitudini. Au crescut fără să fac vreun efort. M-am culcat îngrijorat într-o seară, iar dimineața, când m-am trezit, înțepam pe toată lumea. Atât de tare încât nimeni nu mai observa florile. Mă apăram doar. Dacă te doare să mă ții în brațe, așează-mă într-o vază, undeva, pe masa din sufragerie și în fiecare dimineață, când te trezești, privește ce frumoase sunt florile mele. Florile din suflet. P.S.: Dacă tu ai fi un om cactus, te-aș strânge în brațe până aș pierde ultima picătură de sânge
1 poezii, 0 proze
ABAttilio Bertolucci
S-a născut în 1911 la S. Lazzaro (Parma). A urmat facultatea de drept, pe care o abandonează pentru a se înscrie la aceea de Litere din Bologna. Predă istoria artei la Parma, colaborând, la reviste precum „Letteratura”, „Circoli”, „Corrente”. Din 1939 va înființa și dirija colecția de poeți străini „La Fenice” a editurii Guanda. După război se mută la Roma, unde lucrează pentru programul III la Radio și colaborează la cotidianul „La Repubblica”. Debutează cu placheta Sirio, Parma, 1929. Celelalte volume sunt: Fuochi in novembre, 1934; La capanna indiana, 1951; Viaggio d\'inverno, 1971; La camera da letto, 1984. A îngrijit antologia, Poesia straniera del Novecento (1960). Asumându-și conștient „o muză minoră”, Bertolucci pare să refacă o tradiție a poeziei italiene din secolul trecut, trimițând la pastelul carduccian și la „idila” leopardiană; dar tot acest epigonism programatic „răspunde unei tematici închisă voluntar într-un autobiografism elegiac și defensiv” (Pier Vincenzo...
0 poezii, 0 proze
Strângere de inimă
de Maria Prochipiuc
cei de dincolo își regăsesc liniștea în noi ne mângâie singurătatea năpădind cu lacrimi în fiecare sâmbătă boabele de grâu întru veșnică pomenire unii și-au găsit liniștea în pântecele cerului...
Capăt de linie, inima verde
de Daria Darid
urmez picurii de ploaie spărgându-se de asfalt un cer de pui de rândunici cu gurile căscate pentru hrană. Mă împinge îndărătul norilor un om plec mai departe, cu mâinile înroșite așez masa....
Vis de vara
de Iova
Tot ce știa e că o întâlnise în sfârșit. Nimic altceva nu mai conta. Nici el nu își dădea seama ce voia să demonstreze urcând pe creastă. Voia cu orice preț să găsească și să-I dăruiască una din cele...
Clinica de psihiatrie 3
de volodia macovei
...liniștea dinăuntru nu se compară cu cea dinafara lucrurilor aici se construiește și studiază semiotica barbară a lipsei de finalitate nu există reticențe în ceea ce privește comunicarea poate de...
clinica de cardiologie
de Ottilia Ardeleanu
Sunt din ce în ce mai sigură că timpul, în trecerea lui, lasă cele mai victorioase urme în inimă, fortăreața asediată de inamicii existențiali. Primele simptome au apărut la sfârșitul iernii, când...
De ce dor oamenii
de George Pașa
Oamenii dor fiindcă se mută din aproape-n departe, ca niște nori care, după ce-au stins arșița, te lasă-n pustiul de dor. Te mai dor când se ghemuiesc într-o inimă străină, ca niște feți dorindu-și o...
Stare de veghe si poezie.ro la Iasi
de Alina Manole
Ne-am intalnit la Pervaz. Asa se va numi de-acum incolo. Era doar Andrei. Astepta de zece minute, apoi au venit Opaque, Vio si Sanda [nu e de pe site, nu inca ;) ], apoi Maria. Felix a venit in...
Câinele de lângă pod
de Geo Dumitrescu
Pedalam liniștit prin dimineața răcoroasă și plină de soare, pedalam liniștit, egal, cu pieptul plin de bucuria aerului proaspăt, a luminii, de bucuria echilibrului, a lunecării libere, line, pe două...
Ceea ce-i de văzut
de George Pașa
Ca și cum ai pocni din degete la o margine de gând, și, din atâtea scurt-circuite, să iasă fum. Ca și cum te-ai întoarce să-ți regăsești uimirea, braț la braț cu trecutul, pierdut în perdeaua de fum....
Cetatea de lumină
de Viorel Darie
Cetatea de lumină Armenia – țara câmpiilor de la poalele munților impunători, despăduriți, atât de vecină cu muntele biblic Ararat. Dacă în câmpiile țării rodesc culturi agricole îmbelșugate,...