Capăt de linie, inima verde

urmez picurii de ploaie spărgându-se de asfalt un cer de pui de rândunici cu gurile căscate pentru hrană. Mă împinge îndărătul norilor un om plec mai departe, cu mâinile înroșite așez masa. cotrobăiesc prin toate camerele ca un vagabond în tomberoane pentru o strângere de inimă nu vreau să vorbesc despre moarte (am resuscitat-o de atâtea ori să învii creionul) sau despre drumul până acasă cu privirea pe geam la ploaia care cerne peste noi doi deșertul din piept nici despre acasă ca o sală de așteptare sau oamenii pe care îi întâlnești acolo tot așteptând să deschizi gura sau ochii lui charon ci despre amândoi ascultând cu gurile căscate despărțirea - alice care nu încape în trupurile noastre. privirea mi se lipește de closet dau să mă întorc dar ea se ține strâns cu mâinile vomează ca un copil apoi mă șterg la gură cu un șervețel cu smiley faces